0 mască a Răstignirii & a Frumuseţii. Nu se imaginase ca pe un înger al mâniei, dar văzând ochii ca nişte globi oculari orbi încremeniţi în chip şi gura schimonosită
(pentru că a trebuit să lase o deschizătură în figură ca să poată respira) a observat că exact asta e.
Faţa, fixată pe un cap de ipsos. Şi păr mătăsos ca argintul şi aurul curat pentru a împodobi capul & bărbia.
ÎMPĂRĂŢIA MÂNIEI SĂLĂŞLUIEŞTE ÎN NOI.
Avea să plece. Deşi nu prea departe. Avea să devină din nou INVIZIBIL. Căci Dumnezeu, care este de fapt Dumnezeul tuturor făpturilor nevăzute, avea să îşi pogoare mereu binecu-vântarea asupra lui & avea să râdă împreună cu el de ignoranţa duşmanilor săi.
Acolo unde flacăra se înalţă vertical, alunecând grăbit în lungul Pământului ca o umbră pe care niciun om obişnuit nu îndrăzneşte să o ATINGĂ.
Deşi acum nu putea să ia cu el figurile sacre. CĂSĂTORIA RAIULUI CU IADUL Se va întoarce curând după ele & se va încrede în INVIZIBILITATE pentru a-i fi complice.
Nu-şi amintea numele duşmanului său. NUME NECU-NOSCUT nu e cineva care să ţină minte nume. Care sunt mai degrabă şuier, şi nu esenţă. Cu toate astea, avea toate motivele să creadă că duşmanul era un detectiv sub acoperire, la fel ca ceilalţi
doi care veniseră la rulota lui cu câteva săptămâni în urmă, ca să-l persecute pe NUME NECUNOSCUT, doar că acesta se dovedise mult mai diabolic. Sunt colecţionar de artă contemporană americană. Şi el, NUME NECUNOSCUT, pusese botul!
Dacă se va întâmpla să dea vreodată nas în nas cu el, sub acoperământul INVIZIBILITĂTII, o să-i dea lovituri ucigătoare. Are cu ce: dalta, ciocanul & un cuţit ascuţit cu care îşi finisează sculpturile. Nu a mai omorât niciun bărbat până acum, pentru că niciun bărbat nu i-a mai stârnit mânia într-o asemenea măsură lui NUME
NECUNOSCUT. Şi uite că nu degeaba se spune că Un cadavru nu mai face niciun rău nimănui.
Din truda lui ca sudor reuşise să pună de-o parte ceva bani & femeiuşcă o să-i dea şi restul de care are nevoie atunci când el o
să-i ceară. Femeiuşcă Brough, asistentă medicală la Hopatcong. Acestei femeiuşti NUME NECUNOSCUT îi vorbea cu patos, cu ochii arzând de o lumină care pe ea o făceau să se chircească de frică. Nu o să-l trădezi pe NUME NECUNOSCUT, nu-i aşa?
Căci luda, care l-a trădat pe Hristos, s-a spânzurat & păsările cerului s-au înfruptat din carnea lui stricată. Şi femeiuşcă îl privea înspăimântată pe NUME NECUNOSCUT
cu ochii brăzdaţi de firişoare roşii & cu faţa grasă tremurând de îngrijorare. Pentru că nu avea decât treizeci şi patru de ani, chiar dacă uşor i-ai fi dat cincizeci. Pentru că
era corpolentă & abia respira; duhnea a fum de ţigară, făcându-i în ciudă lui NUME
NECUNOSCUT, pe care-l adora & pe care-l considera viitorul ei soţ şi de care era atât de mândră. Pretinzând că nu se putea abţine şi că avea nevoie de ţigări, ceea ce pe el îl scotea din sărite. Stârnindu-i pofta să-şi înfigă degetele în straturile de grăsime de pe grumazul ei & SĂ STRÂNGĂ & SĂ STRÂNGĂ. Pentru că o asemenea dovadă de slăbiciune îl înfuria pe cel care trebuise să facă faţă propriei slăbiciuni din tinereţe, însă mai era şi fiul femeiuştii, Randy, care-l adora şi el pe NUME NECUNOSCUT ca pe tatăl pe care nu-l mai avea. Cu un uşor retard & diabetic, în simplitatea lui, era totuşi unul dintre îngerii cu chip de copil ai lui Dumnezeu. Şi când îl apuca una dintre crizele lui ciudate & ţipa & lovea & îşi muşca buzele & limba până la sânge & ochii i se roteau în cap, NUME NECUNOSCUT era cel care-l ţinea strâns în braţe & îl liniştea.
Dacă s-ar fi abătut vreo nenorocire asupra femeiuştii Brough, sufletul acestui băiat ar fi fost devastat.
Shirley, nu mă vei trăda, nu-i aşa? îi spunea apucându-i faţa slinoasă cu degetele sale, degete puternice de sculptor & care puteau desprinde fără greutate capul de trunchi. Iar femeiuşcă îi
striga: De ce te-aş trăda, Joseph? Te iubesc. Şi pieptu-i zvâcnea de suspine, iar ochii-i erau plini de lacrimi.
O privea apoi cu ochii sclipindu-i de bunătatea & de omenia care puneau stăpânire pe NUME NECUNOSCUT în asemenea momente neprevăzute & involuntare pline de har. Alungându-i spaima: Atunci te cred. îţi dau voie să mă
iubeşti & te cred. Iar tu & copilul nu veţi păţi nimic, atâta timp cât asta nu se schimbă.
Prin acest legământ, NUME NECUNOSCUT vă jură că aşa va fi.
* * *
Înainte de a aluneca sub vălul INVIZIBILULUI, a cumpărat de la un văr al femeiustii Brough o puşcă cu două ţevi de 410 mm, cu ţevile tăiate ca să împroaşte exploziv alicele, pentru un efect letal garantat. Cândva demult, în Salem, Delaware, NUME
NECUNOSCUT fusese silit să se apere de duşmani confecţionându-şi un dispozitiv cu explozibil ascuns, dar care nu funcţionase. Şi de această dată spera să nu funcţioneze pentru ca NUME NECUNOSCUT însuşi să nu aibă de suferit. Totuşi, trebuia să se apere. Nu avea de ales. Cu puşca de 410 mm încărcată cu două cartuşe & pusă pe poziţie în interiorul rulotei sale, legată de un scaun & ţintind spre uşa din faţă
aproximativ la nivelul trunchiului unui om & cu o sfoară înfăşurată pe trăgaci şi legată
de clanţa uşii, încât oricine ar fi deschis uşa, puşca s-ar fi descărcat. Ca o pânză de păianjen. O capcană în care să pice duşmanii.
NUME NECUNOSCUT era artist, nu un om răzbunător. Niciodată nu a avut dorinţa să ucidă vreo fiinţă umană. Cu toate acestea, spera ca primul detectiv care avea să-i treacă pragul, luând din plin împuşcătura fix în piept şi fiind spulberat în bucăţi să fie cel care îl înşelase pe NUME NECUNOSCUT şi se folosise de minciună
pretinzând că vrea să-i vadă creaţiile; & se dovedise apoi a fi spion, din moment ce îi vorbise despre Forked River & de primul dintre sacrificii. Ştie! Trebuie să moară!
Apoi, NUME NECUNOSCUT s-a strecurat printr-o fereastră din spate a rulotei & s-a făcut nevăzut.
Fereastra era atât de îngustă, încât ai fi jurat că nu un bărbat matur, ci mai degrabă un şarpe subţire şi viguros îşi făcuse loc prin deschizătură, având să dispară
în grămada de lemne de afară.
33
Nu voia decât dreptate.
Dreptate... şi răzbunare.
Matt a mai revenit de câteva ori la Clinton Falls, la casa pe roţi a lui Joseph Gavin, căutându-1. Deci este periculos. El este cel care ar trebui să se teamă de mine. în aprilie, un nou anotimp, în plină zi, Matt a condus impulsiv Acura lui albă, ba chiar cu nesăbuinţă, până la proprietatea afundată în noroi a lui Gavin şi a bătut la uşa din faţă a casei pe roţi. A apăsat cu putere pe clanţa.
(După ce a observat că Fordul nu era prin preajmă. Bănuind că nu era nimeni acasă.)
Era ceva maniacal în gestul lui. O impulsivitate. Când era în starea asta, Tess si băieţii se fereau din calea lui.
Lui Graeme, Matt încercase să-i explice el însuşi: - Când o să creşti mare, o să
