niciodată. In bibliotecă mai erau o mulţime de cărţi recente cu titluri precum: Pe cărarea însângerată a morţii, Violenţa sexuală în America, Criminali în serie: o istorie bazată pe cazuri adevărate. Pe un covor tocit din
1 William Roughead (1870-1952) a fost un renumit specialist în criminologie şi scriitor, unul dintre primii care au abordat în scrierile lor tema „crimei perfecte". {N.
trad.)
mijlocul camerei era aşezată o masă, iar pe această masă se aflau computerul şi imprimanta lui Hugo. Lui Matt i-a atras atenţia unul dintre fluturaşii cu anunţul Duana Zwolle: dispărută. Şi o ediţie broşată a cărţii Vânătorii de oameni: enciclopedia criminalilor în serie.
în schimbul de e-mailuri dintre ei, Matt îi spusese lui Hugo despre interesul lui special pentru cazul Duanei Zwolle. Se prezentase ca admirator al tinerei artiste, fără
să o fi cunoscut personal.
- Să începem.
Fără să piardă vremea, Hugo 1-a invitat pe Matt să se aşeze lângă el după ce şi-a poziţionat scaunul rulant în faţa computerului. Ritmul respiraţiei i se înteţise de nerăbdare.
- Mathias, ştiind că vei veni, mi-am făcut temele.
Hugo era dornic să se apuce de treabă, încruntat, solemn; purta o cămaşă de flanel roşu în carouri şi închisă până-n gât, o salopetă lălâie şi sandale decupate peste şosete albe din bumbac, amintindu-i lui Matt de un băieţel de doisprezece ani, cu o inteligenţă precoce, dar instabil emoţional. Cu toate astea, Matt era intimidat. I-ar fi plăcut să-i poată fi milă de el, dar era de-a dreptul copleşit de o nelinişte organică.
Cel puţin, nu are cum să fie un criminal. Săracul de ell în următoarele nouăzeci de minute, Matt nu şi-a dezlipit ochii de pe monitor şi a ascultat încântat. Tânărul bătea comenzile pe tastatură ca un maestru într-ale magiei, invocând feno-menele spaţiului cibernetic.
- Ce păcat că nu ai timp astăzi să-ţi fac un rezumat al domeniului mea de cercetare, Mathias! Doar regiunea mea, Coasta de Est, începând cu anii '50, este o adevărată saga. Nu am avut ocazia de prea multe ori să-mi expun arhiva. Majoritatea personajelor pe care le întâlneşti pe internet sunt puşti amatori de poveşti de groază, pe care nu-i interesează deloc istoria sau psihologia, dar mi-am dat seama dintr-un foc că tu eşti diferit.
Hugo a dat clic în grabă şi imaginea de pe monitor s-a schimbat, şi iar s-a schimbat, ca un vis pe care nu-1 poţi
controla.
Cu părere de rău, Matt i-a spus:
- Păi, poate altădată. Astăzi sunt interesat mai ales de orice informaţie pe care mi-o poţi furniza despre cazul Duanei Zwolle. Şi despre răpiri de fete şi tinere femei din regiunile New Jersey din 1976 încoace, începând cu o elevă de liceu, pe nume Marcey...
- ...Mason, 1976, din South Jersey. Cooorect? Matt privea cu ochii mari la Hugo L. Chauncey.
- Da, aşa este. Ştii ceva despre ea?
- Ştiu despre toate. Despre fiecare, mai mult sau mai puţin.
Nu ştiu prea multe despre Mason, decât că este un caz rămas
nerezolvat, după douăzeci şi unu de ani.
Chipul zâmbitor, pistruiat şi radiind de fericire al lui Marcey Mason a acoperit monitorul. Matt a tresărit. Era acea imagine devenită cunoscută prin intermediul presei, una pe care o văzuse şi la care visase de sute de ori, dar tot nu şi-a putut stăpâni şocul. Hugo a aruncat o privire spre monitor şi a spus senin:
- Marcey Mason. Forked River, New Jersey. Trupul i-a fost găsit în rezervaţia naturală Deer Isle, pe 18 noiembrie 1976. O mulţime de
„piste", de „indicii", de posibili suspecţi anchetaţi, dar niciunul arestat. M.o. - modus operandi - pe care-1 cauţi este cel prin strangulare cu sârmă, nu-i aşa?
- Da, aşa cred, a răspuns Matt nesigur.
- Ar ajuta să avem detalii cât mai clare. Sunt multe asemenea cazuri - „fete/femei dispărute", „trupuri găsite" - numai în regiunea mea, ai lua-o razna dacă ai încerca să
faci legătura între zecile de nume şi de cazuri şi mai mult ca sigur că ai avea de-a face cu mai mulţi în serie. Asa că n-ai mai sti ce si cum. Restrângem m.o.-ul cât putem. De obicei, fiecare are ceva distinct. Tipul îşi lasă semnătura. Uite, de exemplu, Marcey Mason a fost legată la încheieturi şi la glezne cu sârmă şi a fost strangulată cu sârmă, astfel că, practic, a fost decapitată; şi a fost aşezată într-un loc din apropierea unei poteci, unde avea în cele din urmă să fie găsită, ca o lucrare de artă.
-Cao... ce?
- O lucrare de artă. Ştii tu, ca o operă de artă. Cum ar fi o sculptură. Intenţia tipului a fost să expună cadavrul. Dacă nu ar fi
vrut să facă asta, atunci l-ar fi îngropat sau i-ar fi dat foc ori poate că l-ar fi aruncat într-o mlaştină din Pine Barrens si nimeni n-ar fi aflat niciodată. De altfel, i-a ars hainele undeva prin apropiere.
Hugo îi arăta pe monitor articole din ziare, în timp ce derula textul cu degetul mare. Matt abia de-1 mai putea asculta şi simţea că-i vâjâie urechile.
- E evident că toate detaliile astea sunt gândite dinainte.
Crimele astea sunt ca nişte ritualuri personale. Ucigaşul este un fel de preot - îşi ia tot timpul de care are nevoie, ştie foarte bine ce are de făcut, chiar dacă habar n-are de ce o face; şi ţi-ar spune că a procedat cum a procedat pentru că aia era singura cale posi bilă. Ca un preot, pregătind euharistia. Eşti catolic, aşa-i? Nu?
Ei, oricum, ai prins ideea. Un ritual este o chestie ciudată pe care o faci pentru că aşa se face. Un criminal în serie nu ştie de ce săvârşeşte un ritual, la fel cum un preot catolic n-are nicio explicaţie pentru ceea ce face şi amândoi se supără dacă
încerci să le pui la îndoială practicile. Este total invers decât, să zicem, atunci când intri în casa cuiva ca să furi. Sau când are loc un jaf armat. Lucrurile pot lua o turnură
greşită, pentru că ceilalţi participanţi la acţiune nu cunosc scenariul. Asta înseamnă
improvizaţie, care prin natura ei e nerafinată. De obicei, un criminal în serie are totul pus la punct. Poate că nu de la prima crimă, dar la următoarele e din ce în ce mai pregătit. Nu va improviza mai mult decât improvizează orice artist. El ţine frâiele.
Hugo vorbea evident încântat, mai că nu se lingea pe buze.
- Un criminal în serie este un... artist? a întrebat Matt.
- Un preot şi un artist. Bineînţeles.
