- Dar nu par a avea legătură cu tipul nostru.
Apoi, a mai fost răpirea lui Mărie Tompkins din iunie 1993, în Trenton, New Jersey: o altă „dispariţie" care s-a petrecut într-o parcare. Fără martori, o victimă fără
urmă. Hugo a tastat o comandă şi pe monitor a apărut imaginea unei tinere izbitor de frumoasă, fermecătoare.
- Tompkins era o jurnalistă de ştiri de la postul de televi ziune Trenton, pe care tipul nostru se poate să o fi văzut şi să-i fi stârnit interesul.
Hugo a mai dat câteva clicuri, derulând alte şi alte imagini ale lui Tompkins; Matt trebuia să recunoască - femeia fusese extrem de atrăgătoare, cu un zâmbet cuceritor şi gene lungi. Cu ajutorul machiajului sau având din întâmplare aceeaşi structură
osoasă, Mărie Tompkins semăna destul cu bine cu actriţa Julia Roberts. Hugo gândea cu voce tare:
- Mă întreb ce parte din ea a „extirpat" tipul nostru. Poate toată faţă! Ar fi meritat să-i jupoaie toată faţa, s-o înveţe minte pe târfă.
Matt nu-şi putea crede urechilor.
- Ce-ai spus?
Hugo bodogănea în barbă, adus de spate în scaunul cu rotile, derulând şi dând clic aproape spasmodic. Răspândea un
miros stătut de transpiraţie, părul îi era năclăit, iar hainele murdare. Lui Matt i s-a strâns stomacul de greaţă, deşi îi era cât se poate de recunoscător lui Hugo pentru informaţiile şi generozitatea lui. E bine intenţionat. E de partea mea. De partea dreptăţii, a decenţei. Pe monitor se derulau articole cu ştiri despre dispariţia lui Tompkins, editoriale din reviste şi multe fotografii Ae. fetei dispărute pe care Matt îşi amintea acum că o văzuse cu câţiva ani în urmă, dar fără să-i dea prea mare atenţie. I s-a făcut milă, gândindu-se cum trebuie să fi fost pentru familia Tompkins.
Dintre tinerele pe care le bănuia a fi victimele lui Joseph Gavin, Mărie Tompkins era singura care fusese căsătorită şi care avusese un copil.
După spusele lui Hugo, începând cu anul 1993 nu mai avuseseră loc alte incidente similare, asta, desigur, până în decembrie 1997, momentul dispariţiei Duanei Zwolle.
Deodată, pe monitor au început să ruleze imagini familiare ale fetei dispărute. Matt avea un nod în gât şi privea fix. Văzuse chipul Duanei Zwolle de atâtea ori, atât de obsesiv, dar de obicei în intimitate, iar acum era bulversam să împărtăşească
experienţa cu un străin. Hugo a parcurs rapid toate informaţiile, dintre care majoritatea se repetau şi îi erau deja cunoscute
lui Matt.
- Asta are mai degrabă un chip straniu, nu-i aşa? Străină, parcă. Dar e sexy. Sexy-obraznic. Pun pariu. „Artistă." Dar oare ce fel de artistă? a spus Hugo.
Pe monitor se derulau titluri senzaţionale din tabloidul Jersey Citizen, imaginea inocentă, imploratoare a Duanei Zwolle, alăturată unor fotografii neclare şi cu siguranţă înscenate ale unei „lesbiene, consumatoare de droguri", „din cercul furnizorilor de cocaină". Era o fotografie trucată, pe care Matt nu o mai văzuse până acum, cu capul Duanei Zwolle ataşat unui corp de femeie sumar îmbrăcată, dolofană, în şaua unui Harley-Davidson - Lismore Dyke'-on-Bike. Matt a simţit din nou că i se face greaţă. Internetul nu face nicio diferenţă între un tip de informaţie şi altul. Ca-ntr-o cloacă, totu-i laolaltă. Binedispus, Hugo, dădea clic după clic.
- Asta are cele mai nasoale articole apărute în presă, poate pen'că e artistă, şi poate şi lesbiană? Trupul încă nu a fost găsit, aşa că nu avem niciun indiciu despre
ce ne interesează pe noi, adică m.o. Asta înseamnă că oricine ar fi cel care a răpit-o nu vrea ca ea să fie găsită. Pen'că dacă ar fi vrut, cineva ar fi găsit-o până acum. Asta dacă e mâna Mirelui, băiatul nostru. Şi pariez pe un milion de parai că este. Instinctul îmi spune clar că este. Ţie nu, Matiiias? Duana Zwolle este... a fost... un fel de artistă, aşa că se încadrează în profilul victimei. Nu arată rău şi are un exotism aparte. N-avea cum să nu fi stârnit oarece pasiuni. Presupun că dacă Zwolle va fi găsită vreodată, cauza morţii va fi strangulare cu sârmă, iar încheieturile de.la mâini şi gleznele vor fi legate, precum şi o parte a corpului „extirpat"... poate mâinile? Crezi că mâinile?
Pentru un artist, mâinile sunt importante. Sau poate...
Matt 1-a întrerupt, vorbind mai tare decât intenţionase:
- Scuză-mă. Ce crezi despre faptul că maşina ei a fost găsită? Lângă râul Delaware? La fel ca şalul ei, cu pete de sânge?
- Ce cred despre... ce?
- Păi, e ceva diferit, nu-i aşa, faţă de celelalte cazuri?
1 Un alt termen pentru lesbiană, utilizat în argoul american. (N. trad.) Hugo a trebuit să recunoască că da.
- A vrut ca poliţaii să creadă că s-a dus singură până acolo şi că poate s-a sinucis în apele râului. Dar bineînţeles că ei s-au prins că e o înscenare.
- Serios? De unde ştii?
- Şalul însângerat. Cum de s-a pătat de sânge, dacă ea a sărit în râu? A fost o înscenare. Bineînţeles că ei ştiu asta.
Hugo vorbea sigur pe el. Şi dădea clic după clic şi scrola. Matt îi punea la îndoială
siguranţa de sine.
- Crezi că poliţia a făcut legătura între cazul ăsta şi toate celelalte? începând cu Marcey Mason....
Da, Hugo aşa credea.
- In zilele noastre, pentru detectivi, asta e o muncă de rutină. O mulţime de informaţii sunt stocate digital, cum ar fi
„sistemul automat de identificare a amprentei digitale" - profi lurile victimelor, criminali în serie cunoscuţi sau suspecţi,
infractori sexuali, deţinuţi si foşti deţinuţi. Dacă acum câţiva ani ar fi avut echipamentul pe care îl au acum, l-ar fi prins deja pe amicul nostru. Tipul din Green River. Hillside Stranglers1.
Poate că Epoca de Aur a crimelor în serie a luat sfârşit. Tot ce trebuie acum este o amprentă digitală - o fracţiune de amprentă
digitală -, şi au pus mâna pe tine. Poate fi transmisă din Alaska la New Jersey în treizeci de secunde. în Istoria Romei, pe care o ţin mereu aproape, Titus Livius spune că: „Bolile trebuie cunos cute înainte de a le găsi leacul; pe acelaşi principiu, dorinţele iau naştere fără să existe legi care să le îngrădească." Acum avem 1 Numele sub care în perioada 1977-1978 s-au popularizat în presă o serie de crime petrecute în Los Angeles. (N. trad.)
legi, avem ADN şi analize de sânge. Toate metodele medicinei legale. Unii dintre noi reuşim să pătrundem în fişierele computerelor lor, dar este riscant. Ştiu cum să
intru în dosarele Departamentului de Poliţie din New Jersey şi am găsit nişte informaţii clasificate cu adevărat fascinante, cum ar fi dovezi inadmisibile ale unor fapte săvârşite de înalţi demnitari, de exemplu, fotografii obţinute ilegal şi, în unele cazuri, fotografii ale unor victime pe care procuratura nu le-a putut folosi în instanţă
