- Mulţumesc. Dar nu cred că am nevoie de mai multe
informaţii.
M-aş putea duce la poliţie cu toate informaţiile astea.
M-a putea duce la Ruellen Zwolle.
Matt s-a îndreptat spre uşa camerei sufocante şi Hugo 1-a urmat în scaunul lui, pufăind. Aproape implorând, i-a spus lui Matt:
- Ai putea rămâne la cină, Mathias. Noi mâncăm destul de devreme, nu mai durează mult. Am putea să ne uităm la filme. Am câteva care s-ar putea să-ţi placă.
Iar pe mama nu ar deranja-o, îi place să-mi fac prieteni. Hei, mama!
- Nu, mulţumesc! Nu pot rămâne, a spus Matt în grabă.
- Nu-i niciun deranj, serios! a spus Hugo, apoi a strigat din prag. Mama!
Din camera alăturată s-a auzit un răspuns înăbuşit. Matt a privit în jos spre capul lucios şi rotund al lui Hugo. Braţele şi umerii tânărului erau numai muşchi, dar picioarele acoperite de salopetă păreau nedezvoltate. Un personaj jalnic pe care n-ar fi vrut să-1 compătimească, dar de care în acest moment era disperat să scape.
- Hugo, mulţumesc! Dar trebuie să ajung să-mi iau băieţii de la şcoală.
Cât să fi fost ceasul? Cinci şi jumătate. Iar Hugo oricum n-avea de unde să ştie adevărul.
Ochii căprui şi umezi ai lui Hugo l-au privit şocaţi şi plini de consternare. -Ai...
copii?
- Mă tem că da.
Ajunşi în faţa uşii, Matt s-a oprit pentru a-i strânge mâna lui Hugo. Strângerea de mână a fost întocmai cum s-a temut: umed-răcoroasă, timidă, şi totuşi stăruitoare.
Matt s-a mai oferit încă o dată politicos să plătească pentru expertiza lui Hugo şi încă
o dată, acum oarecum rănit, Hugo a protestat:
- Nu primesc bani pentru ceea ce ofer prietenilor. Sper că vom rămâne prieteni, nu, Mathias?
- Păi... sigur că da.
- Pe internet, pe e-mail? Promiţi?
- Da. Sunt sigur că aşa va fi.
în maşină, când era pe punctul să ia curba, a văzut faţa fantomatică şi rotundă a lui Hugo L. Chauncey iţindu-se la una dintre ferestrele bungalow-lui. Ochii ăia priveau nostalgic după el.
Credeai că sunt ca tine? Că-s unul ca tine?
39
NUME NECUNOSCUT. ÎNGERUL MÂNIEI l-a îndemnat să pună capăt exilului. Furia îl orienta prin bezna nopţii. Pe autostrăzile rurale, farurile automobilului său sclipeau ca nişte ochi avizi de răzbunare. Răzbunarea este a Mea\ zice Domnul. Da, a venit vremea.
Femeiuşcă îl refuzase. îi refuzase dreptul lui la supa de linte & îl trimisese la plimbare, să moară de foame.
Cu sânii grei care îi săltau pe sub hainele îmbrăcate negli-jent. Dezgoliţi, lăsaţi liberi & cu sfârcurile întărite. Aşa arătau ea & toate celelalte lesbiene când râdeau de NUME NECUNOSCUT. Dispreţuindu-I şi trimiţându-l la plimbare cu sculpturile lui cu tot. Nu-s chiar genul nostru.
1 Romani, 12:9. (iV. trad.)
În partea din spate a camionetei huruitoare, acoperită sub o prelată, pentru că
ploua, căra o canistră cu vreo doisprezece litri de kerosen. Cumpărase kerosenul de la intersecţia din Pine Barrens unde în urmă cu mulţi ani cumpărase două doze de Pepsi-Cola. Pe când nu era decât un tânăr de nouăsprezece ani & VIZIUNEA încă nu
îşi făcuse apariţia. Şi nici în seara aceasta nu avusese încă nicio VIZIUNE despre ceea ce avea să facă cu kerosenul.
Unde trebuia să fie dezlănţuită mistuitoarea minge de foc. Dar NUME
NECUNOSCUT ştia cu umilinţă cum să se pregătească.
A urmat cursul râului Weymouth. A evitat traficul de noapte din Weymouth & luminile care l-ar fi indus în eroare. A coborât dealul spre Lismore. Jo-seph! spusese ea. Limba ei de şerpoaică
şfichiuia printre dinţi. Jo-seph Gavin. Bunăăă!
Vocea ei monotonă & privirea indiferentă îndreptată asupra lui. Niciodată nu o să-l mai privească aşa. & niciodată nu-i va mai vorbi preţios şi de sus.
Pe DZ o iubise & pe DZ o respectase. Dar pe Oriana nu & aşa avea să fie mereu. Ea era cea care l-a trădat.
în postul lung al exilului. în Pine Barrens. Sub cerul plum-buriu. Pierduse noţiunea timpului. Adunase-n el o forţă neobiş-nuită, chiar de carnea i se împuţinase pe oase.
Era mândru că-şi putea pipăi coastele prin acoperământul de piele. Căci şi lisus Hristos postise patruzeci de zile & patruzeci de nopţi în sălbăticie. & urcase de-a dreapta Tatălui, pentru a primi slava. în moarte, El a primit slava. în viaţă, lumea evreilor & a fariseilor îl batjocorise. Dar a Lui a fost gloria, prin moarte. & El va fi preamărit, spre groaza iadului.
