Într-atât de .fericită , încât ar tre bui să mi -'o a duc -aminte t' Căci , ori de câte ori ne amintim ceva , ,,nu socotim focruLrespe ctiv a fi ceva nou , ci , aducându-ni-I aminte , a firmăm că este într,-a devăr întocm ai ceea ce s-a spus". Aşada r, când - îl caut pe Du mnezeu sa u când caut viaţa fericită , eu de fapt „cutreier prin memoria mea şi nu [le] găsesc în afara ei."7• Rolul memoriei e să „prezentifice"
(săfacă prezent) trecu tul şi să-i anuleze trecµţutui car p.cterul de,..
fini tiv trecut. Memoria anulează . tr ecutul. Triu n1ful memoriei este că , prezentificând t recutul ş iJipsindu-1 astfel , Î IJ.tr-u n_anume sens , de calitatea sa trecută , ea preschimbă tr �cutul într,-o posibilitate viitoare .. Ceea ce a fost poate fi din nou .:..., asta !1e spune memori.ţ noastră [B:033 184] cu speranţă pri �u frică._
D in acel�î depozit nesecat combin mereu; unele după altele,' fel de fel 1
\; •
de imagi'ni ale lucrurilor - fie unele ieşite din propria mea experienţă,
.· fie altele pe care le socot credibile întemeindu-mă pe- această experienţă
personală - cu lucruri tre_cute, şi alc:ătuiesc din ele acţiuni, întâmp lări şisperanţe viitoare; şi apoi le contemplu din nou pe toate ca s,i cum. ar fi
pre�ente. .
.
B
. .
Asta arată li.mpede că dorinta
, nu e nestatornică si
i
, nu ap· are , asa-zi-
,
'când , de nicăier i. Dorinţele noastre ş' relaţiile pe care le stabilim prin • ·iiltermedi ul lo r par să fie d oa � în puterea noas tră. De fapt , dorinţele şi relaţiile d imprejur ul lor depind de o referinţă preex istentă al cărei obie ct a fost uitat prin orientarea 'dorinţei exclusiv spre viitor. Memoria deschide astfel calea către un trecut transmlindan ca surs ă origina ră · a înse şi ideii · de viaţă fericită. Căut area acestei vieti , nu se transfo�mă, asadar
J
,· în dorintă
,
care tânJ· este
,
după
„bi nele supr em". Dimpotrivă , ,,da că un suflet slab pretinde să fie feri cit , trebuie să întrebe de u nde este ferici t un suflet desăvârşit" 9•
