PAGINILE
TITLUL INIŢIAL +
DIN MANUSCRIS TITIUL CURENT
A
9
033340-47
Partea a doua - Creator-creatură/Capitolul
3: Iubirea de aproapele
(schimbat î n) P artea a
doua - Creator şi creatură: Trecutul reamintit/Capitolul 3: Iubireade aproapele
A
IO
Partea a treia: Viaţă socială (titlu neschimbat)Pagini scrise de mână
A
033257-60
033268 (două pagini/acelaşi număr/una în afara ordiniinumerotării)
B
033280
033179-80 (pagini incomplete)
033212-27 (pagini i ncomplete, i nclusiv corespondenţă
sumară)
Addenda germane traduse de Hannah Arendt şi adăugate la Exemplarul B
B
033197-200: Încep după ulti mul paragraf, se î nche ieunde se încheie Exemplarul B şi textul revine
la Exemplarul A (033299)
Notele de subsol se găseau la sfârşitul fiecărui capitol în manuscrisul dactilografiat original, aşa încât sunt incluse în numerotarea paginil or de manuscrisîn acest tabel; de exempl u, notele pentru capitolul I al părţii î ntâi sunt lapaginile 033140-142 etc. Singura excepţie e capitol ul I al părţii a doua, alecărui note se găsesc la paginile 033201-033206 în exemplarul de la Bibl iotecaCongresului. Aşadar, cifrele manuscrise încorporate în textul prezentei ediţii nuse referă la note. Adăugi rile noastre l a notele de subsol ale Hannei Arendt aparÎntre paranteze drepte.
16 PREFAŢĂ
legătură cu „Creatorul". În mod similar, neologisme precum „creatural" sau „aboriginal" au fost eliminate şi înlocuite cu cuvinteleenglezeşti uzuale potrivite.
Toate adăugirile şi revizuirile menţionate înainte extind maidegrabă decât reorientează fundamental teza doctorală iniţială.
Aspectul fizic al Exemplarului B sugerează că Arendt nu a folosito singură maşină de scris pentru a redactilografia teza. Asta arată
fie că au existat pauze între perioadele de lucru, fie că au existatmai mulţi dactilografi. În ciuda faptului că Exemplarul B prezintă
un font neuniform şi e incomplet, Arendt a menţinut o remarcabilă
continuitate între traducerea iniţială şi propriile-i revizuiri. Nuexistă nici o fisură în liniile de argumentare, în tipul de discursori în conţinut. Din păcate, n-am găsit nici o dovadă directă sauindirectă care să ne ajute să reconstituim întregul revizuirilor pecare le avea ea în plan pentru Exemplarul B. De aceea, întrebareade ce textul redactilografiat se termină la mijlocul capitolului întâial părţii a doua va rămâne fără răspuns. Hannah Arendt a făcut şialte mici corecturi la Exemplarul A, pe care le-a adăugat de mână
şi le-a dactilografiat interliniar, însă nu se ştie dacă pe acestea le-aoperat înainte sau după ce a pregătit Exemplarul B.
Explicaţia cea mai plauzibilă pentru faptul că manuscrisul n-afost niciodată publicat e una simplă. Există multe dovezi carearată că începând din 1961 Hannah Arendt a fost preocupată maiales de procesul lui Eichmann, reportajul ei pentru The NewYorker despre acest subiect şi furtuna critică stârnită ulterior laadresa ei. Într-adevăr, toată perioada cuprinsă Între sfârşitul anilor
'50 şi anul 1968 a fost una extrem de ocupată în viaţa HanneiArendt. Numeroasele ei lucrări publicate, varietatea prelegerilorşi conferinţelor pe care le-a ţinut în diverse locuri (atât în faţaunui public universitar, cât şi în faţa publicului larg), precum şipreocupările ei intense pentru problemele naţionale americane(desegregarea Liceului Little Rock, alegerea lui Kennedy, invaziadin Golful Porcilor, criza rachetelor din Cuba şi asasinarea luiKennedy) şi pentru evenimentele internaţionale (discursul luiPREFAŢĂ 17
Hruşciov, revoluţia maghiară, criza Suezului şi efectul ei asupra Israelulu i) sugerează că trebuie să -i fi rămas prea pu ţin timp şi energie ca să-şi poată duce la bun sfârşit proiectul. În schimb putea -şi chiar a făcut-o -să înglobeze cercetarea din teza sa doc torală în celelalte scrieri ale ei mai făţiş politice, precum şi să preia din acestea noi termeni, de exemplu „nativitate", pentru a-i folosi în revizuir ile aduse tezei.
În aprilie 1961 Arendt a călătorit la Ierusalim ca trimis al publicaţiei The Ne w Yor ker, pentru a relata des făşurarea procesului Eichmann. Şi-a pregătit notiţele şi a alcătuit analiza scrisă a procesului în vara lui 196 2, încheind-o spre sfârşitul anului, imediat după ce semnase cu Crowell- Collier contractul pentru publicarea tezei ei de doctorat . Seria în cinci părţi despre procesul lui Eichmann a apărut în februarie şi martie 1963; la scurt timp după
aceea, în mai, seria a fost trans formată în carte şi publicată sub titlul Eic hmann la Ierusalim : Raport asupra banalităţii r ăului.
Aproape instantaneu, în rândul comunităţii din New York şi chiar la nivel mondial a izbucnit o controversă intensă în jurul cunoscutei paradigme a „banalităţii răului" conceptualizate atunci de Arendt şi în jurul afirmaţiei ei că liderii evrei cooperaseră cu autorităţile naziste la deportarea comunităţilor lor evreieşti.
