pentru perseverenţa şi profesionalismul de care a dat dovadă lucrând cu noişi cu T. David Brent, senior editor la University of Chicago Press, care încele din urmă a reuşit să ducă proiectul la bun sfârşit. David şi echipa luide la editură au reusit să descurce si să rezolve, cu buni. dispozitie si remar-
'
J
,
J
cabilă dexteritate, toate complicatele obstacole şi probleme contractuale, şipentru asta le suntem foarte recunoscătoare.
Pe măsură ce am prezentat şi publicat lucrări în care cercetam diverseaspecte ale tezei de doctorat a Hannei Arendt, mulţi prieteni şi colegi ne-auîncurajat şi ne-au dat sfaturi bine-venite. Reverendul Lawrence Frizzell,MULŢUMIRI 23
directorul Institutului ludeo-Creştin de la Seton Hall Universicy, a tradusdin germană Addenda ale tezei lui Arendt şi ne- a ajutat mereu verificândtraducerile textelor greceşti şi latineşti. Ral ph Walz şi John Sweeney, de laSeton Hall, au citit părţi din textul tezei şi ne-au făcut sugestii preţio ase.
Mulţi b ibliotecari ne-au oferit asistenţă esenţială, mai ales Alice B irney, dela Secţia de manuscrise a B ibliotecii Co ngresului, care ne-a înlesnit multaccesul la documentele Arende şi ne-a răspuns întotdeauna desc�is şi expeditivla întrebările legate de cro nolo gie şi de constrângerile legale. De asemenea,biblioteca de la California State Universicy, Long Beach, şi BibliotecaAngusL. MacDonal d de la St. Francis University din Antigo nish, Nova Scotia,au răspuns de-a lungul anilor, cu răbdare, numeroaselor şi uneori straniilornoastre cereri de materiale. D ato răm mulţumiri şi co legilor din do meniileşi departamentele noastre de activitate, pentru interesul şi sprij inul pe careni le-au oferit sub formă de burse de cercetare academică şi perioade sabatice.
În 1990 Judith a primit pentru proiect o Bursă a Guvernatorului statului NewJ ersey în Ştiinţe Umaniste, iar eu am folo sit î n acelaşi sco p două burse -
în vara 1993 şi vara 1995 - de la Fundaţia N aţională pentru Ştiinţe Umaniste(Natio nal Endowment for the Humanities - NEH). Le mulţumim, de asemenea, studenţilor mei Karen Schaumann şi Claudia D ahlerus, ale cărorco mpetenţe digitale şi observaţii inteligente au îmbo găţit acest pro iect.
Împrumutând încă o dată ideea de „nativitate" a Hannei Arende, îi suntemcu deosebire recunoscătoare lui Jean Elshtain, care ne-a fost alături încă dinprima clipă ca un fel de naşă a acestui „nou început" în cercetarea arendtiană,la reuniunea din 1984 a Aso ciaţiei Americane de Ştiinţe Politice, şi carede-atunci încoace ne-a oferit sprij inul ei nepreţuit. Dorim să le-aducemmulţumiri şi lui Thomas Losoncy şi părintelui Joseph Schnaubelt, de la Villanova U niversicy, fiindcă Întâlnirile Asociaţiei lor pentru Studii Patristice, Medievale şi Renascentiste au constituit pentru noi, vreme de câţiva ani, nu doarun loc în care ne-am desfăşurat activitatea de cercetare asupra lui Augustin şia Hannei Arendt, ci şi prilejul de a începe fericita noastră colaborare. În sfârşit,ne exprimăm recunoştinţa faţă de Donald N. Levine, care ne-a aşteptat la liniade finiş, a planificat totul perfect şi ne-a oferit sprijinul său nepreţuit.
Cel mai mult şi mai mult le mulţumim lui Donez Xiques şi Doug Scott,pentru ale căror iubire, asistenţă, ajutor şi încredere neobo sită în no i nuavem cuvinte suficiente. Ş i, ca să începem cu pro priul nostru început, lededicăm această carte părinţilor noştri, M ab el Campo minosi Vecchiarel lişi Francis Vecchiarelli, respectiv Hannah Chelius Stark şi Charles F. Stark,cu dragoste şi recunoştinţă.
J oanna Vecchiarelli Scott
I august 1995
24 MULŢUMIRI
IUBIREA
LA SFÂNTUL AUGUSTIN
INTRODUCERE
[A:033241] În concordanţă cu caracterul operei S fântului Augustin , dificultăţile unei interpretări intuitive pot fi evidenţiate pornind de la trei puncte de principiu care guvernea ză şi definesc orice prezentare. În primul rând , diverse suite de gânduri apar alăturate; în al doilea rând, rigiditatea dogmatică a sporit constant pe măsură
ce Augustin a înaintat în vârstă; şi, în al treilea rând, se poate constata o evoluţie demonstrabilă cu argumente biogra fice care implică o pronunţată schimbare în orizontul gândirii lui Augustin.
Acest eseu va fi împărţit în trei părţi , pentru a pune în evidenţă
cum se cuvine gândurile şi teoriile ,care se dezvoltă în paralel şi sunt de obicei judecate drept contradictorii . În aria delimitată de tema ei , fiecare din cele trei părţi va servi la prezentarea câte unui context conceptual în care problema iubirii are un rol hotărâtor.
Ghidându-ne permanent după întrebarea privitoare la sensul şi importanţa iubirii de aproapele în particul ar, vom urmări fiecare din cele trei contexte în acest scop. Cum iubirea de aproapele ca poruncă creştină depinde de iubirea de Dumnezeu pe care o îmbrăţişează creştinul şi de noua atitudine faţă de sinele propriu rezultată din aceasta , fiec are din primele două părţi va trebui să
înceapă cu întrebarea : ce înseamnă să-l iubeşti pe Dumne zeu şi să te iubesti pe tine însuti ? În ambele cazuri, doar o scurtă concluzie
'
'
va arăta modul de aplicare , şi aceasta va decurge din întrebarea privitoare la însemnătatea aproapelui pentru credinciosul care se INTRODUCERE 27
îns tr ăinea ză de lume ş i de dorinţele e i. [A :033 242] Fiece intuiţie şi fiece observaţ ie ale lui Augus tin despre iubire se referă cel puţ in în parte la această iubire de aproapele. Aşadar întrebarea pr iv itoare la însem năta tea aproapelu i se tra ns formă mereu într-o s imulta nă
cr itică a co ncepţ ie i predom ina nte despre · iub ire ş i a atitud inii omulu i faţă de sine însuş i şi faţă de Dumnezeu . Căci stă scris „ Să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţ i", ş i doar cineva pă tru ns de Dum nezeu şi de porunca Lui e în stare să facă as tfel. Aceas tă
critică nu va fi în nici u n caz o critică absolu tă din vreo perspectivă
filozo fică or i teolog ică deja încetăţe nită. Reprezintă o cr itică doar fiind că respectiva co ncepţ ie despre iub ire se pre tinde a fi creş tină.
În plus, ,,creştin" nu va însemna nicicâ nd ma i mult decât „paulin", pentru că, dup ă cum obse rvă chiar Augus tin în Confesiunile sale , v iaţa ş i gâ nd irea lu i ş i-au dobâ nd it repere le în pr imul râ nd de la Sfâ ntul Pavel, în măsura în care amâ ndouă aveau u n cara cter au te ntic rel ig ios, ne fiind influenţa te de neoplato nismul grec.
Su itele paralele de gâ ndur i care urmează să fie preze nta te a ici nu suportă o îmbinare într-un sistem . Ele nu pot fi ală tura te nici măcar a ntite tic, doar dacă nu cumva vrem s ă-i atribu im lu i Augustin o rigoare sistemică şi logică pe _ care n-a avut-o de fapt niciodată.
Legă tura d intre părţ ile aces tu i eseu o co ns tituie doar întrebarea pr iv itoare la însem nă ta tea cele ilal te fiinţe ome neşti, a aproapelu i.
Pe ntru Augus tin a ceas tă însem nă ta te era de la s ine înţeleasă.
Numa i faptul că socotim importa ntă fiecare din suitele de gânduri prezenta te ( impor ta nţă verificab ilă doar pr in preze ntarea în sine) poate jus tifica aparenta l ipsă de coerenţă a cercetăr ii noastre. L ipsa de coere nţă e doar apare ntă, fiindcă de fap t o u nică întrebare serveş te drep t verig ă de leg ătur ă, şi aceas tă l ipsă de coere nţă are la ba ză lipsa de coere nţă a operei lu i Augustin însuş i, [A:033243]
care- i co nfer ă aces te i opere bog ăţia ş i farmecul cu to tul apar te.
To tuşi, faptul că tre i te nd inţ e ge nerale de s ine s tă tătoare su nt trata te în trei părţ i separa te nu înseam nă că scrier ile lu i Augus tin ar pu tea fi împ ărţ ite în tre i grupuri co nţinâ nd, fiecare, expu neri de tal ia te ale respec tivelor poziţii. As ta ar însemna că or ice idee 28 IUBIREA LA SFÂNTUL AUGUSTIN
de-a lui ar trebui interpretată în direcţia uneia din cele trei tendinţe generale. Prin „a interpreta" înţelegem a formula explicit ceea ce Augustin doar a sugerat implicit şi a arăta prin această expli citare cum tendinţe generale diferite se îmbină şi se influenţează reciproc într-unul şi acelaşi context. Investigaţia va fi analitică de la un capăt la al tul, adică va fi o analiză care încearcă să pătrundă în toate cotloanele lăsate de Augustin nelămurite. Rezultatul e o abordare sistematică ce nu caută deloc să-i atribuie forţat lui Augustin o consecvenţă
