260
Ileana Mălăncioiu
pe el, dar pentru care restul oamenilor nu-şi fac
încă probleme . Aceasta este de fapt şi măreţia
revoltatului Iov, privită cu alţi ochi decît la vremea
la care Domnul era încă viu şi vorbea cu cel mai
credincios rob al său ca două fiinţe care au o comuc
nicare reală şi puternică.
Atît George Steiner, cît şi J.M. Domenach consideră că Iov nu este un caz tragic, dat fiind că
prin suferinţa sa dobîndeşte în final îndoit tot ceea
ce a pierdut în mod nedrept. Viziunea acestor teoreticieni ai tragicului asupra Cărţii lui lov rămîne
una religioasă. Ei privesc suferinţa credinciosului
rob al lui Dumnezeu din perspectiva salvării şi o
diferenţiază în mod nejustificat de suferinţa nedreaptă a eroilor din tragedia antică.
Deşi Biblia spune că în final lui Iov i s-a restituit
îndoit tot ce a pierdut, privită din afara credinţei,
suferinţa acestuia nu se deosebeşte prin nimic de
a tragicului Pentheu.
El primeşte în final alte turme mai mari şi
alţi fii şi alte fiice , dar cine îi mai poate da înapoi
copiii ucişi înainte de a-şi fi trăit viaţa şi cine ne
poate face să nu ne cutremurăm în faţa suferinţei
greu de imaginat la care a fost supus din îndemnul
Satanei, chiar dacă povestea lui s-a sfirşit cu
bine?
Şi povestea lui Oreste şi cea a lui Raskolnikov
s-au sfirşit cu bine, ceea ce nu ne împiedică să
vedem în ei nişte eroi tragici.
Joseph K. este situat la hotarul dintre tragedia
în înţeles clasic şi infratragedie ; acolo unde esenţa
nenorocirii lui Iov (care îşi asumă destinul şi se
bate şi cu Dumnezeu pentru viaţa lui) se întîlneşte
cu esenţa nenorocirii lui Iona (care fuge în zadar
de profeţia ce trebuia aflată prin el). Cu alte cuvinte, eroul kafkian se află la răscrucea la care
lipsa de sens a vieţii e percepută ca o nenorocire
şi nu ca o stare normală - dată prin condiţia
