Ion Maxim
Vina tragică
(fragment)
Conceptul de „vină" este o veche obsesie a Ilenei Mălăncioiu, prezentă în cărţile sale de poezii, de la Pasărea tăiată la Ardere de tot, ce-şi găseşte abia în actualul volum de eseuri, Vina tragică, fundamentarea teoretică. Trebuie să mărturisesc de la început satisfacţia pe care am avut-o la lectura lui, nu atît pentru că
problema-i este familiară, cît mai ales pentru modul personal în care o pune, pentru meditaţia pe care o propune, cu mijloace proprii, pentru interesul şi modalitatea deosebită de a pătrunde şi a privi, cu un ochi format, un fenomen de atîtea ori dezbătut, de parcă nu s-ar putea adăuga nimic la cele spuse pînă acum despre el.
Prima şi cea mai însemnată satisfacţie : combaterea exegezelor cunoscute, considerate pe drept cuvînt nesatisfăcătoare, în special renunţarea la interpretările psihanalitice, ce nu au adus decît confuzie şi „complexe"
(nenumărate, inutile şi nedemonstrate complexe). Păcat că se opreşte, în această operaţie, în mijlocul drumului, nu îndrăzneşte s-o nege ca metodă de sondare a subconştientului. De ce să n-o negăm cînd atîţia psihiatri o neagă ?
Patru sînt direcţiile spre care se îndreaptă demersul său teoretic : tragicii greci, Shakespeare, Dostoievski, Kafka, lucru de înţeles pe măsură ce cunoaştem felul în care conceptul de vină tragică este fundamentat, tragicul fiind în concepţia exegetei nu numai de nuanţă
„păgînă", ci şi „creştină" sau chiar „atee" : ,,Angoasa anticilor avea la bază alianţa cu zeii postulaţi şi totodată ruptura omului cu ei, dată fiind ordinea nedreaptă
pe care i-o impun. În context creştin, angoasa autorului tragic presupune alianţa şi totodată ruptura omului cu Dumnezeu, care, prin insurmontabilele limite impuse, îi
Referinţe critice
291
apare ca adversar. La rîndul său, tragedia atee exprimă
alianţa şi ruptura omului cu absolutul legii formulate după criterii omeneşti rigide".
Cartea este bogată în idei şi sugestii, fiind dovada unor preocupări de structură, nu numai a unui studiu despre un concept ca oricare altul. De aceea unele adevăruri lapidar circumscrise rămîn memorabile. Şi este o mare bucurie să constaţi efortul de a înţelege şi explica anumite concepte, despre care există atîtea teoretizări şi nu chiar de mîna a doua. Dar, dincolo de acceptarea sau respingerea argumentelor, demne de subliniat sînt dorinţa şi credinţa în anumite idei asupra cărora stăruie, pe care le urmăreşte pentru a-şi lămuri sieşi rosturile şi înţelesurile, esenţa, calea, destinul.
Nu vom putea lua în dezbatere ideile şi sugestiile cărţii, nici arăta posibilitatea nuanţării lor. Personal nu sînt de acord cu foarte multe dintre ele şi chiar dacă
le-aş putea combate (am acordat tragicului mulţi ani de studiu şi meditaţie), nu le pot nega valoarea. Ele izvorăsc dintr-o altă meditaţie şi se ridică pe alte puncte de sprijin. Pentru că orice mare concept, orice categorie, cum este şi categoria tragicului, presupune nenumărate deschideri ce pot duce la cele mai neaşteptate concluzii.
Ileana Mălăncioiu a ales calea care a crezut că:-i este mai potrivită şi, acceptîndu-i premisele, demonstraţia sa arată a fi fără cusur. (. . . )
Meditaţia din Vina tragică îndeamnă la meditaţie şi mai ales la reluarea textelor pe care cartea se bazează.
(Revista Orizont nr. 43/1978)
Marius Robescu
Vina tragică
