Hmm, interesant.
Mă roade să îl întreb de verighetă și despre poza nevestei, amândouă
absente. Dar nu e treaba mea. La urma urmelor, e șeful meu. Și în clipa asta există probleme mult mai presante.
Seth formează numărul și amândoi așteptăm în timp ce sună probabil la celălalt capăt. După câteva secunde aud sunetul estompat al mesageriei vocale a lui Dawn. Seth bate darabana pe birou și așteaptă să curgă mesajul ei, enervant de lung.
— Bună, Dawn, zice Seth. Azi nu te-am văzut la muncă și voiam să știu ce se întâmplă. E totul în ordine? Sună-mă de îndată ce poți.
Întrerupe apelul și își pune telefonul înapoi pe birou.
— N-a răspuns. Dar o să mă sune ea.
— Ah.
— Știi ce? zice și pocnește din degete. Tocmai mi-am amintit – trebuia să am o întâlnire azi cu ea, la ora 14.00. A făcut o întreagă tevatură, cum că
are nevoie să stabilim întâlnirea și că e foarte important.
— Important?
Mi se strânge stomacul când îmi aduc aminte că și mie mi-a trimis un e-mail similar. O problemă de maximă importan ț ă. Trebuie să fi fost o problemă măcar relativ importantă, dacă a fixat o întâlnire cu șeful pentru a o rezolva.
— Ce era așa de important? îl întreb.
— Habar nu am. Probabil ceva ridicol, din câte o cunosc pe Dawn.
Screme un zâmbet care mi se pare cu totul nepotrivit, date fiind circumstanțele.
— Oricum, a făcut mare caz în legătură cu asta, așa că sunt sigur că la ora 14.00 o să apară să stea de vorbă cu mine.
Îmi schimb greutatea de pe un pantof Louboutin, roșu-aprins, pe altul.
Întotdeauna port pantofi cu toc înalt și roșul este culoarea mea preferată la pantofi, dar ăștia mă bat la degete ceva de speriat. Trebuia să-mi fi luat măsura 40.
— Poate că ar trebui să sunăm la poliție?
— Să sunăm la poliție? zice Seth, clipind des. Vorbești serios? A întârziat o oră din program și vrei să suni la poli ț ie?
— A sunat să ceară ajutor! îi reamintesc eu.
Pufnește, cu buzele țuguiate.
— Chiar ești convinsă că era Dawn la telefon? Poate că a fost un client care are nevoie de ajutor.
— N-a fost un client.
— Ești sigură?
Vreau să-i răspund că da, dar acum mă face el să-mi pun la îndoială
memoria. Am ridicat receptorul și persoana de la celălalt capăt a zis „ajută-mă”. Și părea cu adevărat agitată. Pe de altă parte, unii clienți chiar par agitați când ne sună. E posibil să nu fi fost Dawn cea care a sunat și să fie vorba chiar de un client? Și poate că a închis când a auzit vocea mea, în loc de cea a lui Dawn?
— Sunt zeci de chestii care i s-ar fi putut întâmpla, remarcă Seth. Nu cred că trebuie să chemăm poliția. Ne-ar râde în nas.
Se prea poate.
Privirea lui Seth devine mai blajină.
— Ești OK, Nat? Pari cam frântă.
— Pfui, mersi.
— Zic și eu. În ultima vreme ai muncit pe brânci. Ai făcut vânzări ca la balamuc și ai mai organizat și maratonul ăsta 5K. Nici măcar nu știu cum de-ți mai rămâne timp. Ar trebui să te relaxezi nițel.
Încep să simt cum mi se ridică un nod în gât.
— Îmi fac timp pentru lucrurile importante.
— Știu.
Îmi înghit nodul.
— Vii sâmbătă la maraton, nu? Mă bizui pe tine.
— O să vin, zice și își duce o mână la piept. Pe cuvânt. Și nu-ți face griji – pariez pe ce vrei tu că Dawn o să fie la mine în birou la ora 14.00. E
întotdeauna punctuală.
