Natalie a turuit despre cât de mult o să-mi placă să lucrez la Vixed. Și cu cât îmi vorbea mai mult, cu atât m-am simțit mai bine.
Îmi place foarte mult Natalie. Tu ești singura persoană cu care m-am conectat vreodată, în toată viața mea, și, crede-mă, știu că n-o să fiu niciodată așa de apropiată de Natalie cum sunt cu tine, dar ar fi drăguț să am o prietenă ocazională, cu care să beau o cafea sau să iau masa după serviciu. Ai spus mereu că ar trebui să încerc să-mi fac mai mulți prieteni, așa că
fac asta. Chiar încerc.
Cu drag,
Dawn Schiff
Către: Dawn Schiff
De la: Mia Hodge
Subiect: Re: Salutări
Mai înainte de orice, felicitări pentru noul tău job! Știu că e greu să-ți faci prieteni, dar tipa asta, Natalie, pare drăguță. Doar să-ți amintești să fii tu însăți, bine?
XXO
Mia
CAPITOLUL 4
ÎN PREZENT
NATALIE
— Natalie, vreau doar să-ți spun că îmi plac produsele tale.
Vorbesc la telefon cu Carmen Salinas, de la Happy Healthy, un magazin de wellness din Quincy. E o clientă valoroasă, chiar dacă are un magazin mic. Fac tot ce pot ca să-i ofer reduceri la produse, pentru că prețul întreg e greu de susținut de ea.
— Mă bucur tare, îi spun.
— Cel mai tare e Collahealth, continuă Carmen. L-am folosit și eu în ultimele săptămâni și jur pe ce vrei că arăt cu zece ani mai tânără!
— Știu! Cred că e pur și simplu miraculos. N-aș lăsa să treacă o zi fără
să-l folosesc!
— Nici eu!
Collahealth este cel mai nou produs al nostru. O capsulă care conține o formulă specială de colagen. Jur că e magic. Aproape că nici nu trebuie să îl vând eu. Se vinde singur.
De fapt, nu e total adevărat. Tot trebuie să muncesc destul de mult.
— Deci, mai vrei o cutie? o întreb.
— Pune două!
Notez repede detaliile de vânzare și aranjez să se trimită încă două cutii
la magazinul lui Carmen. În tot acest timp, minusculul bibelou-țestoasă se zgâiește la mine. Am mai șters puțin din chestia aia roșu-închis de pe suprafața ei. Dacă a fost într-adevăr un dar de la Dawn, mă surprinde că nu l-a curățat înainte. Fata aia e obsedată de curățenie. Sunt tentată să arunc figurina în coșul de gunoi, însă dacă e un dar de la Dawn, nu vreau să se simtă ofensată și să creadă că nu-mi place.
Numai că nu-mi place. Îmi dă fiori. Și ce mama dracului e chestia aia roșu-închis cu care m-am mânjit pe degete? Parcă ar fi…
Sânge.
Pfui, nu trebuie să îmi las imaginația să o ia razna. Nu există pe biroul meu un bibelou-țestoasă mânjit de sânge. Probabil că e doar… Ce știu eu, vopsea care s-a luat de pe o altă figurină cu care a fost ambalată împreună.
Țestoasa îmi dă totuși fiori.
Până la urmă, împing figurina cu degetul mic până în colțul biroului și o întorc astfel încât să se uite în altă parte, spre peretele boxei, nu spre mine.
Așa – acum e mai bine.
E aproape de miezul zilei și Dawn tot nu a apărut la serviciu. Am mai sunat-o de două ori. I-am trimis încă un mesaj text. Nu știu ce să fac.
Pomenise de faptul că mama ei locuiește în Beverly, dar nu știu cum să iau legătura cu ea. Steve, de la HR, are probabil numărul ei de telefon. Nu știu dacă are voie să îl dea cuiva, dar sunt convinsă că aș putea să îl vrăjesc să
mi-l dea. Nu cumva am totuși o reacție exagerată? Dawn a întârziat doar câteva ore. Există însă e-mailul acela urgent pe care l-a trimis ieri – ceva a deranjat-o suficient încât să ne contacteze, și pe mine și pe șeful ei, în legătură cu „o problemă de maximă importanță”. Și pe urmă, apelul acela telefonic straniu…
Ajută-mă.
În momentul acela vocea mi se păruse isterică. Acum însă, după câteva ore, nu mai sunt la fel de sigură. Poate că Dawn e bine. Poate că la telefon era doar un client. Mai e și întâlnirea ei cu Seth de la ora două, așa că sunt convinsă că până atunci o să apară.
Oricum, nu pot să mă gândesc la asta chiar acum. În cincisprezece minute urmează să am un interviu pentru podcast, pe care îl pregătesc de o săptămână.
După ce termin convorbirea cu Carmen, îmi iau laptopul personal, pe care azi-dimineață l-am adus cu mine la muncă, și mă îndrept spre sala de
