Soldații care merseră la război muriră cu toții.
Poezia
Se construi o închisoare delimitată la exterior de rețele în care, prin răsucirea sârmelor, erau scrise unele dintre cele mai frumoase poezii ale poeților de frunte ai țării.
Rețeaua aceea de versuri care înconjura toată închisoarea era electrică: cine o atingea suferea un șoc mortal.
Sintaxă
Anumite erori de sintaxă din textul prin care era condamnat la moarte un om îl transformară pe omul acela în noul Rege.
Acel nou Rege, care scăpase ca prin urechile acului, datorită unui detaliu de sintaxă, de pedeapsa cu moartea, hotărî să folosească alte mijloace pentru a stabili spânzurarea fostului rege. Evitând să scrie un singur rând, vorbi. Cu toate acestea, se exprimă prost. Propriii săi oameni, supunându-se vorbelor sale, îl spânzurară.
Ezitare
Omul aflat în mijlocul scării ezita de mai multe zile între a urca și a coborî.
Anii treceau și omul ezita în continuare: urc sau cobor?
Până când într-o bună zi se prăbuși scara.
Un om
Într-o țară oarecare apăru un om cu două capete. Fu considerat un monstru și nu un om.
În altă țară apăru un om care era mereu fericit. Fu considerat un monstru și nu un om.
Dascălul
Dascălul cel mai important din oraș voia să deseneze o circumferință, dar, greșind, desenă până la urmă un pătrat.
Le ceru elevilor să copieze desenul lui.
Ei copiară, dar, din greșeală, desenară o circumferință.
Rușine publică
Armata de zece mii de oameni se oprește captivată în fața unei ecuații scrise cu numere uriașe pe un panou în fața palatului inamic.
Armata se străduiește să rezolve ecuația. Se aud murmurând zece mii de oameni care gândesc și comentează posibilele soluții. Dar nimeni nu reușește să rezolve ecuația.
Descurajată, întreaga armată se răsucește pe călcâie și, încet, târându-și armele pe jos, zece mii se întorc în țara lor, rușinați.
Înțelepții
O găină descoperi, în sfârșit, modul de a rezolva principalele probleme ale orașului oamenilor. Le prezentă teoria sa celor mai mari înțelepți, și nu încăpea îndoială: ea descoperise secretul pentru ca toată lumea să poată trăi liniștit și bine.
După ce o ascultară cu atenție, cei șapte înțelepți ai orașului cerură o oră
pentru a reflecta asupra consecințelor descoperirii găinii, în timp ce aceasta aștepta într-o sală separată, nerăbdătoare să audă părerea acelor oameni iluștri.
În timpul ședinței, cei șapte înțelepți hotărâră în unanimitate ca, înainte de a fi prea târziu, să mănânce găina.
Domnul Calvino și plimbarea
Trei vise:
Primul vis al lui Calvino
De la o înălțime de peste treizeci de etaje, cineva aruncă pe fereastră
pantofii și cravata lui Calvino. Calvino nu are timp să gândească, e în întârziere, se aruncă și el pe fereastră, parcă urmărindu-le. Încă din aer, ajunge din urmă pantofii. Mai întâi, pe dreptul; îl încalță; apoi, pe stângul.
În aer, în timp ce cade, încearcă să găsească poziția cea mai bună pentru a-și lega șireturile. La pantoful stâng dă greș o dată, dar repetă și reușește.
Se uită în jos, deja se vede pământul. Mai întâi, cu toate astea, cravata; Calvino e întors cu capul în jos și cu o smucitură bruscă mâna dreaptă o prinde din aer, apoi, cu degetele lui grăbite, dar precise, face răsucirile necesare pentru nod: și-a pus cravata. Pantofii; îi privește din nou: șireturile sunt bine legate; aranjează ultima dată nodul cravatei, tocmai la timp, a sosit momentul: ajunge la pământ, impecabil.
