Labirintul
Orașul investi totul în construcția unei impunătoare catedrale. Aur, sculpturi în piatră, tavane pictate de marii pictori ai secolului.
Pentru a o pune și mai mult în valoare, fu luată hotărârea de a se restricționa accesul. Ceea ce e atins cu ușurință își pierde valoarea, se străduia să filosofeze un anumit politician.
Se construi atunci un labirint care era singura cale de a ajunge la catedrală.
Labirintul fu atât de bine construit, încât nimeni nu reuși să mai găsească
drumul până la catedrală.
Labirintul deveni marea atracție a orașului.
Motănelul
Era odată o motan care în fiecare seară se apropia de stăpân și îi lingea pantofii cu limba lui minusculă.
Învingându-și o oarecare sfială și o oarecare precauție legată de igienă, omul hotărî într-o zi să se descalțe, ca să vadă dacă motanul îi linge picioarele la fel cum făcea cu pantofii.
Atunci hotărî tigrul, care se deghizase ani la rând în motan, că a venit momentul lui, și, în loc să lingă, mâncă.
Falsificatorul
Într-un anumit moment al vieții sale, un om care falsificase întotdeauna tablouri începu să vadă prost. Avea un viciu: începu să falsifice muzică.
La morgă, după ce muri, îl confundară cu altul.
Întrebarea
În ziua în care președintele convinsese populația că era necesar să apere patria cu orice preț, începând, în acest scop, prin a invada țara vecină; chiar în ziua aceea, în plină adunare, fiind de față oamenii cei mai eminenți, și după ce hotărârea fusese luată, cel care era considerat omul cel mai imbecil din oraș, care nu fusese niciodată la școală, care era analfabet și nu spusese niciodată nici măcar o frază chibzuită, ridică mâna cerând permisiunea de a pune o întrebare.
Începu atunci un murmur uriaș în toată adunarea și nu trecu neobservat de nimeni chipul înspăimântat al președintelui.
Bineînțeles că nimeni nu îi permise imbecilului ca, într-un moment atât de important, să pună o întrebare.
Teama
Un om care se temea foarte tare de toate animalele târâtoare hotărî (în sfârșit) să meargă să trăiască pe un munte foarte înalt.
Artistul
Artistul îl insultă pe un chirurg, spunând că acesta nu salvează decât trupul, în timp ce el, ca artist, salvează spiritul.
Într-o zi, artistul avu un accident, se internă în spital și fu salvat de chirurg.
După mai mulți ani, chirurgul, în timpul unei discuții între cei doi, își pierdu cunoștința și, pentru că artistul nu știa cum să dea primul ajutor, muri în brațele prietenului său.
Răposatul fu îngropat împreună cu o valoroasă pânză a artistului, ceea ce îi sensibiliză mult pe cei de față.
Delictul cel mai grav
Toți cetățenii care nu știau să respecte ierarhiile militare erau condamnați la șase ani de închisoare. Și toți cetățenii care comiteau omoruri erau condamnați la douăzeci de ani de închisoare.
Ucigașul, văzând că generalul asistase la crima sa, puse totul în joc și spuse: Dumneata ești un soldat oarecare!
Funcționă.
Pentru că judecătorii pedepseau întotdeauna delictul mai grav, omul fu condamnat la șase ani de închisoare.
Haina
Crezând că are un înger păzitor în haina sa, nu o dezbrăca niciodată.
Când vrură să îl recruteze pentru război el primi imediat, cu condiția să
poată lupta îmbrăcat în haină. Haina are înăuntru un înger care mă apără, se justifică el.
Bineînțeles că superiorii militari nu acceptară. Nimeni nu luptă fără
uniformă. Omul cu haina insistă, dar în zadar. Nu îl acceptară. Rămase acasă.
