e împărțitor de averi, răspunzând astfel: „Omule, cine M-a pus pe Mine judecător sau împărțitor peste voi?“03 Apoi, Iisus atenționează mulțimea astfel: „Vedeţi şi păziţi-vă de orice fel de lăcomie de bani, căci viaţa cuiva nu stă în belşugul avuţiei lui.“04
În același fel, tatăl înțelept și harnic din Țăranul și i săi, una dintre fabulele lui Esop, le spune ilor pe patul de moarte că a ascuns o comoară în podgorie.9 Deși nu găsesc comoara, munca depusă de i, săpând la viță, îi răsplătește cu o recoltă bogată, pe măsura muncii lor. Morala poveștii este că
sfatul bun este cea mai de valoare moștenire, în special dacă copiii dispun de curiozitatea și de înclinația de a-l urma.
TĂIETORUL DE LEMNE CINSTIT
În Tăietorul de lemne cinstit, o altă fabulă edi catoare a lui Esop, un tăietor de lemne și-a pierdut toporul într-un râu. 10 Ca să-l găsească, i se roagă lui Mercur. Mercur este, desigur, numele roman al lui Hermes, care a jucat un rol atât de important în povestea Persefonei. Plonjând în râu, Mercur i-a adus acestuia un topor de aur, însă tăietorul de lemne, om cinstit, i-a spus că
toporul de aur nu îi aparține. Plonjând din nou în râu, Mercur a scos la iveală un topor de argint, despre care, din nou, tăietorul de lemne a spus că
nu este al lui. În cele din urmă Mercur a adus din adâncuri un topor obișnuit, cu mâner din lemn. Tăietorul de lemne este încântat și spune că
acesta era exact toporul pe care l-a pierdut. Mercur, impresionat de onestitatea sărmanului tăietor de lemne, i-a oferit toate cele trei topoare.
Povestea nu se sfârșește însă aici, indcă, în curând, toată lumea a a at de generozitatea lui Mercur. Un escroc s-a hotărât să pro te de oportunitate.
A mers pe malul râului și a început să se vaite și să strige că și-a pierdut toporul în apă. Mercur l-a auzit și a plonjat în râu. Întorcându-se cu un topor de aur, zeul l-a întrebat dacă îi aparține.
„Firește, pe-acesta l-am pierdut!“, i-a răspuns omul.
„Nebunule, nerușinatule“, tună Mercur, „cum ai putut crede că îl poți păcăli pe cel care vede până în sufletul tău?!“
Ca în toate fabulele lui Esop, și aceasta se încheie cu o morală: „Marele căutător al inimilor noastre nu trebuie grăbit, indcă acesta, în ritmul său, va decide dacă să ne răsplătească sau să ne pedepsească.“ Cu siguranță că
Mercur, călăuza su etelor, va ști când suntem pregătiți să riscăm să
traversăm hotarul care ne va duce către bogăția interioară. Este de datoria noastră însă să m onești cu s nțenie și să nu revendicăm decât ceea ce ne aparține din toate câte ne oferă Mercur.
DUHUL DIN STICLĂ
Mercur, numit Hermes de către greci și Mercurius de către alchimiștii medievali, joacă un rol important în următoarea poveste ce ține de moștenire, Duhul din sticlă din Basmele Fraților Grimm. 11 În această
poveste, un tăietor de lemne sărac, dar muncitor, a pus câțiva bănuți deoparte ca să își poată trimite unicul u la studii. Deși motivația tatălui pare bună, el speră că educația îi va permite ului să-l îngrijească, astfel încât acesta din urmă să nu mai e nevoit să muncească. Fiul a studiat din greu și a fost lăudat de profesori, însă economiile tatălui s-au terminat înainte ca băiatul să își terminat cursurile.
Când ul s-a întors acasă, tatăl și-a cerut iertare că nu are mai mulți bani și că abia dacă au ce mânca. Fiul s-a oferit să își ajute tatăl la tăiat lemne, însă
tatăl i-a spus nu e obișnuit cu munca grea și, în orice caz, nu are decât un topor și nu are bani de un altul. Fiul l-a încurajat să împrumute toporul vecinului și împreună au mers în pădure.
La prânz, tatăl i-a propus să se odihnească, dar ul i-a spus că pleacă să
caute cuiburi de pasăre. Tatăl i-a spus că va prea obosit să mai muncească
dacă își consumă astfel energia, însă ul nu l-a ascultat. În inima pădurii, a umblat de colo-colo până a găsit un stejar bătrân, pe care nici cinci bărbați nu l-ar putut cuprinde cu brațele. Stejarul probabil că avea câteva sute de ani, iar băiatul se gândea că multe păsări își vor făcut cuib în crengile sale.
Deodată, a auzit o voce care a strigat: „Scoate-mă de aici!“ A dat la o parte frunzele moarte și a căutat la rădăcinile stejarului, unde a găsit o sticlă
în care se a a o creatură care arăta ca o broască și care nu contenea să strige:
„Scoate-mă de aici!“
Nebănuitor, băiatul a scos dopul sticlei, iar duhul a ieșit afară și s-a um at până ce a ajuns cât jumătate din stejar. Duhul l-a întrebat pe băiat cum crede că îl va răsplăti pentru că l-a eliberat. Băiatul i-a spus că habar nu are. „Am să îți rup gâtul“, i-a zis duhul.
Băiatul curajos i-a răspuns că își va păstra capul pe umeri și că nu îi va permite duhului să se atingă de gâtul lui, că l-ar lăsat în sticlă dacă ar știut cum îi răsplătește pe oameni.
Duhul i-a spus că se numește Mercurius și că este atât de puternic, încât dorințele băiatului nu au nicio importanță pentru el. Datoria duhului era să
frângă gâtul celui care îl eliberează.
Băiatul a spus că nu îi vine să creadă că un spirit atât de mare ca Mercurius a încăput într-o sticlă atât de mică. Dacă Mercurius putea să intre din nou în sticlă, dovedind că încape, atunci băiatul îi va permite spiritului să facă orice dorește cu el.
Mercurius a intrat în sticlă, căreia băiatul i-a pus imediat dopul și pe care a aruncat-o la rădăcina stejarului. Băiatul a dat să se întoarcă la tatăl său, însă Mercurius a strigat din nou, implorând să e eliberat și promițându-i băiatului că va avea noroc pentru tot restul vieții.
În cele din urmă, băiatul s-a hotărât să riște. Ar fost posibil ca Mercurius să spună adevărul și, în orice caz, băiatul simțea că duhul nu i-ar putea face rău. Așa că a scos dopul sticlei și, din nou, duhul eliberat s-a făcut foarte mare.
Mercurius s-a ținut de cuvânt și i-a oferit băiatului o bucată de pânză
drept răsplată. Pânza arăta ca o fașă. Mercurius i-a spus băiatului că dacă
atinge pânza de er sau de oțel, le va transforma în argint. Și dacă o atinge de o rană, rana va fi vindecată.
Băiatul a vrut să pună degrabă la încercare bucata de pânză. A luat toporul și a izbit în scoarța stejarului străvechi. Apoi, a așezat pânza peste locul lovit și imediat scoarța a fost întregită.
Duhul i-a mulțumit băiatului că l-a eliberat din sticlă, iar băiatul i-a mulțumit pentru darul primit. Apoi, ecare dintre ei s-a dus în drumul lui.
Băiatul s-a întors la tatăl lui, pe care l-a găsit supărat că lipsise prea mult timp. Băiatul i-a spus că va recupera timpul pierdut, însă tatăl nu l-a crezut.
Așa că băiatul a atins toporul cu pânza și a lovit un copac. În loc să doboare ca prin magie copacul, toporul s-a transformat în argint și s-a îndoit, devenind inutilizabil. Băiatul a spus că toporul nu e bun de nimic, însă tatăl s-a înfuriat că va trebui să îi plătească vecinului toporul. Fiul i-a spus că va plăti el însuși toporul, iar tatăl l-a făcut neghiob. Tatăl i-a spus că nu are nimic în afară de ceea ce primește de la el și l-a întrebat cum are de gând să
