facă rost de bani ca să plătească pentru topor.
La scurt timp, băiatul a spus că nu mai poate lucra și i-a propus să se întoarcă amândoi acasă. Tatăl a refuzat, spunând că are de muncit și că nu vrea să stea degeaba. Fiul a mai spus că nu mai fusese niciodată în pădure și că nu va reuși să își găsească drumul spre casă dacă tatăl nu îl îndrumă.
Tatăl și-a depășit furia și și-a condus ul acasă. I-a cerut băiatului să
ducă toporul stricat în oraș și să îl vândă. Tatăl se aștepta să câștige de unul singur restul banilor pe care trebuia să dea înapoi vecinului.
Băiatul a dus toporul la argintar, care l-a testat și l-a cântărit. Argintarul i-a spus că toporul valorează patru sute de taleri, dar că nu-i poate plăti decât trei sute și că îi va rămâne dator cu o sută. Băiatul a acceptat și s-a întors cu averea la tatăl său.
Vecinul a cerut un taler și șase groși pentru toporul stricat, însă tatăl și ul i-au oferit de două ori mai mult. Apoi, băiatul i-a oferit tatălui o sută de taleri și l-a asigurat că de aici înainte va avea un trai tihnit și nu va duce lipsă
de nimic câte zile va mai avea de trăit.
Tatăl, uimit, l-a întrebat pe u de unde a făcut rost de atâția bani. Băiatul i-a explicat cele petrecute și cum a fost răsplătit pentru că a riscat și a avut încredere în Mercurius.
Restul banilor erau mai mult decât su cienți pentru ca ul să își termine studiile. Cu ajutorul pânzei care vindecă orice rană, băiatul a devenit un doctor renumit în întreaga lume pentru abilitățile sale de vindecare.
CEEA CE GĂSIM LA RĂDĂCINILE ARBORELUI FAMILIEI
Această poveste minunată ne oferă mai multe învățături de preț cu privire la moștenire. Tatăl este un om bine intenționat. Duce un trai di cil, însă
economisește cât poate astfel încât ul să reușească mai multe decât el.
Simțim din aceasta credința bărbatului că familia are un potențial superior celor demonstrate până în prezent. În genele familiei rezidă posibilitatea unor reușite distinse, pe care educația universitară o va împlini.
Totuși, tatăl este om sărac. Nu poate, prin forțe proprii, să schimbe destinul familiei. Puținul pe care reușește să îl pună deoparte, energia vitală pe care i-o pune la dispoziție ului, nu este su cient pentru a îi permite ului să
termine studiile. Deși eforturile tatălui sunt bune, ul va trebui să ducă traiul unui tăietor de lemne dacă se bazează numai pe ceea ce tatăl îi poate oferi drept moștenire.
Este semni cativ faptul că ul se arată dispus să își dea silința în rolul tăietorului de lemne. Nu disprețuiește această muncă grea, și nici pe cel care
o face. Nu caută să arunce vina pe nimeni pentru că nu a putut să își ducă la bun sfârșit studiile. De multe ori, această vină este așezată pe umerii părinților. Indiferent dacă părintele mai este sau nu în viață, copilul ar putea crede că un defect al părintelui l-a tras în jos și i-a limitat viața. Pentru copil, adoptarea acestui punct de vedere este periculoasă, indcă îl împiedică să își asume responsabilitatea pentru propriul destin. Copilul moștenește viața părintelui, în loc să își descopere propria viață.
Fiul tăietorului de lemne este pe deplin dispus să își asume răspunderea pentru propria viață. Nu se complace în compătimire de sine indcă nu a reușit să își termine studiile. De fapt, demonstrează că își respectă tatăl și munca lui atunci când i se alătură la tăiatul lemnelor. Tatăl primește propunerea cu îndoială, ind conștient că ul ar trebui să țintească mai sus în viață. Totuși, acceptarea de către u a muncii tatălui arată că ul îl cinstește pe acela de la care va moșteni. Această atitudine face posibilă
moștenirea de către u a ceva mult mai valoros decât bunuri sau costul unei educații alese.
Ca ul să i se alăture la tăiatul lemnelor, tatăl este nevoit să împrumute un topor. Astfel, ul primește ceva de la tată care nu îi aparține lui. Obiectul va trebui returnat sau răscumpărat, însă prin întrebuințarea toporului, ul dovedește că poate depăși limitele a ceea ce tatăl își imaginase că este posibil.
Toporul este imaginea pericolelor și posibilităților oferite de moștenire.
Poate folosit atât pentru a construi, cât și pentru a distruge. La fel, și ul își poate folosi moștenirea pentru a își construi sau pentru a își distruge propriul potențial.
Fiul vrea să caute cuiburi de pasăre în pădure, în timp ce tatăl, om mai practic, preferă să se odihnească la amiază. De ce ar căuta ul cuiburi de pasăre? Păsările simbolizează su etul, indcă se pot înălța până la cer. Astfel, putem spune că băiatul își caută propriul destin spiritual. Tatăl și-a găsit deja locul în viață, însă ul trebuie să se aventureze adânc în inima pădurii în căutarea propriei identități. Mergând, ul își folosește propriile puteri în această căutare; pătrunzând adânc în pădure, își caută propria natură
dincolo de orice hotar pe care tatăl l-ar impus.
Fiul descoperă mai întâi un stejar străvechi cu un trunchi pe care nici cinci bărbați nu ar fost în stare să îl cuprindă cu brațele întinse. Băiatul își imaginează că stejarul imens ascunde multe cuiburi de pasăre, însă ceea ce
ajunge să descopere, ascunsă la rădăcinile bătrânului copac, este o sticlă în care sălășluiește un duh. Ceea ce căutăm nu ni se înfățișează întotdeauna în maniera așteptată. Băiatul își imaginează că darul spiritual îl așteaptă undeva în înalturi, dar, în realitate, este nevoit să privească în jos ca să moștenească
darul din arborele familiei. Trebuie să privească rădăcinile stejarului furios pentru a găsi duhul din sticlă, care, întocmai ca toporul, poate distruge sau îmbunătăți viața băiatului.
Stejarul imens este descris ca ind furios. Cum poate un copac să e furios? Arborele familiei poate plin de furie, transmisă din generație în generație. Tatăl intuiește că potențialul familiei, încă neîmplinit, este mult mai mare. Poate că multe generații au văzut această sclipire de potențial, însă
sărăcia lucie și circumstanțele sociale i-au împiedicat pe membrii familiei să
se ridice și să dobândească un statut nou. Tatăl este frustrat de propriul eșec, de faptul că nu a reușit să câștige mai bine. Tânjește să îi poată oferi mai multe ului, însă acest lucru îi creează și o frustrare. Frustrarea lui ascunde furie la adresa sorții familiei, soartă pe care nu știe cum să o schimbe.
La rădăcinile arborelui familiei, ul caută vocea care îl cheamă. Nu știe cui îi aparține, însă știe că tânjește să e eliberată. În cele din urmă, descoperă o sticlă în care există o creatură care arată ca o broască țopăind.
Dacă nu ia aminte la ce se găsește în sticlă, va duce aceeași existență pe care a dus-o și tatăl său. Va purta mai departe frustrarea și furia familiei. Să
examineze însă acest aspect ascuns din istoria familiei nu este lipsit de pericole, indcă eliberează duhul din sticlă.
Alchimiștii au întrebuințat multe imagini diferite pentru Mercurius, inclusiv pe cea a unui băiat înaripat, captiv într-o sticlă, care simbolizează
conceptul întemnițării su etului în materie. A în sticlă e un mod de a conține și de a examina sentimente și emoții fără a acționa, în neștire, în baza lor în lumea materială. Privirea către interior a băiatului duce la înțelegere și la creștere.
Mercurius, după cum am spus, este Mercur sau Hermes, zeul care ne călăuzește în călătoria în lumea subpământeană. Acesta trasează hotare și ne permite, în același timp, să le depășim. Cu toiagul aurit poate e să ne trezească, e să ne farmece. În această poveste, zeul ia înfățișarea unui duh, un spirit încapsulat în sticlă. Cuvântul „duh“ ( genie) are aceeași rădăcină ca
„genetic“, „genital“, „genitiv“, „genuin“ și „geniu“. Iar verbul latin genere, „a
zămisli“, are derivatul gens, care se referă la populația masculină descendentă
dintr-un strămoș liber, adică un clan.
Apuleius, scriitor latin din secolul al II-lea, autor al Măgarului de aur, a scris că un om își poate onora geniul făcându-i un sacri ciu de ziua sa de naștere. 12 Această întrebuințare a conceptului de geniu este foarte diferită de cea din vorbirea noastră curentă. Geniul căruia i s-ar făcut sacri cii în trecut era spiritul familiei. Aceste sacri cii, făcute onorând și venerând clanul, îmbogățeau omul în multe feluri. Geniul devenea un zeu domestic și proteja familia. Dacă însă un om nu își onora geniul, acesta dobândea o in uență nefastă și distructivă asupra familiei.
