înlocuiască complet utilizarea banilor de hârtie și a monedelor? Cum am percepe această schimbare în adâncul nostru, departe de măsurătorile și schimburile de valoare ce au loc zilnic în cadrul pieței?
Am discutat despre felurile în care banii, în ciuda pierderii etalonului de aur și de argint, și-au păstrat puterea simbolică. La un anumit nivel, banii ne vorbesc despre abilitatea noastră de a rodnici. În aceasta vedem banii ca pe o răsplată pentru truda noastră, precum și ca pe un neprețuit mecanism de circulație și distribuție. La un alt nivel, banii ne vorbesc despre bogăția noastră interioară. La fel vorbește și Iisus Hristos despre bani în mai multe pilde, tocmai indcă suplimentarea unei cantități de bani poate simboliza cu ușurință creșterea spirituală.
Fără bani care să treacă dintr-o mână într-alta, avuția simbolică a banilor ar dispărea. Nu am mai avea chipurile părinților fondatori ai națiunii, precum și pe ale altor lideri ai națiunii înfățișate pe monede și bancnote.
Marele Sigiliu al Statelor Unite ar dispărea de pe reversul dolarului. Expresia
„In God We Trust“ ar deveni o relicvă, indcă atât inscripția, cât și banii pe care este scrisă ar dispărea în tărâmul invizibilului. Verdele banilor de hârtie și motivele vegetative care apar atât pe monede, cât și pe bancnote nu ar mai trece din mână în mână la ecare schimb de bani.
Când devin invizibile, bancnotele și monedele se întorc în lumea subpământeană. Nu mai suntem conștienți de ele. Banii transmiși prin transfer electronic de fonduri cu siguranță călătoresc dintr-un loc în altul, însă mișcarea lor este abstractă. Nu o vedem cu ochii noștri și nu ne folosim mâinile pentru a trimite sau pentru a primi ceea ce este pus în circulație.
Dacă ne gândim nu la schimburi electronice, ci la alte schimburi care au conectat umanitatea cu tărâmuri invizibile, ne întoarcem la popoarele primitive care au căutat să aibă o relație cu abundența lumii înconjurătoare.
Care erau puterile invizibile care făceau vânatul abundent și aduceau ploile care fac holdele roditoare? Banii de astăzi ne oferă numai indicii vagi cu privire la originile străvechi ale banilor în adorarea forțelor invizibile, însă
rămân anumite indicii vizuale și tangibile cu privire la felul în care omenirea a dorit la începuturi să creeze o legătură cu divinități nevăzute. Cu siguranță
că transferul banilor din mână în mână este un fel de aducere aminte, oricât de vagă, a conexiunii omului cu semenii săi, în cadrul celebrării iubirii, și cu divinitatea, prin intermediul schimbului cu rol de sacri ciu și al comuniunii.
Dacă banii vor dispărea, atunci vom ajunge într-un fel la o completare a cercului pe care l-am descris ca specie. Nimic nu va schimbat în mod vizibil – banii pe care îi sacri căm pentru a primi hrana de care depindem vor dispărea. Vom rămâne, aidoma popoarelor primitive, cu o lume roditoare ale cărei divinități și spirite se ascund cu desăvârșire. Chiar și indiciile inadecvate pe care banii ni le oferă sunt semne pe care le putem interpreta, semne care ne oferă bogăție simbolică. Dacă banii dispar, atunci invizibilitatea și lipsa semnelor, vor cea mai mare provocare a noastră în încercarea de a înțelege ce este fertil în general și în noi înșine.
De fapt, dacă examinăm îndeaproape cardurile de credit, devine clară o diferență fundamentală. Cardurile de credit emise de bănci se bazează pe crearea de datorie pentru pro tul emitenților. Transferurile de fonduri electronice nu creează datorie. De fapt, ele sunt asemănătoare cardului conceput de Edward Bel amy în Looking Backward 2000– 1887. Un astfel de
card este cardul de debit de astăzi, care poate folosit numai pentru a cheltui banii din contul deținătorului de card. În același fel, transferurile electronice necesită ca persoana să aibă fonduri, probabil într-un cont bancar, din care să poate transferate instantaneu. Așadar, până ce transferurile de fonduri electronice vor costa la fel de mult ca procesarea unui cec, majoritatea oamenilor vor prefera sistemul vechi. Iar băncile nu vor avea stimulente su cient de puternice pe partea de pro t pentru a face trecerea către sistemul transferurilor electronice, indcă nu încurajează
crearea de datorie și perceperea de dobândă – dorința de a avea „bani acum“
care motivează băncile în interacțiunile cu clienții.
HERMES ȘI ERA INFORMAȚIONALĂ
Ni se spune că trăim în Era Informațională. Cu siguranță suntem înconjurați de tehnologie care permite o viteză rapidă de procesare și transmitere a informației. Dacă ne gândim la panteonul grecesc, zeul care domnește asupra Erei Informaționale este, fără îndoială, Hermes (sau Mercur, cum îi spuneau romanii). Este cel mai iute dintre zei, este mesagerul. Poate călători într-o clipită din Olimp pe pământ, să vină în ajutorul unui erou, sau în lumea subpământeană, să o salveze pe Persefona. Din moment ce Hermes este zeul comerțului, nu trebuie să ne surprindă faptul că nevoile comerțului sunt atât de bine satisfăcute în Era Informațională.
Trebuie însă să ne aducem aminte că Hermes este zeul hoților. Este pe deplin capabil să ne înșele, țesând o pânză a iluziilor și a minciunilor care ne fac victime ușoare ale fraudei. Cantitățile vaste de informație nu înseamnă
că ecare dintre noi primește informație de calitate. Bogăția simbolică a banilor ne-ar putea ajuta să ne menținem echilibrul într-o societate tot mai obișnuită cu datoria și cu „bani acum“. Iar într-o eră în care atât de mult din ceea ce ne înconjoară se mișcă atât de rapid, trebuie să respectăm încă viteza cu care ne mișcăm în interior.
01 A funcționat între 1791 și 1811 și, printre alte atribuții pe care le are o bancă națională, a împrumutat cu bani guvernul Statelor Unite.
02 În mitologia greco-romană, empireul era partea superioară a bolții cerești, unde locuiau zeii.
CAPITOLUL 9
TAURI ȘI URȘI
Cum reflectă bursa ciclurile de reînnoire a vieți
În decursul scrierii acestui volum, am străbătut districtul nanciar din New York pentru a vedea unele dintre edi ciile arhitecturii bancare. Nu doar clădirea Citicorp, cu multele sale coloane, mi-a amintit de un templu grecesc, ci și fațada Bursei de Valori, cu ale sale șase coloane corintice care se ridică pentru a susține un fronton pe care se a ă un grup statuar dramatic.
Studiind acest grup, am fost surprins să văd că gura centrală poartă un coif înaripat, semnul lui Hermes, zeul comerțului și al hoților. Brațele personajului sunt întinse la înălțimea taliei, de parcă ar ține frâiele unui car, și are câte un prunc la ecare picior, în vreme ce adulții trebăluiesc sub domnia brațelor sale întinse.
M-am minunat de înțelepciunea demonstrată de bursă în a-l invoca pe Hermes, pe de o parte cel mai potrivit zeu pentru a reprezenta dezvoltarea comerțului, pe de altă parte o recunoaștere a faptului că hărnicia este uneori acompaniată de hoție și practici la limita cinstei. Curios să a u mai multe detalii, m-am interesat la bursă și am fost repede corectat. Figura centrală nu este nicidecum a lui Hermes, ci o înfățișare a Cinstei. Pot, bineînțeles, să
înțeleg de ce bursa ar vrea să susțină că Cinstea este forța sa guvernatoare, însă în mitologie coiful cu aripi îl identi că pe Hermes drept zeul care tranzitează între lumi. Aripile de pe coiful lui simbolizează atributele sale: abilitatea de a trece dintr-un plan în altul, de a călători, de a se mișca iute, de a comunica peste întinderi vaste. Dacă mergem pe logica atribuirii acestor abilități Cinstei ar ca și cum am spune că simbolul echipei de fotbal Philadelphia Eagles poate la fel de bine să reprezinte și echipa Chicago Bears.
În acest capitol vom încerca să înțelegem o parte dintre simbolurile bursei de valori, cum ar statuia Cinstei sau taurii și urșii care au conexiuni antice cu ciclurile creșterii și descreșterii din natură. Pentru mulți dintre noi,
suișurile și coborâșurile acțiunilor la bursă par la fel de arbitrare ca numerele care îl desemnează pe câștigătorul loteriei naționale. Însă piețele de valori sunt, în realitate, o re ecție a dorințelor ecăruia dintre noi de a productivi și de a aduce o contribuție în familia și în comunitatea noastră.
HERMES CĂLĂUZIT DE CINSTE
Bursa de Valori din New York își are rădăcinile în primii ani ai națiunii noastre. 1 Fondată în 1792 la umbra unui dud ( buttontree) de pe Wal Street (o stradă numită după un zid construit de olandezi în 1653 ca apărare împotriva englezilor, care aveau să îl demoleze ulterior), bursa a servit națiunii agricole care se a a abia la începutul procesului de industrializare.
În perioada colonială existaseră numai vreo șase companii autorizate, mare parte dintre ele dispărând înainte de Războiul de Independență. Însă
creșterea economică a ultimului deceniu al secolului al XVIII-lea a condus la formarea a aproximativ 300 de companii de acest fel, multe dintre care se bazau pe bursă pentru a strânge capital prin vânzarea către public a acțiunilor și obligațiunilor pe care le emiteau.
Expansiunea și importanța tot mai mare a bursei au survenit în paralel cu industrializarea rapidă din secolul al XIX-lea. Pentru o lungă perioadă
(din 1840 până în 1890), acțiunile și obligațiunile emise de companiile de căi ferate au dominat tranzacțiile de la bursă, re ectând rolul crucial jucat de căile ferate în dezvoltarea economiei naționale. Nu doar calea ferată, ci și telegraful (inventat în 1844) și telefonul (inventat în 1876 și instalat în clădirea Bursei de Valori în 1878) sugerează semni cația sporită a lui Hermes. Atributele sale, viteza de comunicare și transport, au devenit tot mai importante pe măsură ce Era Industrială a evoluat, revărsându-se în Era Informațională. Această nou dobândită și tot mai mare viteză a transformat comerțul și viața cotidiană a oamenilor.
La data de 15 decembrie 1886, volumul de tranzacționare de la bursă a depășit pentru prima dată 1 milion de acțiuni. Spre sfârșitul deceniului nouă
al secolului al XIX-lea, volumul de tranzacționare luase avânt, iar bursa se pregătea pentru un sediu extins. În 1903, bursa s-a mutat într-o clădire nou construită, la adresa 18 Broad Street, care este încă în folosință. În multe privințe, clădirea a fost o minune futuristă. Mai mult de 500 de telefoane au
fost instalate în perimetrul ringului bursei. O întrebuințare în premieră la acea vreme a aerului condiționat a necesitat 397 de kilometri de cabluri și 9,6 kilometri de tuburi pneumatice în pereți și tavane, care au furnizat cu rapiditate informații tranzacționale.
Apreciatul sculptor John Quincy Adams Ward a fost însărcinat cu crearea unui grup statuar pe frontispiciu. Acest grup, intitulat „Integrity protecting the Works of Man“01, înfățișează Cinstea ca gură centrală alături de Știință, Industrie și Inventivitate, trudind de zor, în vreme ce în cealaltă
