parte trudesc laolaltă Agricultura și Mineritul. Sculptura este o reprezentare delă, în mare parte, a denumirii pe care o poartă. „Munca omului“ se revarsă din mușchii și mintea gurilor masculine nude care simbolizează
Știința, Industria, Inventivitatea, Agricultura și Mineritul (cu excepția unei femei acoperite care pare să asiste Agricultura cu sarcinile sale). Ceea ce surprinde este că Cinstea, forța care ghidează toate aceste lucrări ale omului, este o femeie îmbrăcată într-o rochie lungă și cu o mantie pe umeri.
Ar ușor să catalogăm grupul statuar drept propagandă și să îl ignorăm.
La urma urmei, Hermes este zeul hoților. A așeza coiful acestuia pe capul unei femei pe care o numim Cinste ar putea , pur și simplu, un mod de a ignora faptul că hoții au folosit deseori bursa pentru a prăda investitorii onești. Manipulatorii avizi ai anilor 1980, care au făcut zeci de milioane de dolari și care, ulterior, au ajuns după gratii, sunt printre primele generații de răufăcători care au folosit bursa fără nicio preocupare pentru conduita etică.
În plus, femeile erau cu siguranță o raritate în nanțe la sfârșitul veacului al XIX-lea, când mulți brokeri aveau chiar încăperi separate pentru clientela de sex feminin. Numai în timpul celui de Al Doilea Război Mondial bursa le-a permis femeilor să lucreze în ringul de tranzacționare, iar acest fenomen a fost întrerupt timp de două decenii după ce veteranii s-au întors de pe front și și-au reluat posturile. Abia în 1967 Muriel Siebert a devenit prima femeie membră a bursei. Astfel, deși femeia este reprezentarea Cinstei, femeile nu au avut aproape nicio implicare în bursă la cumpăna dintre veacuri și nici la mult timp după aceea.
Cu toate acestea, sculptura lui Ward nu pare a un simplu obiect de propagandă. Ea sugerează speranța artistului că bursa va servi viața productivă a unei națiuni în evoluție. Cu siguranță, o parte a acestei viziuni includea calitățile lui Hermes: viteza în mișcare și comunicare, care în două
decenii aveau să își găsească împlinirea în întrebuințarea la scară largă a avioanelor, a automobilelor și a radioului. Ward ne oferă însă o imagine nouă pentru guvernarea eforturilor noastre. Pare că a vrut să reformeze aspectele mai puțin plăcute ale lui Hermes, zeul întru totul capabil să fure vitele fratelui său și să mintă cu privire la furt. Așa că Ward a vrut să confere lumii nanțelor ceea ce, până atunci, îi lipsise în mare parte, anume imaginea unei femei. În acest caz, o femeie atrăgătoare numită Cinste, ale cărei brațe întinse ar avea puterea de a aduce răspândirea echitabilă a numelui său către ecare tip de întreprindere umană.
Atunci când un artist ca Ward creează gura unei femei (în special o personi care, cum este Cinstea), asta ar putea portretiza de fapt ceea ce psihologul C.G. Jung numea imaginea unei anima. Anima înseamnă su et sau viață (în special viață interioară). Prin intermediul unei astfel de imagini, bărbatul poate explora aspecte ale vieții sale din subconștient, nedescoperite. Imaginea ar putea să îi apară într-o viziune, într-un vis sau chiar în persoana unei femei pe care o întâlnește.
Un bărbat știe când întâlnește o gură anima datorită agitației energetice dinăuntrul său. Părți necunoscute ale sinelui caută să devină vizibile, pentru a deveni parte din ceea ce bărbatul crede despre sine. Întâlnirea acestei femei care reprezintă necunoscutul îi trezește extaz și groază. Deodată, bărbatul simte că i se deschid posibilități nelimitate, în vreme ce structura solidă a lumii pe care a cunoscut-o până în acel moment se scutură ca sub imperiul unui cutremur puternic. Dacă își vede anima într-o femeie reală, bărbatul trebuie să își antreneze toată rațiunea și toată reținerea pentru a înțelege faptul că anima este invenția sa, viziunea sa asupra energiei posibilităților sale interioare. În mâinile unui artist ca Ward, o astfel de gură anima poate exprima posibilitatea necunoscută a subconștientului colectiv, potențialul societății pentru descoperire și evoluție.
Bursa de Valori din New York și multe alte burse din întreaga lume reprezintă agenții cei mai evoluați ai piețelor seculare. Aceste burse încearcă
să direcționeze banii astfel încât să e întrebuințați în scopuri productive, e că este vorba despre construcția de căi ferate din secolul al XIX-lea sau de automobile și calculatoare din secolul al XX-lea. Dacă această perspectivă
asupra bursei este simplistă, ea surprinde totuși viziunea centrală și scopul acestor piețe. În vreme ce Bursa de Valori din New York gestionează
acțiunile și obligațiunile emise de un număr limitat de companii de top, efortul de a productivi ne animă pe toți. Companiile mai mici pot să își asigure capital prin intermediul plasamentelor private către un număr limitat de investitori, iar antreprenorii își pot lansa afacerile cu economii sau împrumuturi de la familie și prieteni. Angajații își pun productivitatea în folosul muncii, dar și în momentele de recreere pot dobândi satisfacția productivității.
Viziunea artistului din „Integrity protecting the Works of Man“ nu este o re ecție a istoriei, ci o speranță pentru îmbunătățirea condiției umane. Iar Cinstea nu poate proteja „munca omului“ decât dacă protejează banii pe care îi întrebuințăm ca unealtă în creațiile noastre. Aspectul banilor poate rămâne neschimbat, în timp ce esența acestora se transformă, cum a fost cazul eliminării aurului și argintului ca etalon în Statele Unite din secolul al XX-lea. Este evident că banii reprezintă încrederea în societate, în ansamblul ei, în guvern, precum și în toți cetățenii care trudesc să creeze abundența de bunuri și servicii care, în ecare an, fac posibilă utilizarea unor bani de hârtie care sunt lipsiți de valoare intrinsecă. Pentru a ne proteja banii, Cinstea trebuie să ne readucă aminte că banii sunt un mijloc prin care dăm din energia noastră și schimbăm, unii cu alții, fructul muncii noastre.
Dincolo de acest aspect, în vreme ce grupul statuar nu spune nimic despre distribuția avuției la care contribuie piețele, nu ar necesita Cinstea o preocupare pentru bunăstarea ecărui membru al comunității?
La nivel mai personal, Hermes este călăuza su etelor, zeul care ne permite să traversăm hotarele sinelui și să descoperim ceva nou. Dacă
aplicăm viziunea artistică psihologiei personale, putem înțelege nevoia ca Cinstea să guverneze căutarea propriei ri. Când ne căutăm propria fertilitate interioară, potențialul nostru profund, indiferent de forma pe care expresia sa ar lua-o, nu avem cum să m altfel decât pe deplin sinceri.
Astfel, privind la grupul statuar de pe frontonul Bursei de Valori din New York, ne reîntâlnim cu multe dintre temele pe care le-am împletit în Viața secretă a banilor. Vedem banii ca pe o creație a minții, o unealtă care servește dorinței noastre de a productivi. Dacă ne gândim cum adună
bursele bani pentru investiții, nu putem să nu ne punem întrebări cu privire la scânteia care aprinde visarea la noi întreprinderi fructuoase. În aceasta simțim din nou originile divine ale abundenței pe care o creăm, atât la nivel
individual, cât și la nivelul societății. Iar când simțim fertilitatea ca pe o revărsare de abundență nețărmurită, putem înțelege importanța eliberării avuției noastre. Abundența nesfârșită este invizibilă, astfel că, atât ca indivizi, cât și ca societate încercăm constant să cunoaștem și să dăm formă
lucrurilor care nu pot văzute. Fără călăuzirea protectoare a Cinstei, s-ar putea să nu ajungem niciodată să ne încredem în ceea ce este invizibil, ratând astfel ocazia de a îi trăi bogăția.
Marile cicluri ale vieții și ale morții care au modelat adorarea zeițelor fertilității afectează și piețele bursiere. Chiar cuvântul „piață bursieră“ ne duce cu gândul la vânzarea de animale de fermă02. Astfel că expresii precum
„a încasa pro t“03 sau „a îngrășa cu apă“04 au o sonoritate ce ne duce cu gândul la vremurile când animalele erau principala formă de avuție.
Cuvântul „bunuri mobile“05, care înseamnă o proprietate mobilă, este înrudit cu cuvântul „vite“06, pe când cuvântul „pecuniar“, referitor la bani, vine din latinescul pecus, cu sensul de „animale de fermă“.
TAURI ȘI URȘI
Psihologia pieței
Cuvintele utilizate cel mai frecvent pentru a descrie psihologia investitorilor pe piața bursieră sunt „tauri“ și „urși“. Să i taur înseamnă să crezi că piața (sau o acțiune anume) va crește în valoare. Așadar, taurii cumpără. Urșii, pe de altă parte, cred că piața sau o acțiune anume va scădea în valoare. Așa că
urșii vând. Cu toate acestea, explicațiile oferite pentru originile acestei accepțiuni, a taurilor și a urșilor, în limbajul nanciar sunt sărăcăcioase și insu ciente. Dacă am putea înțelege în profunzime motivele pentru care taurii și urșii simbolizează forțe diferite în piața de capital și în psihologia umană, am putea dobândi o perspectivă mai bună asupra a ceea ce ne face atât ca indivizi, cât și ca societate să m fertili. Am putea, de asemenea, rezolva un mic mister, și anume de ce expresia ușor ciudată „tauri și urși“
este întrebuințată la scară largă și pare atât de potrivită.
Adoptarea terminologiei pornește de la începutul secolului al XVIII-lea, când termenii de taur și urs erau folosiți la Bursa de Valori din Londra.
Există mai multe teorii cu privire la motivele asocierii. Una dintre ele, spre exemplu, este că bul ish 07 vine din felul în care un taur zvâcnește din cap,
ridicându-și coarnele la cer.2 Într-o luptă cu tauri, mușchii puternici de la gâtul taurului trebuie să e răniți, astfel încât această zvâcnitură să nu mai prezinte un pericol colosal pentru matador. Astfel, bul ish se referă la credința că prețurile vor aruncate în sus. Cu privire la urși, a fost propusă
o teorie conform căreia întrebuințarea ar proveni de la o expresie din engleza veche, care ne învață să nu vindem pielea ursului din pădure înainte de a-l prins08. Investitorii care au o perspectivă bearish09 asupra unei acțiuni vor prefera să o vândă în lipsă. Asta înseamnă că vând acțiuni pe care nu le dețin, în speranța că ulterior le vor putea achiziționa la un preț
redus, făcând astfel pro t010. Însă nici acestea, nici alte teorii nu reușesc să
explice cu adevărat de ce conceptul taurilor și al urșilor este atât de adecvat psihologiei pieței bursiere.
În ziua de azi, bineînțeles, puțini dintre noi mai au contact cu taurii, astfel că ne este greu să ne imaginăm importanța taurilor pentru generațiile anterioare și pentru oamenii care trăiesc în zone mai puțin industrializate ale lumii. Pentru vânători, bovinele sălbatice, numite bouri, au reprezentat atât un trofeu impresionant, cât și o pradă de temut. Bourii trăiau în turme de vaci și viței, dominate de un singur bour. Acesta avea
o înălțime de 1,8 metri și cântărea peste 900 de kilograme. Tribul se putea înfrupta din carnea bourului și îi putea folosi oasele pentru a confecționa vârfuri de suliță, cârlige de pescuit și alte ustensile, iar din pielea lui putea fabrica îmbrăcăminte și corturi. Ultimele exemplare de bour au fost văzute în Polonia, dispărând în secolul al XVII-lea.
Lupta cu tauri, corida, pare să își aibă originea în curajul feroce de care este nevoie la vânătoarea de bouri. S-ar părea că vechii locuitori ai teritoriului de azi al Spaniei se luptau cu tauri înainte de a cuceriți de romani, care au deprins de la ei această formă de spectacol. Termenul „om de paie“ vine din practica aruncării unei marionete umplute cu paie și îmbrăcate cu haine în fața taurilor, pentru a îi înfuria și pentru a îi face să își consume o parte din energie înainte de începerea luptei.
Nu știm exact cum au fost domesticite bovinele, însă acest proces a schimbat pentru totdeauna relația umanității cu natura. Nemai ind dependent de vânătoare, păstorul putea duce un stil de viață mai așezat.
Observând taurii și vacile, păstorii se poate să descoperit relația cauzală
