Unele restaurante cu servire rapidă au început să monteze tablete cu ecrane tactile pe mese. Scopul este să le permită clienţilor plasarea comenzilor direct de pe aceste dispozitive, pentru ca apoi copiii să le poată folosi pentru a se juca. Graţie acestei inovaţii, restaurantele ar putea deveni locuri în care să domnească liniştea: clienţii nu ar mai fi nevoiţi să
se adreseze unui chelner pentru a comanda de mâncare, iar părinţii şi copiii nu ar mai vorbi între ei.
4. Edward Tronick, Heidelise Als, Lauren Adamson et al., „The Infant’s Response to Entrapment Between Contradictory Messages in Face-to-Face Interaction“, Journal of the American Academy of Child Psychiatry 17, nr. 1 (1978), pp. 1–113, doi:10.1016/S0002-7138(09)62273-1. Vezi şi Lauren B. Adamson, Janet E. Frick, „The Still Face: A History of a Shared Experimental Paradigm“, Infancy 4, nr. 4 (1 octombrie 2003), pp.
451–473, doi:10.1207/S15327078IN0404_01.
5. James Swain, Sara Konrath, Carolyn J. Dayton et al., „Toward a Neuroscience of Interactive Parent-Infant Dyad Empathy“, Behavioral and
Brain
Sciences
36,
nr.
4
(2013),
pp.
438–439,
doi:10.1017/S0140525X12000660.
6. Nicholas Carr, The Shallows: What the Internet Is Doing to Our Brains, W.W. Norton, New York, 2010, p. 33.
7. Pentru modul în care Maryanne Wolf tratează cititul şi plasticitatea
creierului, vezi Proust and the Squid: The Story and Science of the Reading Brain, Harper, New York, 2007. Nicholas Carr s-a inspirat din cercetările lui Wolf atunci când a abordat conceptul generic de „gândire bazată pe Google“. Pentru o expunere a activităţii mai recente a lui Wolf, încă în desfăşurare, vezi Michael S. Rosenwald, „Serious Reading Takes a Hit from Online Skimming, Researchers Say“, Washington Post, 6
aprilie 2014, http://www.washingtonpost.com/local/serious-reading-takes-a-hit-from-online-scanning-and-skimming-researchers-say/2014/04/06/088028d2-b5d2-11e3-b899-20667de76985_story.html.
8. Atunci când computerele sunt folosite în spiritul de „vatră a casei“, ele pot uni familia. Popularitatea consolei de jocuri video Wii – care a reuşit să transforme ecranul televizorului într-un teren virtual de tenis, o pistă
de bowling sau un teren de golf – s-a datorat în parte faptului că oferea familiei şi prietenilor posibilitatea de a se juca împreună. Acesta este un mod destul de diferit de utilizare a unui ecran, comparativ cu descrierea lui Leslie a unei „reacţii în lanţ“, prin care fiecare persoană se refugiază
în propriul telefon.
9. Erik Erikson, Childhood and Society, W.W. Norton, New York, 1950.
10. Vizita mea a avut loc în vara anului 2013. Toţi adolescenţii cu care am stat de vorbă în tabără aveau vârste cuprinse între 14 şi 15 ani. I-am intervievat în şase grupuri de aproximativ zece persoane fiecare. Desigur, aceste interviuri s-au desfăşurat într-un cadru special, într-un loc în care participanţii la tabără renunţă la telefoane la începutul unui stagiu de o lună. Aşadar, adolescenţii s-au înscris de bunăvoie în tabără, fiind dispuşi să se lipsească de telefoane pe parcursul acestei perioade.
11. „Louis C.K. Hates Cell Phones“, videoclip pe YouTube, Conan O’Brien, publicat de Team CoCo, 20 septembrie 2013, https://www.youtube.com/watch?v=5HbYScltf1c.
12. Vezi, de exemplu, Sherry Turkle, Alone Together, Basic Books, New York, 2011. De asemenea, John Hamilton, „The World Wide Web“, Kim Leary, „Cyberplaces“, şi Marsha LevyWarren, „Computer Games”, The Inner History of Devices, Sherry Turkle (ed.), The MIT Press, Cambridge, Massachusetts, 2008.
13. Jean Lave, Etienne Wegner, Situated Learning: Legitimate Peripheral
Participation, Cambridge University Press, Cambridge, Marea Britanie, 1991.
14. În acest caz, se remarcă în interiorul familiei o problemă care reflectă
într-o mai mare măsură aspectele ce ţin de viaţa privată, chestiune asupra căreia voi reveni. Vezi capitolul Viaţa publică.
Prietenia
1.
Macmillan
Dictionary,
art.
„Phubbing“,
http://www.macmillandictionary.com/us/buzzword/entries/phubbing.html
.
2. În 2012, un raport al Pew Research Center a constatat că „63% dintre toţi adolescenţii spun că fac schimb de mesaje în fiecare zi cu oamenii din viaţa lor. Acest lucru depăşeşte cu mult frecvenţa cu care ei aleg alte forme de comunicare zilnică, inclusiv apelurile telefonice prin telefonul mobil (39% fac asta cu alţii în fiecare zi), socializarea faţă în faţă în afara şcolii (35%), mesageria pe reţelele de socializare (29 %), mesagerie instantanee (22%), discuţii pe linie de telefonie fixă (19%) şi e-mail (6%)“. Amanda Lenhart, „Teens, Smartphones & Texting“, Pew Research Center’s Internet & American Life Project, 19 martie 2012, http://www.pewinternet.org/2012/03/19/teens-smartphones-texting.
„Până în 2015, 88% dintre adolescenţi aveau acces la telefoane mobile şi 90% dintre aceşti adolescenţi trimiteau mesaje zilnic“. Lenhart, „Teens, Social Media & Technology Overview 2015“, Pew Research Center’s Internet, Science, and Technology Project, 9 aprilie 2015, http://pewinternet.org/2015/04/09/teens-social-media-technology-2015.
3. În acest caz, destinatarul poate alege să salveze un mesaj, însă
