19. Rainer Maria Rilke, Letters to a Young Poet, Stephen Mitchell (trad.), Vintage Books, New York, 1984 [1929], p. 54.
20. Reed Larson, „The Emergence of Solitude as a Constructive Domain of Experience in Early Adolescence“, Child Development 68, nr. 1 (1997), pp. 80–93.
21. În acest caz, întrevăd câteva motive de optimism. Interesul tot mai mare pentru meditaţie şi pentru mindfulness – atât ca activitate individuală, cât şi, mai nou, ca practică integrată în mediul de afaceri – constituie în sine o manifestare a dorinţei oamenilor şi organizaţiilor de a spori înclinaţia către solitudine. În ceea ce priveşte valul de entuziasm generat de mindfulness în contextul mediului afacerilor, vezi David Gelles, Mindful Work, Houghton Mifflin, New York, 2015, şi David Hochman,
„Mindfulness – Getting Its Share of Attention“, New York Times (1
noiembrie
2013),
http://www.nytimes.com/2013/11/03/fashion/mindfulness-and-meditation-are-capturing-attention.html?pagewanted=all.
22. Vezi http://zenhabits.net/creative-habit.
23. Cain adaugă: „62% dintre cei mai performanţi programatori, comparativ cu numai 19% dintre programatorii cu cele mai slabe performanţe, au declarat că spaţiul lor de lucru este relativ retras; 76% dintre programatorii cu cele mai slabe performanţe, comparativ cu numai 38%
dintre programatorii cei mai performanţi, au declarat că sunt frecvent întrerupţi inutil“. Cain, Quiet: p. 84.
24. David Comer Kidd, Emanuele Castano, „Reading Literary Fiction Improves Theory of Mind“, Science 342, nr. 6156 (18 octombrie 2013),
pp. 377–380, doi:10.1126/science.1239918. P. Matthijs Bal, Martijn Veltkamp, „How Does Fiction Reading Influence Empathy? An Experimental Investigation on the Role of Emotional Transportation“, PLOS ONE, 30 ianuarie 2013, doi:10.1371/journal.pone.0055341.
25. Psihologul Angela Duckworth din cadrul Universităţii din Pennsylvania a cercetat şi popularizat conceptul de „tărie autentică” ( true grit) drept predictor al succesului. Angela Lee Duckworth, Lauren EskreisWinkler,
„True Grit“, Association for Psychological Science Observer 26, nr. 4
(2013),
http://www.psychologicalscience.org/index.php/publications/observer/20
13/april-13/true-grit.html.
26. Winnicott este renumit pentru preocuparea sa faţă de „capacitatea copiilor de a sta singuri“. Vezi D.W. Winnicott, „The Capacity to Be Alone“, pp. 29–37. Pentru elaborarea elocventă a perspectivei lui Winnicott asupra plictiselii, vezi Adam Phillips, On Kissing, Tickling, and Being Bored: Psychoanalytic Essays on the Unexamined Life, Harvard University Press, Cambridge, Massachusetts, 1998, p. 69.
27. Natasha Dow Schüll, Addiction by Design, Princeton University Press, Princeton, New Jersey, 2012, p. 173.
28. Alexis Madrigal, „The Machine Zone: This Is Where You Go When You Can’t Stop Looking at Pictures on Facebook“, The Atlantic, 31 iulie 2013,
http://www.theatlantic.com/technology/archive/2013/07/the-machine-zone-this-is-where-you-go-when-you-just-cant-stop-looking-at-pictures-on-facebook/278185.
29. Mihaly Csikszentmihalyi, Flow: The Psychology of Optimal Experience, Harper Perennial Modern Classics, New York, 2008 [1990].
30. The Fletcher School, „Eric Schmidt and Jared Cohen on «The New Digital Age»“, videoclip pe YouTube, 28 februarie 2014, https://www.youtube.com/watch?v=NYGzB7uveh0.
31. Henri Poincaré, „Mathematical Creation“, The Monist 20 nr. 3 (1910), pp. 321–335.
32. David Levy, informatician şi filozof al Şcolii de Informare din cadrul Universităţii din Washington, a încercat să sistematizeze intuiţia lui Poincaré. Bazându-se pe relatările oamenilor de ştiinţă, artiştilor şi
filozofilor, acesta a cercetat legătura dintre efortul lent şi conştient şi
„momentele revelatorii“ ale creativităţii. Levy subliniază că filozofii au stabilit de multă vreme deosebirea dintre gândirea rapidă cotidiană şi eforturile lente, care sunt mai intense. Levy urmăreşte distincţia dintre procesele rapide şi cele lente mergând de la scolasticii din Evul Mediu, care făceau deosebire între ratio (gândire discursivă) şi intellectus (simpla observare), până la Vannevar Bush, care făcea deosebire între procesele logice (cele care se derulează „de-a lungul unei traiectorii agreate“) şi procesele mature, creatoare. Vezi David Levy, „No Time to Think: Reflections on Information Technology and Contemplative Scholarship“, Ethics and Information Technology 9, nr. 4 (2007), pp.
237–249, doi:10.1007/s10676-007-9142-6.
33. Jonathan Schooler, apud Josie Glausiusz, „Devoted to Distraction“, Psychology
Today,
1
martie
2009,
http://www.psychologytoday.com/articles/ 200903/devoted-distraction.
34. Cartea lui Maggie Jackson, Distracted: The Erosion of Attention and the Coming Dark Age, Prometheus Books, New York, 2008, tratează
fundamentele psihologice şi sociale ale vieţii noastre pline de distrageri; vezi îndeosebi pp. 45–127. Vezi şi Emily Yoffe, „Seeking How the Brain Hardwires Us to Love Google, Twitter, and Texting. And Why That’s Dangerous“,
Slate,
12
august
2009,
