4. Pentru o privire de ansamblu asupra ultimilor 30 de ani de cercetare a reţelei neuronale implicite, vezi Randy L. Buckner, Jessica R. Andrews-Hanna, Daniel L. Schacter, „The Brain’s Default Network: Anatomy, Function, and Relevance to Disease“, Annals of the New York Academy of Sciences 1124 (2008), pp. 1–38, doi:10.1196/annals.1440.011. Autorii menţionează că „reţeaua neuronală implicită se activează atunci când oamenii au activităţi orientate spre sine, cum ar fi sondarea memoriei autobiografice, proiectarea viitorului sau înţelegerea perspectivelor
altora“. Aceştia mai dezbat şi posibilele legături dintre întreruperile de la nivelul reţelei neuronale implicite şi tulburarea de spectru autist.
Conform autorilor, întreruperile de la nivelul reţelei neuronale „ar putea avea drept consecinţă o minte concentrată pe mediul înconjurător, care nu poate asimila gândurile altora“, p. 26.
5. Un studiu din 2012 a arătat că numărul mediu de SMS-uri trimise zilnic de adolescenţii cu vârste cuprinse între 12 şi 17 ani a crescut de la 50 în 2009 la 60 în 2011. În cazul fetelor cu vârste cuprinse între 14 şi 18 ani, numărul se ridică la 100. Amanda Lenhardt, „Teens, Smartphones & Texting“, 19 martie 2012, Pew Research Center for Internet, Science, and Technology, http://www.pewinternet.org/2012/03/19/teens-smartphones–
texting.
6. Donald W. Winnicott, „The Capacity to Be Alone“, The Maturational Processes and the Facilitating Environment: Studies in the Theory of Emotional Development, The Hogarth Press and the Institute of PsychoAnalysis, Londra, 1965, p. 32.
7. Henry David Thoreau, Walden, Princeton University Press, Princeton, New Jersey, 2004 [1854], p. 136.
8. Vezi, de exemplu, Kalina Christoff, Alan M. Gordon, Jonathan Smallwood et al., „Experience Sampling During fMRI Reveals Default Network and Executive System Contributions to Mind Wandering“, Proceedings of the National Academy of Sciences 106, nr. 21 (26 mai 2009), pp. 8719–8724, doi:10.1073/pnas.0900234106. Vezi şi sinteza studiilor de cercetare privind „rătăcirea minţii“ în John Tierney,
„Discovering the Virtues of Mind Wandering“, New York Times (28 iunie 2010),
http://www.nytimes.com/2010/06/29/science/29tier.html?
pagewanted=all&_r=0, şi Josie Glausiusz, „Devoted to Distraction”, Psychology
Today,
1
martie
2009,
http://www.psychologytoday.com/articles/200903/devoteddistraction.
9. Pentru o sinteză privind relaţia pe care o avem cu tendinţa de asociere, ajungând chiar să o transformăm în virtute civică, vezi Susan Cain, Quiet.
10. În Quiet, Susan Cain relatează această poveste captivantă: studiul iniţial care elogia brainstormingul, cunoscut şi drept metodă a stimulării
creativităţii de grup, a fost realizat de Alex F. Osborn în anii ’40 şi a fost discutat în cartea Your Creative Power, Scribner, New York, 1948. În Group Genius: The Creative Power of Collaboration, Basic Books, New York, 2007, Keith Sawyer analizează studiile lui Osborn. Acesta arată că, deşi brainstormingul generează mai multe idei, produce totodată şi mai multe idei proaste. Oamenii sunt încurajaţi să aprobe ideile proaste pentru a se simţi implicaţi în activitatea de grup.
11. Statisticile Centrului pentru Prevenirea şi Controlul Bolilor (CDC) arată
că vătămările neletale suferite de copiii cu vârste mai mici de 5 ani au crescut cu 12% între 2007 şi 2010. Această cifră contrazice scăderea numărului de incidente înregistrate în decursul deceniului precedent. Vezi Ben Worthen, „The Perils of Texting While Parenting“, Wall Street Journal,
29
septembrie
2012,
http://online.wsj.com/news/articles/SB1000087239639044477240457758
968364420299.
12. Erik Erikson, Identity and the Life Cycle, W.W. Norton, New York, 1980 [1952], şi Childhood and Society, W.W. Norton, New York, 1950.
13. Vezi, de exemplu, cercetarea conform tradiţiei constructiviste a activităţii copiilor deveniţi programatori derulată la MIT în cadrul Grupului de Învăţare şi Epistemologie condus de Seymour Papert.
Expunerea fundamentală a acestei abordări se regăseşte în cartea lui Papert, Mindstorms: Children, Computers, and Powerful Ideas, Basic Books, New York, 1980. Tradiţia constructivistă continuă la MIT prin intermediul lui Mitchel Resnick, atât în cadrul Lifelong Kindergarten Group, cât şi prin dezvoltarea limbajului de programare Scratch, http://scratch.mit.edu/info/research.
14. D.W. Winnicott, „The Capacity to Be Alone“, pp. 29–37.
15. Cu alte cuvinte, reflecţia impune solitudine. Este vorba despre conversaţia pe care sinele o are cu sine însuşi. Hannah Arendt, The Origins of Totalitarianism, Harcourt Brace Jovanovich, New York, 1974, p. 174.
16. Paul Tillich, The Eternal Now, Scribner, New York, 1963, pp. 17–18.
17. „Dacă suntem privaţi de atenţia unui părinte iubitor, demn de încredere, şi dacă nimic nu ne compensează acest neajuns, vom tinde să rămânem
singuri pentru tot restul vieţii. Mai mult decât atât, propria însingurare ne va face cel mai probabil să devenim morocănoşi, să ne îndoim de noi înşine, să fim furioşi, pesimişti, timizi şi hipersensibili la critici“, Judith Shulevitz, „The Science of Loneliness: How Isolation Can Kill You“, New
Republic,
13
mai
2013,
http://www.newrepublic.com/article/113176/science-loneliness-how-isolation-can-kill-you.
18. Apud Sy Safransky (ed.), Sunbeams: A Book of Quotations, North Atlantic Books, Berkeley, California, 1990, p. 42.
