„Optimal Video Length for Student Engagement“, edX (blog), 13
noiembrie 2013, https://www.edx.org/blog/optimal-video-length-student-engagement#.U71MsxZFFBW.
14. Michael S. Rosenwald, „Serious Reading Takes a Hit from Online Scanning and Skimming, Researchers Say“, Washington Post, 6 aprilie 2014, http://www.washingtonpost.com/local/serious-reading-takes-a-hit-from-
online-scanning-and-skimming-researchers-
say/2014/04/06/088028d2-b5d2-11e3-b899-20667de76985_story.html.
15. Wolf invocă psihologia dezvoltării pentru a explica modul în care se poate pierde această capacitate: „Analiza unui text, prin intermediul căreia cercetăm, desluşim şi formulăm noi perspective, reprezintă
produsul mai multor ani de pregătire. Pentru a deprinde lectura aprofundată şi pentru a realiza toate aceste procese ca un cititor profesionist şi matur, este nevoie de timp, fie el exprimat în milisecunde sau în ani, precum şi de efort. În ceea ce priveşte dezvoltarea unui mecanism de citire într-un creier care nu este configurat să funcţioneze în acest scop, nu putem avea nici o garanţie că un cititor începător va reuşi vreodată să dezvolte un mecanism profesionist de citire, aşa cum dezvoltăm cei mai mulţi dintre noi. Însăşi plasticitatea mecanismului de
citire devine deopotrivă călcâiul lui Ahile. Mecanismul de citire poate fi configurat pe parcurs şi definitivat atunci când citim, dar poate fi şi întrerupt – fie la începutul perioadei de configurare, fie ulterior configurării, prin implementarea parţială a resurselor cognitive de care ar putea dispune. Întrucât, din punct de vedere literal şi fiziologic, putem citi în mai multe modalităţi, felul în care o facem – şi ceea ce asimilăm din lectura noastră – va fi influenţat atât de conţinutul lecturii, cât şi de tipul de suport de lectură utilizat“. Maryanne Wolf, „Our «Deep Reading» Brain: Its Digital Evolution Poses Questions“, Nieman Reports, 2010, http://www.nieman.harvard.edu/reports/article/102396/Our-Deep-Reading-Brain-Its-Digital -Evolution-Poses-Questions.aspx. Această teză
privind plasticitatea o nelinişteşte: „Principala mea îngrijorare este că, puşi în faţa avalanşei digitale de informaţii instantanee care cer şi primesc un efort intelectual din ce în ce mai scăzut, mulţi cititori debutanţi (precum şi mulţi cititori experimentaţi) nu vor avea nici timpul necesar, nici motivaţia suficientă pentru a analiza multiplele semnificaţii pe care le-ar putea avea conţinutul lecturii lor. Omniprezenţa numeroaselor surse de distragere a atenţiei – precum şi interesul inerent al creierului faţă de noutate – alimentează tendinţa de a aborda un stil de lectură orientat spre reducerea informaţiei la un numitor conceptual minim. Fragmentarea conţinutului audio, a celui scris şi a celui procesat mental reflectă o societate care a uitat să-şi mai acorde timp de gândire sau care a devenit mult prea distrasă şi absorbită de noutăţi pentru a o mai face“. Vezi Maryanne Wolf, Mirit Barzillai, „The Importance of Deep Reading“, Educational Leadership 66, nr. 6 (martie 2009): pp. 32–
37,
http://www.ascd.org/publications/educational-
leadership/mar09/vol66/num06/The-Importance-of-Deep-Reading.aspx.
16. John Palfrey, Urs Gasser, Born Digital: Understanding the First Generation of Digital Natives, Basic Books, New York, 2010.
17. Danah Boyd, specializată în domeniul cercetării internetului, susţine că
cea mai importantă abilitate pe care o putem dezvolta în prezent este mai degrabă aceea de a învăţa cum să căutăm informaţii, nu de a le afla.
Punctul său de vedere sugerează că ar trebui să avem în permanenţă
telefonul cu noi pe post de proteză informaţională. Vezi Danah Boyd,
„Participating in the Always-On Lifestyle“, The Social Media Reader, Michael Mandiberg (ed.), New York University Press, New York, 2012.
Boyd susţine că informaţiile pe care le aflăm de pe telefon ne învaţă să
interpretăm lucrurile făcând legătura între ele: „Creativitatea este modelată mai degrabă de capacitatea de a face noi conexiuni decât de a ne concentra pe o singură sarcină“. Cadrele didactice pe care le-am intervievat propun însă un alt punct de vedere. Este important să avem acces din timp la materiale pe care să ni le fi „însuşit“, în funcţie de propriile interese. Ideea conform căreia nu trebuie decât să căutăm informaţii relevante sugerează că deja ştim ce anume căutăm, ceea ce, de multe ori, nu se aplică în cazul procesului de creaţie. Este nevoie de timp pentru procesarea conţinutului – putem face acest lucru cu informaţiile pe care le ştim deja.
18. Legat de acest punct, m-am raportat la cercetările statisticianului şi informaticianului Edward Tufte din cadrul Universităţii Yale. Edward R.
Tufte, The Cognitive Style of PowerPoint: Pitching Out Corrupts Within, Graphics Press, Cheshire, Connecticut, 2006 [2003].
19. Vezi Robert W. Clowes, „The Cognitive Integration of E-Memory“, Review of Philosophy and Psychology 4, nr. 1 (2013), pp. 107–133, doi:10.1007/s13164-013-0130-y. Vezi şi Annie Murphy Paul în buletinul ei informativ săptămânal dedicat ştiinţei educaţiei: Annie Murphy Paul,
„Your Two Kinds of Memory: Electronic and Organic“, The Brilliant Report, 6 august 2014, http://anniemurphypaul.com/2014/08/your-two-kinds-of-memory-electronic-and-organic.
20. Randall S. Edson, Thomas J. Beckman, Colin P. West et al., „A Multi-Institutional Survey of Internal Medicine Residents’ Learning Habits“, Medical
Teacher
32,
nr.
9
(2010),
pp.
773–775,
doi:0.3109/01421591003692698. Apud Annie Murphy Paul, „Your Two Kinds of Memory: Electronic and Organic“.
21. Jennifer K. Phillips şi colegii săi au descris astfel relaţia dintre cunoştinţele de specialitate şi procesul de luare a deciziilor: „Experţii dispun de o bază mai cuprinzătoare şi mai avansată de cunoştinţe decât diletanţii şi novicii, înţelegând dinamica evenimentelor din domeniul lor de activitate. […] Experţii deţin pur şi simplu mai multe informaţii, mai
multe detalii“. Vezi Jennifer K. Phillips, Gary Klein, Winston R. Siek,
„Expertise in Judgment and Decision Making: A Case for Training Intuitive Decision Skills“, Blackwell Handbook of Judgment and Decision Making, Derek J. Koehler, Nigel Harvey (eds.), Blackwell Publishing, Malden, Massachusetts, 2004, pp. 297–315. Autorii subliniază faptul că această categorie de cunoştinţe factuale corespunde
„cunoştinţelor declarative“ propuse de John Anderson; vezi John Anderson, The Architecture of Cognition, Harvard University Press, Cambridge, Massachusetts, 1983.
22. Jerome Kassirer, „We Should Encourage Browsing“, British Medical Journal 342 (2011): doi:http://dx.doi.org/10.1136/bmj.d2182. Vezi şi Curtis A. Olson, „Focused Search and Retrieval: The Impact of Technology on Our Brains“, Journal of Continuing Education in the Health Professions 32, nr. 1 (2012), doi:10.1002/chp.21117.
23. Apud Annie Murphy Paul, „Your Two Kinds of Memory: Electronic and Organic“.
24. Nicholas Carr, The Shallows: What the Internet Is Doing to Our Brains, W.W. Norton, New York, 2010, p. 197.
