http://www.theatlantic.com/education/archive/2013/
12/what-moocs-
cant-teach/282402. Andrew Ng rezumă experienţa MOOC: „Nu recomandăm să se aleagă o experienţă doar online în locul unei experienţe de învăţare mixtă“. Apud Fowler, „An Early Report Card“.
36. Lawrence Summers, „The Future of X: Lawrence Summers on Higher Education“,
The
Atlantic
(video),
9
iulie
2012,
http://www.theatlantic.com/video/index/259430/the-future-of-x-lawrence-summers-on-higher-education.
37. Daphne Koller, „The Online Revolution – Learning Without Limits“, videoclip pe YouTube publicat de CCNMTL, 17 aprilie 2013, https://www.youtube.com/watch?v=Fc8Yl094KOA.
38. Unii studenţi mi-au mărturisit că preferă cursurile online pentru că, în
felul acesta, nu sunt nevoiţi să suporte studenţii care le adresează
profesorilor întrebări care nu au nici o legătură cu ceea ce se predă sau care deschid gura doar de dragul de a se auzi vorbind. Totuşi, poate că ar fi bine pentru ei să participe fizic la cursuri pentru a deprinde această
abilitate, alături de înfrângerea timidităţii.
39. Nwadiuto Amajoyi, „Can Online Courses Replace Classrooms?“, SF
Gate, 15 februarie 2013, http://www.sfgate.com/opinion/article/Can-online-courses-replace-classrooms-4283110.php.
40. Fizicienii depun eforturi susţinute pentru a obţine „efectul realităţii“ pe parcursul cursurilor. De ce vor să obţină acest efect? Pentru că încearcă
să exemplifice modul în care se naşte inovaţia în ştiinţă. Faci o greşeală, mergi pe un drum greşit, o iei de la capăt şi te corectezi, iar apoi descoperi ceva nou. Profesorii îşi doresc ca studenţii să vadă aceste lucruri în timp real. Arthur Zajonc, profesor de fizică la Colegiul Amherst, a încercat să surprindă ce reprezintă şi ce nu reprezintă
momentele de creativitate în ştiinţă: „Oamenii au o concepţie eronată
despre felul în care are loc o descoperire în ştiinţă. Ei au impresia că
trebuie să îţi faci calcule dinainte pentru a face o descoperire. Nu se întâmplă niciodată aşa. Ştii, poţi să te cufunzi în matematică, poţi să o studiezi temeinic, poţi să ai o multitudine de date pe care să le aprofundezi, însă revelaţia apare fulgerător“. „Holding Life Consciously“, povestit de Krista Tippett, On Being, National Public Radio, 10 noiembrie 2011, http://www.onbeing.org/program/holding-life-consciously/transcript/293.
41. Bucciarelli remarcă următoarele: „V-aţi putea întreba care este rostul acestei experienţe. Ce am învăţat din asta? Citesc, mă uit online la un curs înregistrat, reacţionez printr-un comentariu creativ, dar cu ce mă
ajută? Este ceva pueril, iraţional, anistoric, cunoscut deja? Nu ştiu. Nu am atras nici o critică. În plus, dacă un coleg de facultate mă laudă sau mă ia la rost, cum pot judeca eu însemnătatea acestei acţiuni? Este limpede că necesar ar fi un răspuns venit din partea profesorului. […]
Acesta este călcâiul lui Ahile în ceea ce priveşte MOOC-urile. Numărul impresionant de participanţi la un MOOC dăunează oportunităţilor studenţilor de a beneficia de o instruire veritabilă prin interacţiunea cu
profesorii şi restul membrilor corpului academic. Cunoaşterea ca element informativ, oricât de artistic, dramatic, convingător ar fi prezentată
online, nu constituie factorul determinant în educaţia tinerilor. Ceea ce contează cu adevărat este contribuţia studenţilor înşişi, modul în care aceştia abordează conţinutul cursului, sub îndrumarea unui profesor cu experienţă. Forumul de discuţii îi îndeamnă pe cursanţi să scrie, moderatorul le poate clarifica nelămuririle, dar pentru a putea învăţa cu adevărat, studenţii trebuie să fie stimulaţi să reflecteze asupra propriilor contribuţii. Pentru aceasta, profesorul este indispensabil în ceea ce priveşte încurajarea gândirii critice, a reflecţiei (şi a rescrierii)“. Louis Bucciarelli, MOOC Thread Commentary I, manuscris nepublicat, 2014.
42. Pentru mai multe informaţii privind experienţa din cadrul programului Athena şi învăţămintele desprinse din acesta, vezi Sherry Turkle, Simulation and Its Discontents, The MIT Press, Cambridge, Massachusetts, 2009.
43. Vezi, de exemplu, Richard Pollak, The Creation of Dr. B. , Simon & Schuster, New York, 1997.
44. În cadrul cursurilor online s-a încercat deja folosirea unor studenţi actori. Se pare că este mai uşor să urmăreşti câţiva cursanţi frumoşi, chiar dacă aceştia nu sunt în fapt studenţi. Aşa-zişii cursanţi au participat la înregistrarea video a unui curs susţinut de Clay Christensen din cadrul Harvard Business School. „Studenţii“ au fost instruiţi să se arate nedumeriţi atunci când acesta vorbea despre un subiect complex, să dea din cap atunci când aducea lămuriri şi să pară fascinaţi atunci când intervenea cu explicaţii. Jerry Useem, „Business School, Disrupted“, New
York
Times,
31
mai
2014,
http://www.nytimes.com/2014/06/01/business/business-school-disrupted.html.
45. MIT, „MacVicar Day 2013“, MIT Video, 17 martie 2013, http://video.mit.edu/watch/mac-vicar-day-13993.
46. Cu toate că subliniez importanţa vizibilităţii, respect anonimatul pe internet prin faptul că a contribuit la o exprimare cât mai cuprinzătoare a gândurilor celor care nu se simt sau nu sunt în siguranţă în comunitatea lor.
47. Lauren Berlant, Lee Edelman, „Sex, or the Unbearable: Lauren Berlant and Lee Edelman in Conversation About Their New Book“ (discuţii, Tufts University, Somerville, Massachusetts, 28 februarie 2014).
