25. Studiile referitoare la utilizarea calculatoarelor în vederea luării de notiţe susţin această experienţă în sala de clasă. Persoanele care îşi iau notiţe pe calculator se aseamănă cu nişte copişti, întâmpinând dificultăţi în menţinerea interesului faţă de conţinut. Vezi Pam Mueller, Daniel M.
Oppenheimer, „The Pen Is Mightier than the Keyboard“, Psychological Science 25, nr. 6 (2014), doi:10.1177/0956797614524581.
26. În septembrie 2011, Universitatea Stanford a publicat online trei cursuri de informatică. Primul a fost „Introducere în inteligenţa artificială“ de Sebastian Thrun şi Peter Norvig. Thrun a fondat apoi Udacity, o companie care susţine cursuri online. Printre primele cursuri publicate online de Universitatea Stanford s-a numărat şi cel despre învăţarea automată, predat de Andrew Ng. Atunci când era susţinut fizic în cadrul Universităţii Stanford, cursul aduna de obicei puţin peste 400 de studenţi; atunci când însă a fost introdus online, 100.000 de studenţi s-au înscris la curs. În ianuarie 2012, Ng şi Daphne Koller, una dintre colegele sale din domeniul ştiinţelor informatice, au înfiinţat compania Coursera. În scurt
timp, aceasta a încheiat un parteneriat cu Universitatea Stanford, Universitatea din Pennsylvania, Universitatea Princeton şi Universitatea din Michigan, cu scopul de a crea suporturi de curs online. La scurt timp, MIT şi Universitatea Harvard s-au asociat, înfiinţând edX, consorţiul lor online. Alte instituţii de învăţământ li s-au alăturat rapid, printre care UC
Berkeley, Institutul de Tehnologie din California, Universitatea din Chicago şi Universitatea Cornell. În vara anului 2014, edX însuma peste 50 de instituţii participante; Coursera adunase peste 80.
27. Laura Pappano, „Massive Open Online Courses Are Multiplying at a Rapid
Pace“,
New
York
Times,
2
noiembrie
2012,
http://www.nytimes.com/2012/11/04/education/edlife/massive-open-online-courses-are-multiplying-at-a-rapid-pace.html.
28. MOOC-urile au fost catalogate drept un mediu inedit care permite accesul la învăţare. Orice propunere educaţională poate fi testată pe sute de mii de studenţi simultan. Cu toate acestea, fireşte, singurele propuneri pedagogice care pot fi probate sunt cele care se pot desfăşura în cadrul unui MOOC.
29. Iniţiativa de promovare a învăţământului online a împărţit oamenii în mai multe tabere – cei care îl văd ca pe o modalitate de a încuraja comunicarea în timpul orelor de curs, permiţându-le cadrelor didactice să
petreacă mai puţin timp la catedră, şi cei care îi consideră pe profesori nişte profesionişti în domeniul cercetării, a căror misiune de predare
„mecanică“ ar putea fi realizată mai eficient de nişte dispozitive. În 2012, cu ocazia unei zile dedicate dezbaterii MOOC-urilor în cadrul MIT, unul dintre participanţi, foarte entuziasmat în privinţa învăţământului online, a declarat că, din punctul lui de vedere, profesorii ar putea fi înlocuiţi cu uşurinţă de dispozitive care să le predea studenţilor materia. În schimb, nu era sigur dacă acestea le-ar putea totodată răspunde studenţilor la întrebări. Pentru el, succesul MOOC-urilor depindea de dezvoltarea acestei inteligenţe artificiale. Nu vom avea niciodată suficienţi profesori care să converseze cu toţi studenţii care îşi doresc să participe la MOOC-uri.
30. Într-un articol din New Yorker privind relaţia Universităţii Stanford cu Silicon Valley, John Hennessy, rectorul Universităţii Stanford, a catalogat
învăţământul online drept un tsunami. Ken Auletta, „Get Rich U“, The New Yorker, 30 aprilie 2012, http://www.newyorker.com/reporting/2012/
04/30/120430fa_fact_auletta?currentPage=all.
31. Seymour Papert, „You Can’t Think About Thinking Without Thinking About Thinking About Something“, Contemporary Issues in Technology and Teacher Education 5, nr. 3 (2005): pp. 366–367.
32.
Pagina
de
internet
a
acestei
comunităţi
active
este
hour25.heroesx.chs.harvard.edu.
33. Principalul cercetător, Shanna Smith Jaggars, este director adjunct al Centrului de Cercetare din cadrul Universităţii Columbia. Aceasta a analizat diferenţele dintre învăţământul online şi cel fizic pe parcursul unor studii realizate în Virginia şi Washington, privind studenţii şi cadrele didactice din facultăţi. Una dintre concluziile sale a fost că, în Virginia, 32% dintre studenţi au picat sau s-au retras de la cursurile online, comparativ cu 19% în cazul aceloraşi cursuri desfăşurate fizic. Shanna Smith Jaggars, apud Geoffrey A. Fowler, „An Early Report Card on Massive Open Online Courses“, Wall Street Journal, 8 octombrie 2013.
http://www.wsj.com/articles/SB100014240527023037596045790934008
34738972.
34. Shanna Smith Jaggars, apud Fowler, „An Early Report Card“.
35. Andrew Ng, apud Emma Green, „What MOOCs Can’t Teach“, The Atlantic,
16
decembrie
2013,
