umplea de liniște. Simțeam furnicături pe pielea capului.
Am stat îmbrățișate până ce Kura a hotărât că venise vremea să colorăm. Am răsfoit împreună un album cu poze de când Kura era în scutece. Ca bebeluș, era îndesată și
1 Licca-chan, serie de păpuși care au în Japonia aceeași popularitate cu Barbie în SUA.
2 Sylvanian Families – serie de figurine animale antropomorfice.
3 Sau PreCure, program de televiziune de animație computerizată.
rotunjoară, adorabilă în fiecare fotografie. Rika, arborând tunsoarea zero de după naștere, apărea în câteva fotografii.
I-am spus că o văzusem la televizor.
— Ce mai înfățișare, nu? a zis ea trecându-și mâna peste creștet.
— Îmi doresc atât de tare un copil!
Cu toate că n-avusesem de gând să împărtășesc asta, pur și simplu îmi scăpase.
— Da? a făcut Rika privindu-mă drept în ochi. Nu mi-am dat seama.
— Da, am zis. Însă nu cu cineva anume. Nu sunt cu nimeni.
— Înțeleg.
— Şi nu pot să fac sex …
— Asta-i o problemă grea, a spus Rika dând din cap cu o expresie serioasă. Nu poți fizic? Sau emoțional?
— Emoțional, cred. Nu știu, nu sunt sigură. Pur și simplu nu vreau s-o fac. Am făcut-o înainte, când eram tânără. Am fost o vreme cu un tip, am uitat cât timp. A fost rău. Nu puteam să suport. Nu-mi doream decât să mor. Era un băiat cumsecade, i-am spus posomorâtă. Îmi plăcea, aveam încredere în el. Am încercat, zău că am încercat, dar nu mergea.
— Cred că înțeleg asta.
— Uneori mă întreb dacă sunt cu adevărat femeie. Ştiu că
am trupul unei femei. Am sâni ca o femeie, am ciclu ca o femeie. Când eram cu tipul ăsta erau momente în care doream să-l ating, și doream să fiu cu el. Dar raportul sexual… să-mi desfac picioarele și să-l am în mine… era groaznic.
— Serios, înțeleg asta, a zis ea. În ce mă privește, bărbații mi se par dezgustători.
— Dezgustători?
— Da. Tot ce fac bărbații mi se pare dezgustător. Nu-ți pot spune ce bine m-am simțit când am divorțat și fostul meu soț
a plecat din casă. Era ca și cum puteam din nou să respir.
Cine știe, poate că era reciproc. Numai că bărbații pot să fie așa de idioți! Nu pot să facă nimic prin casă fără o grămadă de zgomot, nici măcar să închidă frigiderul sau să aprindă
lumina. Nu pot să aibă grijă de cineva. Nu pot să aibă grijă nici măcar de ei înșiși. Nu fac nimic pentru copiii sau familiile lor dacă asta înseamnă să-și sacrifice propriul confort, dar ies în lume și se dau mari, cică ce tată bun sunt eu, cât de bine mă
îngrijesc de ai mei. Idioți. Tipul ăsta nu suporta nici un fel de critică. Presupun că nu mai fusese niciodată în postura de a fi criticat. Îl scotea din papuci cel mai mic comentariu, apoi aștepta să-i umfle cineva eul fleșcăit, stupid. Doamne, asta mă
enerva la culme! Într-un târziu am avut o revelație. De ce îmi irosesc timpul prețios înfuriindu-mă din pricina rahaturilor lui? Așa că am pus capăt.
— Sună groaznic. N-am trăit niciodată cu un tip.
— Când începi să înșiri chestii de-astea, probabil că sună
cam meschin, dar nu este. Traiul cu cineva nu-i nimic altceva decât hârâieli. E nevoie de încredere ca să meargă lucrurile.
Vreau să zic, dragostea e în esență un drog, nu-i așa? Fără
iubire și încredere nu mai rămâne decât ranchiuna. Şi acolo ne-am trezit noi, foarte repede.
— Cum construiești încrederea într-o relație? am întrebat-o.
— Dacă ți-aș putea spune asta n-aș fi divorțată nu? a râs ea. Dar nu mă băga în seamă… oricum aș fi ajuns să fiu singură. Viața aceea nu-i pentru mine. Vreau să zic, un bărbat nu poate niciodată să înțeleagă ce contează cu adevărat pentru o femeie. Niciodată. Când afirmi genul ăsta de lucruri, oamenii se reped să te eticheteze drept îngustă la minte sau să spună
că n-ai iubit niciodată cu adevărat, chestii de-astea. Se zice că
nu poți băga toți bărbații în aceeași oală, dar, din păcate, ăsta e adevărul. Nici un bărbat nu va înțelege vreodată lucrurile care contează cu adevărat pentru o femeie. Dacă te gândești mai bine, e pur și simplu evident.
— Dar la ce te referi când spui „ce contează pentru o femeie”?
— La durere, a zis Rika. Cât de mult doare să fii femeie.
Însă, dacă spui asta, oamenii te privesc ca și cum ți-ai plânge de milă. Îți răspund că și bărbații trebuie să înfrunte multă
suferință. Dar cine pretinde altceva? Sunt vii, nu? Sigur că
