— Cele legale, da. Oricum, m-am înscris la una, dar cred că n-am fost acceptată.
— Cum îi zice?
— Velkommen. E daneză.
Rika a făcut o cercetare rapidă pe telefon și a mormăit văzând rezultatele.
— Bun. Pare o organizație destul de importantă. Deci, la asta te gândești.
Atunci i-am ținut un curs rapid despre conceperea cu donator, explicându-i că femeile necăsătorite nu pot primi tratamentul și că mulți copii s-au născut în acest fel, dar sub vălul secretului, așa că majoritatea încă nu știu cine au fost tații lor adevărați, ceea ce provoacă niște suferințe cumplite.
Rika asculta, părând sincer interesată. Apoi a bâzâit interfonul. Era Sengawa. Am lăsat baltă discuția și ne-am concentrat pe berile noastre. S-a auzit soneria, și Rika s-a dus să deschidă ușa.
— Dumnezeule, ce cald e afară! Sengawa a intrat având pungi de hârtie în ambele mâini. Trebuie să fie cel puțin 29 de grade. Natsu, ce mai faci? Fetelor, ați băut?
— Sigur că da, am zis. Tu ce mai faci?
N-o mai văzusem pe Sengawa din seara petrecută în barul de la subsol, în Sangenjaya. Sinceră să fiu, eram un pic neliniștită, dar ea nu părea deloc tulburată. Vorbea ca și când nu s-ar fi întâmplat nimic.
— Adevărul e că și eu am băut un pic. Haha.
— Ia stai, credeam că munceai… a zis Rika.
A citit eticheta de pe sticla de vin pe care i-a înmânat-o Sengawa.
— Munceam. Era un eveniment literar, dar cu vin. Îi zice Liter-Băută. Am băut, am vorbit despre literatură.
— Ce mama naibii! s-a încruntat Rika. Şi asta-i muncă, hm?
— Hei, e duminică, așa-i? De ce nu?
După ce am ciocnit paharele, Sengawa a văzut-o pe Kura în camera din spate. Fluturându-și mâinile cu drăgălășenie, i-a ciripit numele.
— Kura!
Asta i-a declanșat un acces de tuse. După ce s-a potolit, Sengawa a încercat s-o liniștească pe fetiță, folosind același ton copilăros.
— Sunt bine, nu-ți face griji. Nu-i decât astmul meu.
Stresul e o chestie tare, tare înspăimântătoare.
Am făcut loc pe masă pentru mâncarea adusă de Sengawa și am destupat sticla de vin, pe care l-au savurat Sengawa și Rika. Eu am rămas la bere. Am vorbit despre politicieni, ultimele bestselleruri și tot ce ne trecea prin minte. N-a trecut mult până au golit prima sticlă de vin și au destupat-o imediat pe a doua. Kura a hotărât că se săturase de colorat și a zis că
voia să se uite la PreCure. Am întrebat-o pe Rika cum să caut printre episoadele înregistrate și m-am dus pe canapea să mă
uit o vreme împreună cu fetița. Le auzeam pe Rika și Sengawa vorbind cu însuflețire la masă, așa că m-am dus înapoi ca să
mă alătur conversației și să mai beau bere. Din când în când, Kura venea la mine și mi se cățăra pe genunchi, iar după un minut aluneca jos și se întorcea la canapea.
— Cred că te place, a remarcat Sengawa zâmbind.
— Așa e, a întărit Rika. Chiar te pricepi la copii.
A încuviințat din cap, evident beată de-acum – apoi mi-a aruncat o privire, ca și cum întreba dacă era în ordine să
reluăm conversația de unde rămăseserăm când a venit Sengawa. O clipă am intrat în panică, dar Sengawa observase deja că se petrecea ceva; neavând încotro, am încuviințat din
cap.
— Cred că ar trebui s-o faci, a zis Rika. Să ai un copil.
— Un ce? a întrebat Sengawa.
— Natsu vrea un copil. S-a interesat de băncile de spermă…
Sengawa s-a uitat la mine.
— Bănci de spermă?
— Dar nu prea merge, am zis, hotărând să nu spun că
luasem legătura cu un donator independent și că intenționam să mă văd cu el. Mă gândesc la asta de vreo doi ani deja.
— Nu văd legătura. Sengawa părea nedumerită. Nu ești într-o relație, așa că te adresezi unei bănci de spermă? Vorbim despre spermă de la un tip oarecare, da?
— N-ai nevoie de partener, a zis Rika. Dacă faci un copil, copilul e al tău. N-are importanță cine e tatăl. Chiar dacă nu naști, copilul poate fi al tău. Însă Natsu nu poate să adopte.
Vrea să rămână însărcinată, și poate, așa că ar trebui s-o facă.
