Simplul fapt că nu e într-o relație nu înseamnă că trebuie să
renunțe la visul de a avea un copil al ei.
— Nu știu, a chicotit Sengawa scuturând din cap. Mie îmi sună aiurea.
— Şi totuși nu e. De ce spui asta? Cu ce se deosebește de tratarea infertilității, care e o procedură absolut normală în zilele noastre?
— Păi, pentru că în acel caz sunt implicați doi oameni, un cuplu, și știi cine sunt ambii părinți.
— Există o mulțime de copii care nu știu cine le sunt părinții biologici, a zis Rika. Eu nu mi-am cunoscut tatăl.
Habar n-am cine este. Şi nici că-mi pasă. Va fi la fel și pentru Kura.
— Dar, cum să mă exprim, a spus Sengawa. Chiar dacă
părinții tăi s-au despărțit, e important să știi că s-au iubit când au fost împreună. E important să știi că de acolo provii.
— Oh, mai lasă-mă cu asta, a pufnit Rika fluturându-și mâna, ca și cum ar fi șters vorbele Sengawei. Gândește-te la toate cuplurile din Japonia care sunt tratate pentru infertilitate. Crezi că fac sex? Crezi că se iubesc cu adevărat?
Câți copii s-au născut așa? Cum crezi că fac copii? Tipul
ejaculează în altă încăpere, uitându-se la trupul despuiat al altei femei, și sperma lui e amestecată cu ovulele de la mamă.
Dacă asta ți se pare în ordine, de ce n-ar putea și Natsu să
rămână însărcinată? Care-i problema?
Sengawa și cu mine am așteptat ca Rika să continue.
— E un profesor de la facultate cu care m-am întâlnit de câteva ori, a zis peste câteva momente. Se dă mare și tare, dar în taină îi plac fetițele, din categoria „Sub doisprezece ani”…
— Ia stai, am zis. E ceea ce cred eu că e?
— Da, sigur că e. Nu i se scoală decât cu fetițe de doisprezece ani sau mai mici. Ce pervers! Rika aproape că a scuipat cuvântul. În fine, nu știu cum o fi păcălit-o, dar e însurat cu o femeie care nu știe nimic. A primit o injecție cu sperma lui, ca să poată avea un copil, și a mers. Păi, dacă ar cerceta cineva comoara ascunsă a tipului, ar fi ruinat, mă
înțelegeți? Unde e iubirea în asta? Unde e legătura? Dar ce au de-a face toate astea cu copiii? Vrei să-mi spui că, dacă te înscrii la primărie ca persoană căsătorită și ai banii de tratament, înseamnă că meriți să fii părinte? Sper doar să n-ai o fiică, Natsu…
Mă uitam la Rika fără să clipesc măcar. Simțeam fierbințeala urcându-mi în piept. Mâinile îmi tremurau.
Sengawa a sorbit din vin. Rika și-a umplut paharul pe jumătate, apoi l-a băut pe îndelete.
— Dacă vrei un copil, nu-i nevie să te înfășori în dorința unui bărbat, a declarat Rika. Nu-i nevoie să implici nici dorința altei femei. Nu-i nevoie să fie ceva fizic. Tot ce-ți trebuie este voința, voința unei femei. Dacă Natsu se hotărăște să ia acel copil în brațe, să fie întotdeauna alături de el, la bine și la rău, e tot ce contează. Este cu adevărat un moment bun să fii viu.
— Este, am zis, încercând să-mi înăbuș agitația. Chiar este.
Rika s-a uitat la mine.
— Natsu, ce-ar fi să scrii despre asta?
— Să scriu despre asta?
— Da. În locul tău, aș scrie o carte despre asta. Cere-i editorului să-ți plătească tot ce ai nevoie. Cheltuielile de călătorie, hoteluri, traducători. Toate celelalte își pun părinții
sau soții să scoată banii pentru tratarea infertilității. Păi, scriitorii câștigă întotdeauna bani scriind despre nașterea și creșterea copiilor. De ce să nu fii plătită și tu ca să scrii despre drumul tău spre statutul de mamă? Cum o priveam fără să
scot o vorbă, a continuat: Totuși, presupun că, dacă-ți folosești numele adevărat, mai târziu copilul tău ar putea avea probleme. Poate că ți-ar trebui un pseudonim. Ai mai văzut cărți de genul ăsta?
— Există un blog, dar probabil e ficțiune. Şi sunt multe mărturii despre felul în care percep cuplurile conceperea cu donator. O femeie a scris recent un articol despre cum e să faci asta singură, am spus, dar nimeni n-a scris o carte întreagă.
Nu există nimic bazat pe experiența reală. Doar zvonuri.
— O să meargă, a zis Rika. Şi o să câștigi destui bani ca să-ți ții copilul la facultate, crede-mă. Te pot prezenta unor edituri. Dar, Natsu… Oricât de bine ar fi să faci niște bani, asta va fi cu mult mai mult. Dacă poți să scrii așa despre tine, despre sexualitatea ta, banii tăi, emoțiile tale. dacă poți să
rămâi însărcinată pe cont propriu și să devii mamă – sau chiar dacă nu poți – și scrii despre tot ce se întâmplă pe parcurs, ai idee cât de mult va însemna asta pentru atât de multe femei?
Mă fixa cu ochi imploratori în timp ce vorbea: Ar însemna mult mai mult decât un nou roman stupid, nu că ultimul tău roman ar fi stupid. Le-ai putea da femeilor ceva autentic. Speranță.
Precedent. Emancipare. N-ai nevoie de un partener. O femeie poate să hotărască să aibă un copil și să ducă treaba la bun sfârșit singură.
Mi-am dat seama că dădeam din cap. Sengawa dădea și ea din cap.
Rika m-a îmboldit, aducând argumente din toate unghiurile posibile. Ne-a relatat cum a trecut ea prin sarcină
și naștere. Ne-a spus despre grețurile de dimineață. Despre faptul că presiunile maternității fuseseră aproape prea mari pentru ea, chiar dacă avea nervi de oțel. Să ai un copil în viața ta e un lucru atât de frumos! Spunea că n-ar fi putut-o mărturisi în public, dar până ce adusese pe lume copilul acela nu știuse nimic despre iubire. Ca și cum jumătate din lume ar fi fost intangibilă. Gândul că ar fi putut să rateze experiența de
mamă o înfiora. O îngrozea gândul că fusese atât de aproape de asta. Ar fi trecut prin viață fără să știe ce miracol este. N-ar fi schimbat nici măcar o zi. Să devină mamă fusese cel mai important lucru care i se întâmplase de când se știa. Vorbind despre asta, aproape că au podidit-o lacrimile. Era atât de frumos!
Rika îmi acaparase total atenția.
