,,descrie" dimensiunea transcendentă a experienţei umane.
Totuşi, de multe ori Levinas lasă impresia creării unor premiseconvenabile pentru a deduce concluziile urmărite. Un exemplu îl întâlnim maisus şi se referă la „urma infinitului". Odată stabilit că urma infinitului depăşeşteintenţionalitatea, rămâne doar să aducă nişte „exemplificări" ( cum suntîntâlnirea chipului şi mângâierea) pentru a afirma că fenomenologia husserliană
este reducţionistă, un model explicativ care nu dă seama de toate fenomenele şieste, deci, începutul unei violenţe cognitive.
„Analiza" levinasiană a alterităţii feminine a fost obiectul unei criticiavând în centru ideea că filosoful adoptă o prejudecată comună. Levinasconsideră că alteritatea feminină şi fecunditatea reprezintă exemple speciale alerelaţiei cu altul. Astfel, fecunditatea este descrisă ca o „experienţă" a alterităţiiceluilalt fără dominare a sa. Fenomen aparte, aceasta reprezintă totodată un felde exterioritate a sinelui, iar exemplul la care apelează este cel al relaţiei dintrepărinte şi copil. Copilul nu reprezintă un alter ego, însă, deşi diferit de părinţi,totuşi într-o anumită măsură el continuă viaţa lor. Fecunditatea ca paternitatepoate fi înţeleasă în termenii viitorului propriu şi al altuia. Prin urmare,
,,fecunditatea include o dualitate a Identicului" 198•
În lucrarea Al doilea sex, Simone de Beauvoire critică identificarea decătre Levinas a femininului cu ceea ce este absolut altul ca fiind făcută dinpunctul de vedere masculin: ,,Când scrie că femeia este mister, el subînţelege că
ea este mister pentru bărbat. Aşa încât această descriere ce se doreşte obiectivă
este de fapt o afirmare a privilegiului masculin" 199• Autoarea se referă la afirmaţia levinasiană conform căreia femininul este „contrariul absolut contrar ( ... ) Alteritatea îşi găseşte împlinirea în feminin. Termen de acelaşi rang, dar de sens opus conştiinţei" 200; idee apreciată a fi afirmată pur şi simplu, fără a i se oferi un fundament.
Levinas consideră pasivitatea feminină ca fiind total opusă mişcăriiconştiinţei spre obiectul său, o transcendenţă spre lumină; în schimb, femininulreprezintă reţinere, retragere şi ascundere, esenţă a modestiei, ceea ce o face peSimone de Beauvoire să spună că Levinas adoptă deliberat perspectiva unui 1 98 E. Levinas, Totalitate şi infinit. Eseu despre exterioritate, p. 240.
1 99 Simone de Beauvoire, Al doilea sex (vol. 1), 2006, Bucureşti: Univers, p. 27.
200 Apud Simone de Beauvoire, ibidem.
88
bărbat, trecând cu vederea faptul că femeia este de asemenea, pentru sine,conştiinţă.
Chiar şi o lectură nuanţată a textului levinasian (Timp şi Celălalt)
privitor la feminitate nu poate înlătura identificarea pe care el o face întreraţiune, proiect individual şi bărbat, pe de o parte, şi între mister, obscuritate,modestie - feminitate, pe de altă parte. În Totalitate şi Infinit, Levinas revine laaceastă temă şi caracterizează feminitatea prin fragilitate, echivocitate şivoluptate: ,,Femininul oferă un chip care merge dincolo de chip. ( ... ) în chipulfeminin, puritatea expresiei se tulbură deja prin echivocul voluptăţii"201 • Femeiaeste descrisă ca ambiguitate: vorbirea sa este linişte, prezenţa sa este absenţă.
Analizele prilejuite de aceste teme dau mai mult impresia unei analizeexistenţiale. Levinas introduce întotdeauna prea multe variabile deodată şilărgeşte orizontul discuţiei în aşa fel încât aceasta ia o altă direcţie aproapeimediat ce subiectul a fost prezentat. Concepte ca fecunditate, feminitate,voluptate, dorinţă, maternitate, iubire, seducţie, apar împreună şi sunt definiteunele prin altele, trasând cu dificultate un demers ce ar putea oferi un exemplude analiză fenomenologică.
I. 7. Sartre şi Ricoeur despre celălalt
