stricte, precum cele rurale, au lăsat loc fanteziei, imaginaţiei şi jocului, toate fiind elemente extrem de importante pentru buna funcţionare a minţii umane. Mai mult decât atât, urmărind printr-un studiu de caz transformarea ţărănimii de-a lungul câtorva decenii, această lucrare dezvăluie mecanismele societăţii de consum prin care jocul a fost confiscat, metamorfozat în marfă şi transformat în altceva decât fusese înainte.
Acum, în secolul XXI, când timpurile şi economia globală nu mai sunt favorabile perpetuării culturii ţărăneşti, această lucrare speră să umple un gol în cadrul studiilor legate de ţărani şi să
aducă o completare necesară viziunii ştiinţelor umaniste asupra ţărănimii. Această ambiţie nu este lipsită de primejdii şi capcane.
Una ar fi înlocuirea vechilor tendinţe ideologice cu alta, nouă, în care ţăranul apare pe post de bufon sau clovn al societăţii globale.
Nu aceasta este intenţia cărţii de faţă, căci nu ar face decât să înlocuiască o imagine ideologizată, idilică pe alocuri, cu o alta, probabil la fel de incompletă şi deformată. Pentru evitarea acestei capcane, vom scoate la lumină jocurile ţăranilor în toată complexitatea lor, de la jocurile hâtre şi vioaie la cele grave, pline de seriozitate; de la jocurile violente şi brutale la cele care aduc pace şi bucurie în comunitate; de la dansuri la pantomimă; de la păcăleală la erotism.
Totuşi, lucrarea de faţă nu analizează toate jocurile ţăranilor.
Ţinând cont de diversitatea jocurilor, un astfel de demers ar fi imposibil de realizat. De aceea, dintre jocurile ţărăneşti, m-am aplecat doar asupra jocurilor ritualice ţărăneşti de iarnă. Ele au darul de a cuprinde un evantai extrem de complex de manifestări, incluzând toate elementele enumerate mai sus. Au fost analizate decenii la rând de către folcloristicile diverselor naţiuni, printre care Anglia, Suedia, Norvegia, Rusia, România şi chiar Insulele N ewfoundland din Canada. Şi aici, studiul încearcă să depăşească
o inerţie păguboasă, care s-a perpetuat în studiile de folclor de la sfârşitul secolului al XIX-lea până acum: aceea de a analiza jocurile cu măşti printr-un filtru naţionalist şi de a căuta originea lor în alte timpuri şi locuri decât cele din prezent. Spre deosebire de demersurile anterioare, studiul vine cu o perspectivă nouă, pro-34
JOCURI RITUALE DIN MOLDOVA
venită din filozofia wittgensteiniană a limbajului şi studiile de filozofie a religiei ale lui Ioan Petru Culianu, care încearcă să înţeleagă jocurile umane printr-o analiză a mecanismelor cognitiv-intelectuale ce le fac posibile.
Pentru că această carte se bazează pe o muncă de teren efectuată la începutul secolului XXI, când comunităţile rurale analizate sunt surprinse într-un accentuat proces de disoluţie, ea zugrăveşte ţăranii şi în încercările lor de a-şi salva tradiţiile, într-o societate globală care erodează tot mai mult patrimoniul cultural imaterial al comunităţilor ţărăneşti. Ultimul capitol al studiului l-am dedicat aproape în întregime dinamicii relaţiilor de putere rezultate în urma încercărilor ţăranilor, dar şi ale liderilor politici locali de a promova patrimoniul cultural ţărănesc. Toate acestea sunt zugrăvite în contextul migraţiei masive a tinerilor din zona rurală a Moldovei către ţările vest-europene. Migraţia, mai mult decât alte procese paralele care duc la erodarea tradiţiilor, a fost identificată
ca acţiune corozivă principală împotriva culturii orale ţărăneşti.
Astfel, mi-am propus să cercetez jocurile rurale printr-o nouă
metodologie şi un cadru teoretic inovator. Trebuie să menţionez încă de la început că studiul operează cu mai multe cadre teoretice şi conceptuale, care au fost necesare în principal datorită complexităţii subiectului abordat. Am considerat că transformarea jocurilor rurale sub influenţa globalizării nu poate fi suficient de bine înţeleasă decât dacă sistemul de valori al ţăranului, împreună cu declinul acestuia, datorat unui set de factori economici, sociali, politici şi culturali, este la rându-i bine înţeles. Or înţelegerea sistemului de valori al ţăranilor fără o analiză aprofundată din perspectiva antropologiei culturale este, şi ea, aproape imposibilă.
Acest domeniu îi abordează pe ţărani în relaţia lor cu persoanele, acţiunile şi ideile pe care le promovează, explicând totodată de ce sunt ele importante pentru comunităţile rurale.
Un alt domeniu care completează analiza este conferit de deja menţionatele studii asupra ţăranului. Lentila acestui domeniu este necesară deoarece explică diversele tendinţe care au marcat de-a lungul timpului viziunea asupra ţărănimii. Explică totodată şi modul în care s-au construit reprezentări de lungă durată ale ţăranilor, INTRODUCERE
35
pregnante în conştiinţa cercetătorilor şi intelectualilor în diverse perioade istorice. Persistenţa lor a împiedicat uneori crearea de opinii concurente la modul în care este percepută ţărănimea.
Studiile asupra jocului (Play Studies) constituie o altă disciplină ale cărei cadre teoretice au fost folosite în cartea de faţă. Analiza jocurilor ţărăneşti din perspectiva acestor studii este fructuoasă
deoarece oferă o perspectivă holistică asupra unui domeniu (jocurile rurale) care nu a fost încă investigat cu instrumentele acestei discipline. Ultimele capitole ale studiului propun o viziune teoretică mai profundă, vorbind despre abilităţile cognitive care fac posibilă relaţia umană cu jocul în general. Deşi folcloriştii sunt tentaţi să vorbească despre dispariţia jocurilor rurale, am arătat că
asistăm mai degrabă la o profundă transformare a acestora sub influenţa modernităţii, până într-acolo încât devin de nerecunoscut. Înclinaţia omului către joc dăinuie din vremuri imemoriale, până astăzi, cu toate că jocurile s-au schimbat de-a lungul timpului în raport direct cu transformările universului social, economic şi politic al oamenilor. Am analizat aceste transformări folosind un cadru teoretic din filozofia limbajului, ştiinţele cognitive şi sociologie.
În final, am avansat o analiză din perspectiva studiilor de patrimoniu (Heritage Studies) deoarece cartea de faţă se bazează pe cercetările mele de teren, efectuate la începutul secolului XXI, când comunităţile rurale se află, cum am mai spus, într-un proces vizibil de disoluţie. În acest context, cartea de faţă este o investigaţie etnografică a modului în care jocurile rurale se transformă, pe fundalul postcomunist dominat de procesele şi forţele globalizării. Ea examinează diverse forme culturale din perspectiva valorilor ţărăneşti surprinse în plin proces de dizolvare din cauza globalizării. De asemenea, demonstrează cum capitalismul global a afectat dinamica moştenirii culturale orale a comunităţilor rurale care, la fel ca ţăranii, migrează dinspre comunităţile lor de origine către zonele urbane cu o concentraţie mai mare de capital.
Analiza mea este o exemplificare a conceptului bourdieusian de violenţă simbolică, descriind migraţia forţei de muncă şi alte 36
JOCURI RITUALE DIN MOLDOVA
