procese care însoţesc globalizarea, erodând treptat moştenirea culturală rurală. Analizez şi lupta ţăranilor pentru a-şi menţine identitatea binară de muncitori în ţările occidentale şi, totodată, promotori ai obiceiurilor rurale. Sunt conştient că tot acest bagaj teoretic poate părea deconcertant pentru cititor. În acelaşi timp, aceste multiple teorii şi aplicabilitatea lor în acest studiu de caz pot reprezenta o sursă de noi abordări şi interpretări pentru cercetători din mai multe domenii precum: antropologie, folclor, studii rurale, studii de joc, filozofie şi studii de patrimoniu.
Întregul studiu pleacă de la o observaţie fundamentală: jocul a fost deopotrivă un ingredient indispensabil al comunităţilor rurale de-a lungul întregii lor istorii şi un catalizator care a conferit coeziune socială comunităţilor rurale, contribuind decisiv la modelarea valorilor ţărăneşti şi a profilului cultural al ţăranilor.
Dar, odată cu influenţele modernităţii în lumea rurală (mass-media, economia de piaţă şi cultura digitală), asistăm la transformarea ţărănimii şi a culturii sale în ceva complet diferit. În România, ţară cu o cultură ţărănească puternică, aceste influenţe apar relativ târziu în lumea rurală, în unele zone fiind vizibile abia după
căderea comunismului. Astfel a fost posibilă perpetuarea până în începutul secolului XXI a unor forme mai vechi de cultură, printre care şi jocurile de teatru cu măşti.
Plecând de la aceste observaţii, am lansat două întrebări generale la care această lucrare încearcă să ofere răspuns. Ele transpar în principal în primele trei capitole, pe când următoarele patru capitole lansează unele noi, pe firul temelor de bază ale lucrării.
Cele două întrebări sunt: cum au transformat influenţele globale din ultimele decenii relaţia dintre ţărani şi jocurile lor comunitare, modelând felul în care ei gândesc, interacţionează şi se comportă ca oameni? Cum pot fi folosite jocurile rurale ca prismă
pentru a privi transformările globale care au afectat comunităţile rurale în ultimele decenii?
I NTRODUCERE
37
Despre structura cărţii
Cartea este împărţită în şapte capitole precedate de o introducere şi urmate de o postfaţă. Capitolul r vorbeşte despre descoperirea terenului etnografic din zona Moldovei, despre motivaţiile din spatele acestui studiu şi despre felul în care s-a desfăşurat prima zi de cercetare, plină de peripeţii. Sunt prezentate întâmplările care m-au făcut să aleg cele două localităţi în care să-mi desfăşor cercetarea şi jocurile rurale de iarnă pe care să le analizez.
Capitolul 2 analizează comunitatea localităţii Heleşteni din nord-estul României, o comună în care ţăranii încă practică unele dintre jocurile lor de iarnă, precum Jacul (sau Dansul) Caprei, cel al Cerbului şi Mascaţii Pantomimici. Amplasarea Heleşteniului în spaţiul deluros dintre Târgu Frumos şi municipiul Paşcani, zonă favorabilă agriculturii şi relativ departe de drumurile naţionale, a contribuit la perpetuarea unei veritabile culturi rurale şi la păstrarea unor tradiţii de mult dispărute în alte regiuni. Cercetările de arhivă pe care le-am efectuat au avut scopul de a conecta datele mai vechi cu istoriile orale locale actuale pentru a zugrăvi un peisaj mai amplu al jocurilor rurale amintite. Morfologia şi simbolurile legate de jocurile de iarnă din Heleşteni demonstrează modul în care acestea pot funcţiona ca prismă pentru a privi istoria unei comunităţi. Întregul capitol reprezintă un model de microistorie dintr-o perspectivă ginzburgiană (Ginzburg, 1993), prezentând istoria unei comune prin jocurile de iarnă cu măşti care arată transformarea acesteia de-a lungul deceniilor.
Jocuri cu măşti precum Jacul (sau Dansul) Caprei, Jacul Cerbului şi Mascaţii Pantomimici au fost folosite şi ca obiective pentru a înţelege fenomene actuale ale societăţii postcomuniste cum ar fi migraţia forţei de muncă, declinul demografic, sărăcia şi inegalităţile sociale. Modelul de istorie culturală propus în acest capitol poate fi folosit pentru a demonstra valoarea euristică a jocurilor rurale în general. De asemenea, modelul avansat evidenţiază şi diferenţe între realităţile descoperite în lumea satului şi perspectivele idealizate ale orăşenilor cu privire la tradiţiile ţărăneşti.
38
JOCURI RITUALE DIN MOLDOVA
Urmând acelaşi model de microistorie ca în capitolul anterior, capitolul 3 examinează evoluţia în ultimele decenii a unui ritual violent de iarnă. Transformată în ştire de senzaţie pe la începutul anilor 2000, Confruntarea Tradiţională cu Bâte a Mascaţilor de la Ruginoasa a polarizat societatea românească în susţinători şi oponenţi. Această confruntare fizică între două grupuri de săteni înarmaţi cu ciomege a declanşat o altă bătălie, purtată pe platformele de socializare şi site-urile online de ştiri, cu privire la interpretarea corectă a unui joc rural violent. Punctul de vedere pe care l-am susţinut în acest capitol este că această confruntare simbolică are o semnificaţie profundă pentru societatea românească
deoarece este o luptă de reprezentări conflictuale despre ideile privind tradiţiile rurale, autenticitatea, masculinitatea şi identitatea naţională într-o ţară formată sub egida retoricii naţionaliste, influenţată de folcloristica de sorginte romantică. Totuşi, astfel de dezbateri relevă volatilitatea societăţii româneşti postcomuniste aflate într-o continuă tranziţie, fără cadre de referinţă stabile, în care un joc rural poate deveni subiect de ştiri de senzaţie la nivel naţional. Chiar şi în acest context, jocurile rurale au devenit din nou o prismă prin care am putut vedea istoria unei comunităţi de-a lungul mai multor decenii, dar şi un instrument pentru descifrarea unor poziţii şi puncte de vedere ale societăţii româneşti cu privire la subiecte importante precum autenticitatea, comunitatea, jocul, curajul şi bărbăţia. Violenţa extremă a Bătăliei Mascaţilor a obturat posibilitatea patrimonializării acesteia prin festivaluri de folclor sau alte mijloace de promovare. O analiză a istoriei culturale a comunei Ruginoasa arată că Bătălia Mascaţilor a făcut cândva parte dintr-un micro-ecosistem cultural în care a avut un rol precis în modelarea relaţiilor sociale dintre membrii comunităţii rurale. Ea nu poate fi analizată separat (aşa cum au făcut mass-media), ci în contextul altor două ritualuri de care se leagă strâns: Malanca şi Târâitul. Cele trei jocuri de iarnă ale ruginoşenilor trebuie analizate împreună, ele creând un peisaj complet al ritualurilor masculiniste din această localitate, cu o lungă istorie a violenţei în spate.
INTRODUCERE
39
Dacă primele trei capitole ale studiului sunt mai descriptive, următoarele patru capitole sunt mai analitice, ghidate de întrebarea: cum am putea explica succesul enorm, vreme de secole, al jocurilor rurale din societăţile agricole, urmat de dispariţia lor în masă odată cu apariţia Revoluţiei Industriale?
