căutăm salvarea într-un sistem universitar care ne inspira puţină
încredere şi care a înşelat aşteptările celor mai mulţi dintre noi.
Împreună cu aceşti colegi, am fost implicat într-o serie de cercetări longitudinale de teren privind tradiţiile, ritualurile şi obiceiurile rurale. Ceea ce ne-a atras pe toţi către studiile ţărăneşti a fost atât o combinaţie de „sensibilităţi romantice" faţă de un Celălalt diferit (Dijjerent Other), ,,o imaginaţie naţionalist-modernă" (Kearney, 1996, p. 1), cât şi observaţia comună că societăţile ţărăneşti sunt prinse astăzi într-un torent de provocări şi transformări care vor schimba o dată pentru totdeauna - şi probabil foarte repede -
faţa culturii rurale româneşti.
În ciuda acestei experienţe şi înţelegeri mai largi a fenomenelor studiate, nu am fost deloc mai liniştit când am păşit pentru prima dată în zona Iaşi, unde am decis să fac prima mea cercetare de teren pentru doctoratul pe care tocmai l-am început în America. Asta nu doar pentru că eram pe cale să descopăr o regiune aproape necunoscută mie, ci şi din cauza violenţei implicate în ritualul pe care alesesem să-l studiez şi a controverselor din jurul acestui subiect.
Cu un an înainte de a-mi începe doctoratul, unele posturi TV
naţionale precum ProTv şi Antena 1 difuzaseră ştiri despre un ritual rural din comuna Ruginoasa, judeţul Iaşi. Ritualul era prezentat ca „tradiţionala bătălie a cetelor de mascaţi" sau „bătaia tradiţională cu bâtele". Am avut ocazia să urmăresc scurtele reportaje difuzate de ProTv şi am văzut două cete de tineri ţărani purtând măşti grele din blană de oaie, înarmaţi cu ghioage lungi, lovindu-se într-un fel de încăierare haotică, iar uneori protagoniştii sfârşeau prin a fi duşi cu ambulanţa la spital. Lupta nu dura mai mult de cinci minute, în dimineaţa zilei de 3 1 decembrie, dar 46
JOCURI RITUALE DIN MOLDOVA
caracterul ei spectaculos atrăsese deja atenţia multor telespectatori, inclusiv a unora dintre cunoscuţii mei pe care i-am auzit remarcând: ,,Aţi văzut bătălia mascaţilor din Ruginoasa? Se bat de-adevăratelea, ca-n vremurile străvechi!" Cel mai probabil, astfel de observaţii veneau nu doar după constatarea naturii primitive a luptei şi a măştilor barbare, ci şi a modului în care televiziunile na
ţionale înfăţişau confruntarea, alături de comentariile pe marginea ei, care o prezentau ca fiind „o tradiţie milenară a poporului român".
Câteva luni după aceea, spre sfârşitul lui 2008, am avut iarăşi ocazia să urmăresc o serie de scurte documentare produse, de această dată, de TVRI şi intitulate generic Zestrea românilor. Acestea prezentau mai multe ritualuri ţărăneşti, printre care meşteşuguri populare, prepararea bucatelor pentru masa de Crăciun, tăierea porcului pe 20 decembrie şi jocuri de iarnă cu măşti precum Jocul (sau Dansul) Cerbului din satul Cucuteni, judeţul Iaşi. Toate aceste obiceiuri erau învelite sub eticheta de tradiţii ale poporului român. În documentarul despre Jocul Cerbului din Cucuteni, mesajul vizual şi ideea principală a comentariilor au fost complet împachetate într-un soi de mitologie naţionalistă, în care ritualul era înfăţişat ca venind de „dincolo de istorie" şi „din negura timpului" unde se găsesc „originile poporului român". Ţăranii care practicau tradiţiile purtau costume populare, iar atmosfera creată
în jurul lor evoca inocenţa şi candoarea, într-un spaţiu atemporal, unde oamenii duceau o viaţă simplă, dar autentică şi spirituală, departe de greutăţile şi agitaţia cotidiană a tranziţiei postcomuniste. Artiştii - un grup compact de bărbaţi - purtau cu toţii aceleaşi straie tradiţionale şi executau dansul pe o pajişte acoperită
cu zăpadă proaspăt căzută. În timp ce ceata îşi juca piesa, o voce caldă explica faptul că cerbul era un simbol străvechi al purităţii şi al inocenţei, adânc înrădăcinat în civilizaţii antice precum cea a celţilor, transmis oral încă de pe atunci şi păstrat ca vestigiu în ritualuri precum cel tocmai înfăţişat telespectatorilor.
Comentariile naratorului şi învelişul mitologic-naţionalist în care fusese împachetat acest ritual nu m-au impresionat prea mult.
Totuşi, imaginea cerbului îmbrăcat în blana frumos împodobită
mi-a retrezit o amintire foarte veche din copilărie care părea să fi DESCOPERIREA TERENULUI ANTROPOLOGIC
47
