Capitolul 4 analizează, pe baza teoriei valorilor a antropologului Clyde Kluckhohn şi filozofului Robert Hartman, relaţia dintre sistemul ţărănesc de valori şi jocurile rurale. Capitolul prezintă
jocurile de iarnă ale mascaţilor, unele dintre cele mai răspândite jocuri rurale, în relaţie cu sistemul de valori al comunităţilor rurale. Am adoptat o poziţie critică faţă de viziunea care prezintă
jocurile mascaţilor ca pe o inversare a ordinii sociale rurale şi am arătat cum acestea au locul lor special în viaţa comunităţilor săteşti, fiind supuse unor reguli speciale, cunoscute şi respectate de toţi membrii comunităţii. Pe baza observaţiei participative şi „privind peste umerii oamenilor" (Geertz, 1972), am arătat cum jocurile de iarnă ale ţăranilor sunt tributare unor reguli riguroase care sunt strict aplicate. Argumentul de bază al acestui capitol este acela că jocurile rurale sunt o componentă esenţială a sistemului ţărănesc de valori în comunităţile cutumiare rurale. Înainte ca Revoluţia Industrială să cuprindă Europa rurală, jocurile populare în general şi jocurile cu măşti în special erau o manieră de a răspunde la problemele inevitabile ale vieţii ţărăneşti. Prin satiră, acestea aveau rolul de a ajuta oamenii să depăşească realităţile uneori împovărătoare ale vieţii de zi cu zi. Această abordare dezvăluie o nouă
perspectivă asupra jocurilor rurale şi o viziune diferită faţă de practicanţii jocurilor - ţăranii. Astfel, capitolul reafirmă ideea că
jocurile rurale trebuie privite ca lentile prin care istoria comunităţilor rurale din Europa (şi din alte părţi ale globului) poate fi înţeleasă. Ea poate contribui la înţelegerea adecvată a oamenilor care au trăit în societăţile agrare vreme de secole.
Capitolul 5 este mai complex şi prezintă un dialog între studiul de faţă şi două tradiţii intelectuale care au analizat universul rural de-a lungul timpului: pe de o parte, studiile marxiste care au prezentat ţărănimea dintr-o perspectivă de clasă şi din perspectiva economiei politice; pe de altă parte, studiile folclorice din diverse 40
JOCURI RITUALE DIN MOLDOVA
ţări europene şi din Canada, care au analizat jocurile mascaţilor mai ales din perspectiva folcloristicii de influenţă naţionalist-romantică. Ambele curente se plasează în categoria marilor naraţiuni (grand narratives) şi sunt criticate din perspectiva teoriei postmoderne a lui Jean-Frarn;ois Lyotard (1984). Ideea de bază a acestui capitol este că marile naraţiuni care au încercat să ofere o explica
ţie holistică privind ţărănimea sunt riscante pentru că sunt expuse unor generalizări pripite. Abordarea propusă de studiul meu este mai simplă: să privim mai degrabă jocurile rurale ca pe o expresie a creaţiei micilor comunităţi rurale între graniţele cărora s-au format. Atenţia cercetătorului se concentrează astfel asupra aşa-numitelor mici naraţiuni (petits recits) care vorbesc despre fenomene sociale cu o arie de acoperire mai mică, abordând mai degrabă istoriile locale şi simbolistica lor particulară în locul căutării adevărurilor universale.
În capitolul 6 este analizat, pe o bază filozofică, modul în care jocurile rurale s-au transformat după Revoluţia Industrială, ajungând azi la evenimente cu public larg precum fotbalul sau rugby-ul. Investigarea acestor transformări nu se opreşte la apariţia sportului de masă, ci merge mai departe, la începutul secolului XXI, când succesul fără precedent al culturii digitale, reprezentat în acest caz de jocurile şi social media, a contribuit inclusiv la dezintegrarea treptată a jocurilor rurale din satele coezive unde acestea erau încă practicate prin implicarea comunităţii. Bazat pe filozofia analitică a lui Ludwig Wittgenstein, filozofia religiei a lui Ioan Petru Culianu, critica cognitivă a lui Manfred Spitzer şi investigaţiile sociologice ale lui Sherry Turkle, acest capitol analizează felul cum globalizarea şi consecinţele ei au schimbat modul în care ţăranii interacţionează, socializează şi se identifică.
Jocurile rurale s-au format în strânsă legătură cu valorile rurale, răspunzând nevoilor umane de comunicare şi socializare, în timp ce jocurile video şi reţelele sociale online pot duce la fragmentarea conexiunii dintre lumea socială reală şi fiinţa umană, ducând în cele din urmă la atomizarea şi înstrăinarea indivizilor de societate.
Din 2009 până în 2020, munca mea de teren mi-a oferit o bună
şansă de a observa declinul brusc al jocurilor rurale şi înlocuirea INTRODUCERE
41
