După ce toate alaiurile au prezentat o versiune scurtă a reprezentaţiilor lor în faţa primăriei, au început să umble prin curte.
Măştile protagoniştilor erau extraordinare, unele chiar atrăgeau privirile prin frumuseţea şi farmecul lor. Un personaj care m-a impresionat a fost Spiritul Morţii. Am dedus că asta întruchipa personajul pentru că purta în spate o vulpe moartă, iar masca de demon îi conferea o aură terifiantă - un autentic Thanatos. Era însoţit de alt mascat care purta un costum de leu. Amândoi încercau să sperie oamenii din mulţime cu înfăţişarea lor grotescă, fluturând vulpea moartă în jur, creând panică în rândul tinerelor care ţipau şi fugeau la vederea lor.
Pe costumele altor mascaţi fuseseră marcate cu vopsea stridentă numele unor personaje din telenovele sau numele celor mai cunoscuţi fotbalişti români, mai ales cei implicaţi în scandaluri publice recente, precum Mutu. Am identificat şi costume cu fraze ce luau în derâdere lozincile şi promisiunile pe care candidaţii politici ai marilor partide le făcuseră în campania electorală
şi nu le îndepliniseră niciodată. De asemenea, am putut vedea multe alte simboluri împrumutate din anumite emisiuni de televiziune foarte populare.
În plus, erau o mulţime de bărbaţi travestiţi în haine femeieşti, acesta fiind probabil cel mai comun costum al mascaţilor. Nu în ultimul rând, atrăgeau atenţia măştile tradiţionale create de meşteri locali, extrem de frumoase, decorate cu mărgele şi globuri colorate. Hainele mascaţilor care purtau acele măşti erau tot multicolore şi confereau purtătorilor un aspect de păuni în timpul sezonului de împerechere.
Mi-am dat seama de îndată că era aproape imposibil să faci observaţii minuţioase într-un asemenea mediu carnavalesc, mai ales când ştiai foarte puţine despre semnificaţia simbolurilor prezente acolo. Într-un mediu cultural atât de bogat, aveam tendinţa de a-mi muta încontinuu atenţia de la un grup la altul, fără să mă
hotărăsc exact ce ar trebui să observ sau ce ar trebui să filmez.
72
JOCURI RITUALE DIN MOLDOVA
Când m-am întâlnit din întâmplare în mulţime cu prietenul Nelu, aceste gânduri mi-au fost confirmate de remarca sa:
- Cred că am făcut cele mai oribile fotografii! În mulţimea asta, am devenit total dezorientat! Nici nu mai ştiu pe ce să mă
focalizez!
În ciuda tuturor acestor neplăceri, două zile mai târziu, când ne-am uitat la videoclipurile şi fotografiile realizate, am sesizat multe alte aspecte noi pe care nu le observaserăm atunci, în mul
ţime. De exemplu, am observat că era ceva obişnuit ca mascaţii să
tachineze fetele şi tinerele, atingându-Ie cu mâna sau lovindu-le uşor peste fese cu beţe de plastic, fulare sau mici curele. Pe de altă
parte, atunci când mascaţii se hârjoneau cu bărbaţii, loviturile erau uneori destul de puternice. Nici măcar bătrânii nu erau scutiţi de acest tratament. Însuşi primarul a fost sărutat şi lins pe gât şi, cu toate că părea jenat, singura lui reacţie a fost de a-i împinge uşor pe mascaţi, sperând să-i ţină astfel departe.
Toate aceste manifestări m-au dus cu gândul la Saturnaliile romanilor sau la Festivalul Medieval al Nebunilor - ambele sărbătorite spre finele lui decembrie şi începutul lui ianuarie, mai ales în Franţa. Introduse în jurul anului 217 în Imperiul Roman, Saturnaliile se întindeau pe durata unei săptămâni. Una dintre caracteristicile acestui eveniment a fost că punea în scenă o serie de evenimente sociale care păreau incomprehensibile. Situaţii normale pe parcursul anului- de exemplu, sclavul trebuia să arate respect faţă de stăpân - se puteau preschimba în ocazii de a face băşcălie de autoritate în timpul Saturnaliilor. La fel păreau să stea lucrurile şi în comuna Heleşteni. Autoritatea primarului şi viceprimarului erau luate în derâdere, bătrânii erau trataţi cu lipsă de respect, femeile, smucite sau pipăite, fetele, sărutate şi tachinate, iar bărbaţii maturi erau chiar împinşi în zăpadă. Unii mascaţi purtau costume foarte ciudate, rostind glume sau replici grosolane şi încălcând toate regulile sociale posibile. Atmosfera de nebunie colectivă şi energie exuberantă, precum şi libertatea neîngrădită
a participanţilor, care puteau să ia peste picior toate problemele sociale, politice şi economice de peste an, m-au determinat de îndată să includ Heleşteni pe harta noii mele cercetări. Astfel am DESCOPERIREA TERENULUI ANTROPOLOGIC
73
devenit tot mai motivat să fac observaţii cât mai elaborate despre tot ceea ce se întâmpla în mediul social dens din jurul meu.
Deşi era un eveniment colectiv, mascarada din faţa primăriei Heleşteni reprezenta totodată o sărbătoare a individualismului şi a promovării egoului personal. Fiecare mascat îşi dorea să fie mai extravagant, mai bine văzut sau diferit faţă de toţi ceilalţi. În acest scop, aduceau cu ei lucruri care păreau greu de imaginat, printre care animale moarte sau păpuşi de cârpă, inventau piese fascinante pe care le prezentau mulţimii şi investeau zeci de ore în crearea celor mai incredibile costume şi măşti. Această presupunere iniţială mi-a fost confirmată două zile mai târziu, când am avut ocazia de a sta de vorbă cu câţiva participanţi. Mulţi dintre sătenii pe care i-am chestionat au susţinut că participanţii trebuie să
poarte haine şi măşti deosebite în acele zile, că fiecare trebuia să
găsească ceva mai extravagant decât toţi ceilalţi. Într-un fel, întregul ritual a fost o expresie a două tendinţe: în primul rând, glorificarea individului care avea ocazia să performeze în faţa comunităţii sale şi, în al doilea rând, un mod spectaculos în care o comunitate se persiflează pe sine chiar înainte de Anul Nou, transgresând ordinea socială dată şi regulile colectivităţii. Acestea, cel puţin, erau gândurile mele incipiente în primele ore după
sosirea la Heleşteni.
Un alt aspect care mi-a atras atenţia a fost violenţa din cadrul evenimentului desfăşurat în faţa primăriei. Totuşi, de astă dată, violenţa era mult mai moderată în comparaţie cu Bătălia de la Ruginoasa, văzută mai devreme în acea dimineaţă. La Heleşteni, violenţa exista, dar se încadra între nişte limite care nu erau transgresate de participanţi. Mascaţii recurgeau la diverse forme de violenţă: violenţă fizică (lovirea cu bastoane sau păpuşi mici), violenţă verbală (glume grosolane şi replici acide) şi violenţă vizuală
(afişarea publică a obscenităţii prin prezentarea unor vibratoare sau penisuri de plastic). Toate acestea aveau scopul de a atrage atenţia celorlalţi săteni, pe când la Ruginoasa câştigarea luptei cu orice preţ părea să primeze în faţa altor considerente.
Carnavalul din faţa primăriei a durat cam două ore, după care toate echipele şi-au continuat periplul în cele patru sate ale co-74
JOCURI RITUALE DIN MOLDOVA
