Satul a fost epicentrul unor lupte de artilerie între armata română
şi cea sovietică, astfel încât puţine clădiri au mai rămas în picioare după acest episod. De asemenea, populaţia civilă a fost dislocată
în judeţul Vaslui, iar reîntoarcerea în satul plin de bălării, mine încă active, tranşee şi soldaţi morţi pe câmpuri a reprezentat un episod greu de uitat pentru locuitori. De asemenea, prezenţa geniştilor în zona respectivă a fost vizibilă şi la mai mult de un deceniu după război. Aşadar, toate aceste evenimente vorbesc despre existenţa uniformelor militare în memoria colectivă a locuitorilor din comună.
Jocul Caprei - rit liminal de trecere
O altă informaţie importantă cu privire la simbolurile militare ale echipelor Caprei din Heleşteni am cules-o în timpul observa
ţiei participative pe care am realizat-o printre localnici, pe parcursul întregii mele cercetări. Mulţi dintre sătenii pe care i-am întâlnit au menţionat că „Jocul Caprei este practicat de băieţii din sat doar cu unul sau doi ani înainte, precum şi cu unul sau doi ani după serviciul militar".
Pentru mulţi tineri ţărani români, efectuarea serviciului militar a fost percepută ca un test de bărbăţie, implicând două etape.
În primul rând, în timpul stagiului militar, tânărul recrut trebuia să depăşească barierele şi obstacolele ivite, deci să-şi confirme tăria, forţa fizică, ambiţia şi lipsa de şovăială, adică, într-un cuvânt, aptitudinile care definesc bărbăţia în viziunea multor ţărani. În al doilea rând, pentru tinerii de la ţară, mai ales cu câteva decenii în urmă, stagiul militar a reprezentat, de cele mai multe ori, primul contact de lungă durată cu lumea exterioară şi cu alt gen de relaţii sociale decât cele din reţeaua socială tipică a satelor româneşti.
Pe vremea când serviciul militar era obligatoriu în România, înainte de 2005, Jocul Caprei de la Heleşteni era legat de cele două
evenimente importante din viaţa fiecărui tânăr: pe de o parte, încorporarea, iar pe de altă parte, lăsarea la vatră sau eliberarea din armată. Serviciul militar şi rigorile sale erau văzute ca un pas 94
JOCURI RITUALE DIN MOLDOVA
necesar către maturitate şi ca o modalitate prin care tânărul era pregătit pentru viaţa de viitor soţ, tată şi cap de gospodărie.
Convingerea comună a heleştenenilor era că serviciul militar nu constituia doar o obligaţie reglementată de un set de legi şi rigori, ci şi ocazia de a învăţa mânuirea unei arme, abilitate privită
drept act de bărbăţie menit să transforme un tânăr într-un bărbat adevărat. Mai mult, plecarea către cazarma militară însemna că
tânărul recrutat urma să fie separat de satul său - mediul familiar şi prietenos, guvernat de reguli bine cunoscute - pentru a intra într-un mediu nou, cârmuit de principiile unei lumi mai complexe şi mai largi. Pentru mulţi tineri ţărani, această lume nouă
reprezenta primul contact prelungit cu oraşul şi implica adaptarea la principiile care guvernează un univers nefamiliar şi, nu de puţine ori, ostil.
Folclorul rural legat de acest moment statuează aserţiunile de mai sus, vorbind de la sine şi multitudinea de cântece de recrutare care pot fi auzite în orice zonă rurală a României. Aceste cântece abordează teme majore: durerea provocată de despărţirea flăcăului de comunitatea familiară, dorul de casă resimţit în timpul serviciului militar, dorul de familie şi de iubita sa din sat şi greutăţile serviciului militar. Cântecele recruţilor sunt de obicei triste şi melancolice, exprimând sentimentele profunde ale tânărului ţăran forţat să părăsească mediul familiar pentru a se alătura lumii necunoscute şi uneori brutale a armatei.
Toate acestea demonstrează că, înainte de industrializarea masivă a României din perioada comunistă, majoritatea ţăranilor trăiau în universul îngust al satelor lor, ceea ce a fost, de fapt, şi cazul altor comunităţi rurale din multe alte părţi ale planetei la diferite momente, după Revoluţia Industrială (Wolf, 1966, p. r 3).
Împrumutând o metaforă a filozofului Alexandre Koyre, Pierre Bourdieu subliniază o serie de condiţii care au contribuit la deschiderea comunităţilor ţărăneşti relativ închise, conducându-le
,,de la lumea închisă la universul infinit" (Bourdieu, 2008, p. r 7 4).
Printre aceste condiţii, se poate adăuga serviciul militar obligatoriu ca factor de menţinere a unei relaţii permanente între ,,lumea închisă a ţăranilor" şi „universul infinit al lumii urbane".
COMUNA HELEŞTENI DIN MOLDOVA ŞI JOCURILE RURALE
95
