comunei, am aflat că, atunci când veneau acasă de sărbători, ţăranii proletarizaţi în vremea comunismului ofereau sume de bani mai mari decât ceilalţi săteni. Acelaşi fenomen poate fi observat şi în postcomunism. Aceste sume mari, mult peste media plătită
de ceilalţi localnici, sunt oferite de emigranţii în ţările din Europa de Vest care, de multe ori, se întorc acasă de sărbători, sau de cei care au avut succes în afaceri după 1989. Spre deosebire de ultimele decenii ale comunismului şi perioada postcomunistă, sumele care se ofereau unei echipe de Capră în trecutul mai îndepărtat erau mult mai mici. ,,Primeam şi noi câţiva bănuţi acolo", mi-au declarat câţiva dintre foştii membri ai echipei Caprei, acum ajunşi la o vârstă venerabilă. În schimb, pe vremea respectivă populaţia era mai numeroasă şi mult mai mulţi gospodari primeau trupe de Capră, pe când în zilele noastre proporţia celor care le primesc este de aproximativ jumătate din gospodarii satului. Această informa
ţie am obţinut-o mergând eu însumi cu echipa Caprei prin sat şi văzând câţi gospodari deschid poarta, dar şi din interviuri cu diverşi membri ai acestei echipe. Însă, pentru echipele de Capră din satele comunei Heleşteni, banii nu sunt singurul stimulent. Jocul Caprei are (sau, cel puţin, obişnuia să aibă, după cum vom vedea în curând) o miză mai mare decât recompensa financiară în sine.
Tocmai de aceea, el implică o parte însemnată a comunităţii rurale. Cu alte cuvinte, este un mare eveniment social în comună.
Prima apariţie publică a echipelor Caprei are loc în fiecare an pe 27 decembrie, seara târziu (după ora 10), când tinerii se adună
la Căminul Cultural al comunei, clădire având o sală mare şi o scenă unde se desfăşoară multe alte evenimente culturale pe tot parcursul anului. În 20I I, Căminul Cultural a fost închiriat de primărie unui club (MMM Club), care avea să transforme centrul într-o discotecă de weekend. Totuşi, chiar şi astăzi, localul serveşte drept loc de întâlnire pentru echipele Jocului Caprei. În trecut, muzica era oferită chiar de tineri sau de către primărie. În ultimii ani, muzica este asigurată de Clubul MMM, care impune o taxă de intrare clienţilor. Clubul are un bar care vinde băuturi alcoolice şi răcoritoare, chipsuri, alune şi biscuiţi. După cum vedem, există
o combinaţie a elementelor vechi ale ritualului cu altele noi, cum COMUNA H ELEŞTENI DIN MOLDOVA ŞI JOCURILE RURALE
99
ar fi principiile economiei de piaţă, exprimate în dorinţa promovării unor afaceri locale în vederea profitului, chiar şi în cadrul unor evenimente sociale importante pentru comunitatea locală.
De obicei, discoteca se deschide înainte ca echipele de Capră
să ajungă la club. Tinerii din sat se adună acolo şi dansează în ritmul muzicii din discotecă, unde au succes atât melodiile disco la modă, melodiile populare recente, cât şi manelele. În jurul orelor 22:30-23:00, cei aflaţi în discotecă pot auzi deja bătăile tobei şi sunetul fluierului. Este un semn că echipele de Capră se apropie.
Mulţi dintre cei prezenţi în club ies să urmărească grupurile care sosesc. De obicei, acestea apar unul câte unul, fără o înţelegere prealabilă, deoarece momentul aproximativ al începutului ritualului este cunoscut de toţi sătenii. Odată ajunşi în faţa centrului, fiecare echipă de Capră începe o horă în ritm alert, pe muzica tobei şi a fluierului, de faţă cu spectatorii din club. Există în total trei până la cinci trupe de Capră în fiecare an, provenind din trei sate ale comunei. Când toate echipele sunt în faţa centrului, se adună
într-o horă comună, simbolizând frăţia echipelor. Este prima dată
în decursul ritualului când comunitatea satului are ocazia să vadă
membrii echipelor de Capră jucând, dar şi componenţa acestora, deşi zvonurile cu privire la acestea umblau prin sat începând cu primele întâlniri dintre membrii echipelor după r decembrie. Cu toate acestea, respectiva întrunire este considerată deschiderea oficială a evenimentului, fiind un moment de mare importanţă
atât pentru echipe, cât şi pentru comunitatea satului.
După aproximativ o jumătate de oră de dans frenetic, jucătorii intră în club. Este timpul pentru prezentarea festivă şi formală a echipelor în faţa publicului. Toboşarul şi fluierarul din fiecare echipă intră cântând în sala clubului, urmaţi de băieţii care fac parte din echipe. Acolo se încinge din nou un dans şi, la final, comoraşii sunt aruncaţi în aer de mai multe ori de către membrii echipelor şi prietenii lor. Ca şi în cazul altor ritualuri care marchează momente importante din viaţa unui tânăr, există în acest caz un test de rezistenţă ce implică probe dureroase prin care trebuie să treacă flăcăii. În timp ce tânărul este aruncat în aer de mai multe ori, prietenii lui îl lovesc puternic pe spate cu palmele. Une-100 JOCURI RITUALE DIN MOLDOVA
ori loviturile sunt atât de aprige, încât am văzut adesea protagoniştii cu feţele contorsionate de durere în această fază a ritualului.
Aruncarea în aer şi aplicarea loviturilor continuă până când toţi liderii echipelor de Capră trec prin acest calvar. Cu doar două decenii în urmă, după cum mi-au mărturisit câţiva dintre interlocutorii mei, acest ritual era chiar şi mai violent, ajungându-se uneori ca liderii echipelor să fie scoşi din clădire, aruncaţi în zăpadă, dezbrăcaţi de pulover şi cămaşă, târâţi şi spălaţi în omăt de vecinii, rudele şi prietenii prezenţi în discotecă. Totuşi, după 2005, când serviciul militar nu a mai fost obligatoriu, evenimentul despre care vorbim a devenit mai puţin dur. Este evident că serviciul militar obligatoriu a funcţionat ca un catalizator pentru anumite momente ale acestui ritual sătesc. Etapa trecerii printr-un test al durerii fizice poate fi interpretată ca pregătire pentru momentele dificile care aveau să urmeze în viaţa recrutului odată cu încorporarea. După desfiinţarea serviciului militar obligatoriu, această
etapă a ritualului şi-a pierdut valoarea funcţională şi a devenit mai puţin brutală.
După acest moment dur, muzica reîncepe în discotecă, iar flăcăii din echipele Caprei îşi invită prietenele pe ringul de dans din incinta discotecii. De obicei, ceilalţi tineri din discotecă se adună
în cerc, în timp ce liderii echipelor de Capră şi iubitele lor dansează
în cerc în faţa comunităţii săteşti. În timp ce, la început, cei care dansează sunt doar tineri burlaci, ulterior şi oameni căsătoriţi, aşa-numiţii gospodari, şi chiar lideri locali precum primarul şi viceprimarul se alătură acestei adunări, lucru care nu se întâmplă
în alte zile ale anului. În acel moment, părinţii comoraşilor fac cinste celor din discotecă cu vin din producţia proprie. Am interpretat acest moment ca pe o recunoaştere şi din partea familiei a faptului că tânărul adolescent este aproape de a deveni bărbat matur, iar evenimentul respectiv trebuie sărbătorit împreună cu întreaga comunitate sătească. Primii cărora li se oferă o băutură sunt demnitarii locali, primarul şi viceprimarul, urmaţi de rudele apropiate, prietenii comoraşului şi, în final, de ceilalţi săteni din discotecă. Acest moment este deopotrivă un fel de acceptare comunitară
şi de validare a echipelor în faţa întregii comunităţi rurale. Odată
COMUNA H ELEŞTENI DIN MOLDOVA ŞI JOCURILE RURALE 101
