Odată ce conversaţia cu gospodarul şi ai lui se încheie, chiar înainte de plecarea echipei, capul familiei îi oferă comoraşului o sumă de bani. De obicei, gospodarul întreabă retoric, adresându-se întregii echipe, cu voce tare: ,,Cine este comoraşul?", iar liderul răspunde „Eu sunt!". Gospodarul scoate banii din buzunar şi îi dă liderului trupei, spunând: ,,Mulţumesc că aţi trecut pe la noi, băieţi! Să veniţi şi la anu'!". Acesta este sfârşitul ritualului desfăşurat în acea gospodărie. Apoi, echipa trece la următoarea casă, repetând aproximativ acelaşi scenariu. Echipele Caprei străbat satele comunei Heleşteni timp de două zile şi o noapte fără
încetare, de obicei până în seara zilei de 1 ianuarie. Reprezentaţiile sunt destul de obositoare şi presupun mult efort din partea membrilor echipei, în principal pentru că parcurg zeci de kilometri. Distanţa de la un sat la altul este de 4-5 kilometri şi vremea COMUNA HELEŞTENI DIN MOLDOVA ŞI JOCURILE RURALE 107
este adesea rea, cu ninsori abundente, temperaturi scăzute şi vânt puternic. În ciuda tuturor greutăţilor, echipele îndeplinesc ritualul timp de două zile şi o noapte, începând cu evenimentul din 31 decembrie din faţa Primăriei şi continuând până la ora 4 sau 5
dimineaţa. Apoi, echipele merg la casa comoraşului şi dorm trei sau patru ore, până în jurul orei 9, când încep din nou să umble prin comună până pe la 7-8 seara.
Ritualul Caprei, întins pe mai mult de două zile, este o adevărată probă de forţă şi rezistenţă pentru jucătorii echipelor. De aceea, se întâmplă uneori ca membri mai în vârstă ai trupei, precum toboşarul sau fluierarul, să renunţe sau să se îmbete în timpul ritualului astfel încât a doua zi dimineaţă nu se mai pot alătura echipei. Cei mai puternici şi mai motivaţi membri ai grupului îşi continuă drumul prin comună până a doua zi, care, conform tradiţiei, este ultima dată în care sătenii pot primi dansatorii Caprei.
Jocul Caprei în perioada postcomunistă:
de la rit de trecere la motivaţiile materiale
În secţiunea anterioară, am explicat etapele ritualului Jocului Caprei şi momentele sale cheie aşa cum le-am surprins pe teren, dar, în acelaşi timp, şi în relaţie cu trecutul recent al acestui ritual, aşa cum a fost el surprins de memoria colectivă a locuitorilor din Heleşteni. În această secţiune, îmi voi concentra analiza asupra schimbărilor care au afectat Jocul Caprei în perioada postcomunistă. Transformările politice, economice şi sociale profunde care au marcat perioada s-au reflectat în morfologia şi dinamica ritualului Caprei din satele comunei Heleşteni.
Eliminarea serviciului militar obligatoriu în România anului 2005 a transformat profund Jocul Caprei prin dezintegrarea rapidă
a conexiunii dintre el şi piaţa maritală locală. Aspectul de curtare căzând pe o poziţie secundară, în prim-plan s-au impus elementul de spectacol al jocului şi implicaţiile sale materiale. Astfel, căutarea câştigului bănesc şi a distracţiei au devenit mai importante 108 JOCURI RITUALE DIN MOLDOVA
decât flirtul şi elementul marital al jocului, atât de bine simbolizat în trecut de colacul făcut de iubită pentru comoraşul echipei Caprei. Desigur, ritualul Caprei a continuat prin inerţia tradiţiei, iar băieţii din echipe nu au renunţat niciodată la uniformele lor militare. Cu toate acestea, eliminarea serviciului militar obligatoriu a subminat întregul eşafodaj al Jocului Caprei ca rit de trecere.
Odată cu ea, sistemul de valori ţărăneşti ţesute în jurul acestui obicei -potrivit căruia serviciul militar era considerat o piatră de hotar în tranziţia tânărului spre maturitate - a intrat într-un proces rapid de disoluţie. Şi asta pentru că flăcăul nu mai era nevoit să plece în armată, şi iubita acestuia era scutită automat de durerea despărţirii şi de dorul de a sta departe de iubit vreme de un an.
De fapt, anularea serviciului militar obligatoriu a fost ultimul dintre valurile care au început să erodeze obiceiul Jocul Caprei ca rit de trecere. Totuşi, trebuie spus că acest proces a început cu mult timp în urmă. Primul val de schimbări care a lovit nu doar Jocul Caprei ca rit de trecere, ci şi întregul set de valori ale lumii rurale, s-a petrecut chiar la începutul modernizării agriculturii din România, în vremea comunismului. Acest proces amplu s-a produs nu numai în România, ci pe tot globul, cu o intensitate mai mare sau mai mică, în funcţie de continent, ţară şi nivelul de dezvoltare industrială. După cum bine afirma Teodor Shanin:
,,procesul de industrializare a fost totodată şi un proces de des-ţărănizare" (Shanin, 1990, p. 143).
Pierre Bourdieu a fost unul dintre gânditorii care au reflectat profund la felul în care societatea ţărănească a trecut de la „lumea închisă" a comunităţilor săteşti relativ izolate la „universul infinit" reprezentat de urbanitate şi complexitatea relaţiilor sociale pe care le implică (Bourdieu, 2008, p. 178). În ultima sa lucrare, Le Bal des ce1ibataires: Crise de la societe paysanne en Beam (Balul burlacilor: Criza societăţii ţărăneşti la Beam), sociologul francez se lansează într-o meditaţie adâncă asupra disoluţiei valorilor rurale şi pilonilor socioeconomici ai lumii satului francez. El arată cum grupurile mai puţin privilegiate de regulile paternaliste ale lumii rurale, în special femeile şi flăcăii care au avut neşansa de a nu fi primii născuţi, au devenit „calul troian" al lumii urbane. Această
COMUNA HELEŞTENI DIN MOLDOVA ŞI JOCURILE RURALE 109
lume urbană s-a insinuat subtil în chiar miezul comunităţii ţărăneşti, prin atragerea acelor indivizi mai puţin ataşaţi de cultura rurală şi cu interes mai redus de a rămâne la sat: fiii care nu aveau drept de moştenire şi fiicele care aveau o poziţie subordonată în sistemul paternalist rural (ibidem). În acest caz, ne spune Bourdieu, nu avem de-a face cu un proces echitabil şi paşnic, ci cu o formă invizibilă de violenţă simbolică ce „se exercită asupra unui agent social, cu complicitatea sa" (Bourdieu, Wacquant, 1992, p.
272). Iar agenţii înşişi asupra cărora această violenţă se exercită
sunt conştienţi chiar şi atunci când sunt supuşi determinismului şi „contribuie la producerea eficacităţii a ceea ce îi determină în măsura în care structurează ceea ce îi determină" (ibidem).
Această formă de violenţă simbolică ce a început să erodeze cultura rurală românească în primele decenii de comunism a căpătat forme mai acute în perioada postcomunistă. După 1989, şi mai ales după 2000, apariţia masivă a industriei media, în special a televiziunii prin cablu, a deschis pentru totdeauna porţile lumii rurale, transformând-o în final într-un fel de apendice ponosit al lumii urbane şi principiilor ei. Iar acei indivizi care s-au încăpă
ţânat să ţină cu dinţii de vechile reguli paternaliste ale universului rural au devenit totodată şi perdanţii ierarhiei sociale, scoţând din urna prestigiului biletul de loterie necâştigător.
În lucrarea sa Balul burlacilor, bazată pe cercetarea sa de teren din anii '60 în sudul Franţei, Bourdieu arată cum piaţa matrimonială rurală, guvernată de regulile paternaliste ale vechii ordini rurale, a fost destabilizată imediat după ce economia de piaţă a pătruns până în cele mai conservatoare zone ale culturii ţărăneşti franceze. În toate acele zone rurale care s-au încăpăţânat să respecte regulile maritale tradiţionale, tinerii care au fost condamnaţi la burlăcie şi la un statut inferior erau, paradoxal, tocmai cei care fuseseră privilegiaţii vechii ordini rurale - primogeniturile familiilor rurale, cei de care se legau aşteptările cele mai mari ale familiilor ţărăneşti şi, totodată, cei care trebuiau să moştenească
majoritatea bunurilor familiei, în primul rând pământul. Cu toate acestea, a devenit evident foarte curând că, în ciuda zestrei lor agrare bogate, ei nu puteau concura cu tinerii de la oraş, care 110 JOCURI RITUALE DIN MOLDOVA
