şi foarte scunzi. Şi sătenii au părut foarte surprinşi, şi i-am auzit pe unii dintre ei protestând furioşi: ,,Ce naiba de Capră mai e şi asta?!? Ce caută pricolicii ăştia în alaiul Caprei? Când eu eram tânăr şi comoraş la Capră, eram deja cavaler gata de însurătoare!"
Câteva zile mai târziu, am avut ocazia să iau prânzul cu primarul, viceprimarul şi alţi câţiva săteni. Toţi şi-au pus întrebări privind noul tip de echipă a Caprei formată din „copilaşi". În acel moment, le-am adresat liderilor locali o întrebare directă: ,,Dar dumneavoastră, ca lideri ai comunităţii, puteţi să impuneţi respectarea vechii tradiţii, nu-i aşa?" Primarul s-a simţit obligat să-mi răspundă
la întrebare şi, după ce şi-a dres glasul, mi-a spus cu o voce molcomă în care mi s-a părut a citi şi un dram de jenă: ,,Cum aş putea să fac asta? Dacă ne uităm în jur, vedem că tradiţiile dispar pe zi ce trece. Dacă i-aş opri pe aceşti băieţi care merg cu Capra din proprie iniţiativă, poate că în anii următori nu ar mai fi nici urmă
de obicei ... " În orice caz, în ciuda criticilor, trupa de adolescenţi şi-a continuat periplul prin sat, şi, în final, fiecare dintre ei a reu
şit să câştige puţin peste 500 de lei, aşa cum am reuşit să aflu de la localnici.
Mai mult, 2016 a adus o altă schimbare importantă în morfologia ritualului, pentru prima dată în istoria satului. Una dintre echipele Caprei care au colindat prin sat, probabil din cauza dificultăţii de a găsi un fluierar, a înlocuit echipa tradiţională de muzicanţi cu o formaţie profesionistă de muzică, angajată special în acest scop. Noua trupă era formată dintr-un acordeonist, un trompetist şi un toboşar, toţi fiind muzicanţi aduşi din alte localităţi; de fapt, toţi erau lăutari profesionişti care cântau de obicei la nunţi.
Una peste alta, pentru un cercetător, cum e cazul meu, analiza Jo eului Caprei din Heleşteni a devenit un bun prilej de a înţelege marile transformări ale lumii rurale în perioada socialistă şi, mai ales, postcomunistă. Analiza acestui joc rural mi-a revelat faptul că un ritual sătesc poate deveni o prismă excelentă pentru a privi spre marile transformări care afectează comunităţile locale şi, simultan, întreaga societate ce înglobează acele comunităţi.
114 JOCURI RITUALE DIN MOLDOVA
Jocul Cerbului - morfologie, semnificaţii şi simboluri În secţiunile anterioare ale acestui capitol, am examinat Jocul Caprei ca rit de trecere pentru flăcăii din comuna Heleşteni şi am urmărit modul în care transformările socioeconomice din ultimele decenii au afectat practica acestui ritual. În prezenta secţiune, îmi voi concentra atenţia asupra altui joc rural, care include ca evenimente centrale moartea şi învierea personajului principal.
De obicei, jocurile rurale de acest tip sunt mai spectaculoase şi încărcate cu un conţinut dramatico-teatral mai vizibil. Momentul morţii şi învierii animalului ritualic, prezent în multe jocuri rurale europene, reprezintă unul dintre subiectele care au suscitat interes şi au înflăcărat multă vreme imaginaţia cercetătorilor din domeniul folclorului şi al altor ştiinţe sociale; a condus, de asemenea, la multe teorii şubrede, precum şi la ipoteze fanteziste (Beatty, 1906).
Aceste idei, adesea controversate, au apărut iniţial în folcloristica britanică (Baskervill, 1924; Chambers, 1969 [1933]; Gailey, 1969), dar au găsit ulterior teren fertil şi în folcloristica unor ţări precum Rusia (Warner, 1977, p. 9) şi România (Oişteanu, 2012, p. 86).
În această secţiune a analizei mele, voi ţine cont de constatările acestei bogate literaturi, dar, la fel ca în secţiunile anterioare, voi examina în principal discuţiile purtate cu localnicii care au practicat ei înşişi Jocul Cerbului. Am aflat de la aceştia că la Heleşteni acest ritual este practicat de adolescenţi cu vârste cuprinse între IO şi 1 s ani, în timp ce Jacul Caprei este interpretat de tineri între 16 şi 20 de ani. Aceste discuţii mi-au scos în evidenţă faptul că Jocul Cerbului este, de fapt, un fel de pregătire pentru un ritual mai semnificativ, nu neapărat ca simboluri şi dinamică, dar în mod sigur mai important din perspectivă socială - Jocul Caprei.
La începutul acestei analize, este important de menţionat că, dintre toate piesele rurale analizate în studiu, aceasta se găseşte în cel mai evident declin. Este probabil şi motivul pentru care Jocul Cerbului a fost intens patrimonializat în ultimii ani, la iniţiativa liderilor politici locali. Voi discuta mai pe larg şi despre aceste procese, mai cu seamă în ultimul capitol al lucrării. Deocamdată, mă voi axa pe descrierea şi analiza morfologiei, semnificaţiei şi COMUNA H ELEŞTEN I DIN MOLDOVA ŞI JOCURILE RURALE 115
simbolurilor care caracterizează Jocul Cerbului, cunoscut la Heleşteni îndeobşte sub numele de Cerbul.
În toate cele patru sate ale comunei Heleşteni, imediat după
începerea Postului Crăciunului - în ziua cunoscută sub numele de Lăsata Secului, pe 14 noiembrie -, încep primele pregătiri pentru ritual. În primul rând, se confecţionează tobele, iar adolescenţii care doresc să participe la ritual merg în centrul comunei Heleşteni. Unii dintre ei poartă tobe pentru a-şi demonstra dorinţa de a deveni membrii unei echipe a Cerbului. Pentru aceasta, pe 15 noiembrie, mai mulţi adolescenţi se întâlnesc la câţiva paşi de primărie, la răscrucea a două străzi importante din comună.
De obicei, numărul băieţilor adunaţi acolo variază în jur de 20 sau 30. În acel moment, echipele nu sunt încă formate, de aceea, negocierile pentru crearea echipelor încep chiar acolo. Din perspectiva abilităţilor organizatorice ale adolescenţilor implicaţi şi a modului în care îşi construiesc reţelele sociale, acest moment este fascinant. Tânărul care vrea să devină comoraş îşi anunţă prietenii cu privire la intenţia sa. Totuşi, el trebuie să aibă acordul prealabil al părinţilor pentru a face asta. Aprobarea părinţilor este necesară deoarece ritualul implică din start nişte cheltuieli semnificative, care sunt acoperite de familie. Adolescenţii, încă minori, nu deţin resursele financiare necesare.
Întâlnirea din 15 noiembrie începe cu anunţarea intenţiei viitorilor comoraşi de a-şi forma echipele de Cerb. În acel moment, alţi tineri care nu vor sau nu pot fi comoraşi din motive financiare sau de altă natură, dar vor să participe la ritual, încep să discute despre aderarea lor la echipele care încep să se coaguleze în jurul comoraşilor. Aceştia îşi selectează colegii în principal în funcţie de abilităţile de toboşari pe care le au respectivii posibili coechipieri, dar şi pe baza relaţiilor de familie, vecinătate şi prietenie. Discuţiile şi negocierile pentru formarea echipelor pot dura ore întregi. Cu toate acestea, câteva ore mai târziu, în aceeaşi zi, echipele sunt formate şi se ştie exact câte echipe de Cerb urmează să colinde prin comună în anul respectiv, precum şi componenţa acestora.
Odată înfiinţată echipa, adolescentul care va fi comoraşul merge la tatăl său şi îi dă vestea. În acel moment, tatăl şi fiul plă-116 JOCURI RITUALE DIN MOLDOVA
