nuiesc să caute un fluierar care să accepte să se alăture grupului respectiv. Odată ce fluierarul este găsit şi oferta e acceptată, tatăl adolescentului plăteşte o aşa-zisă arvună (aproximativ un sfert din suma finală) pentru a încheia afacerea. Acest acord presupune şi o serie de obligaţii pentru fluierar. Printre altele, are obligaţia de a participa la repetiţii împreună cu întreaga echipă a comoraşului în fiecare seară, cu cel puţin trei săptămâni înainte de 31 decembrie. Uneori aceste repetiţii au loc chiar şi imediat după r 5 noiembrie. În ultimii ani, mai ales, pe lângă fluierar este nevoie de încă
o persoană matură - dansatorul măştii de cerb sau, altfel spus, omul ascuns sub blana cerbului. Dacă, înainte de anii '60, atât fluierarul, cât şi interpretul măştii de cerb erau de obicei adolescenţi, în ultimul timp aceştia au devenit mai greu de găsit deoarece adolescenţii au uitat de ambele deprinderi. Astfel, au început să fie recrutaţi adulţi care au, de obicei, peste 40 de ani, precum şi experienţă în practicarea acestor roluri.
Prin logistica sa complexă, Jocul Cerbului nu este doar etapa preliminară a unui ritual mai important (cel al Jocului Caprei), ci şi o pregătire pentru viaţă, pentru problemele şi dificultăţile ei.
Jocul Cerbului arată că, prin socializare şi lucru în echipă, depă
şirea acestor dificultăţi este posibilă. Adolescenţii care se alătură
evenimentului au repetiţiile, de obicei, în centrul satului; acestea se încheie în fiecare zi cu lungi conversaţii pe diverse teme, inclusiv legate de şcoală şi lecţiile pentru diferite materii din programa şcolară. În zilele noastre, după propriile mele observaţii şi conform mărturisirilor localnicilor, rigorile şi seriozitatea repetiţiilor sunt mult mai scăzute decât odinioară. În prezent, mulţi dintre membrii echipei Cerbului preferă să se uite la televizor decât să
participe la repetiţii zilnice timp de o lună.
Cu câteva seri înainte de ritualul propriu-zis, de obicei în data de 27 decembrie sau într-altă zi până în seara zilei de 30 decembrie, comoraşul şi membrii echipei sale trebuie să pregătească
blana cerbului şi măştile. Blana fie provine de la cineva care o deţine de mai mulţi ani, fie a fost confecţionată în acel an de un cojocar din zonă. Acelaşi lucru este valabil şi pentru capul de cerb confecţionat din lemn. Comoraşii care nu deţin aceste artefacte COMUNA HELEŞTEN I DIN MOLDOVA ŞI JOCURILE RURALE 117
trebuie să găsească soluţii pentru achiziţionarea lor. Pregătirile includ de obicei coaserea blănii pe un material textil rezistent, care poate fi totodată uşor de purtat de către interpretul măştii de cerb; apoi blana este împodobită cu panglici multicolore şi, uneori, chiar şi cu o panglică în culorile drapelului României. În aceeaşi seară, se calcă pantalonii, eşarfele şi flanela băieţilor care fac parte din echipa Cerbului; se fac totodată ultimele retuşuri la coifurile pe care le poartă în timpul ritualului. Toţi membrii echipei participă la aceste activităţi preliminare înainte ca ritualul propriu-zis să aibă loc. După pregătirea artefactelor, ultimele pregătiri includ măcar o repetiţie cu blana şi capul de cerb îmbrăcate de interpretul desemnat şi cu fluierarul cântând din fluier, ca şi cum ritualul ar avea loc în curtea unor gospodari care au deschis porţile echipei Cerbului.
Pe 31 decembrie, membrii echipei se întâlnesc în casa comoraşului în jurul prânzului. Acolo se adună şi rudele, vecinii şi prietenii membrilor echipei. Aceştia însoţesc echipa în drumul ei către Primărie. Ajunşi în parcul din faţa Primăriei, se joacă o piesă
în mijlocul mulţimii, apoi încă una în faţa angajaţilor Primăriei.
Uneori, tinerii joacă o piesă chiar în timp ce autorităţile locale eliberează autorizaţia echipelor de a colinda prin sat. La fel ca în cazul Jocului Caprei, Cerbul îl vizitează mai întâi pe preot. Acesta oferă bani echipei şi, potrivit spuselor localnicilor, nu a existat niciodată vreun preot care să nu primească Cerbul.
La fel ca Jocul Caprei, Jocul Cerbului are loc, de obicei, între 31
decembrie, orele 16-1 7, şi 1 ianuarie, în jurul orei 20-2 1. În aceste două zile, echipele de Cerb colindă neîncetat întreaga comună, cu o singură pauză scurtă pe 1 ianuarie, de la s la 8 dimineaţa. Ritualul se prezintă sub forma unei schiţe teatrale, cu mai multe personaje care joacă diverse roluri prestabilite, fiecare fiind implicat într-un dialog despre soarta cerbului. Echipa este formată, în general, din 8-12 membri şi poate include 5-8 ursari, un dragoman, un cioban, un ofiţer, o pereche de ţigani (bărbat şi femeie), un negustor (evreu sau grec), un bătrân (sau bulibaşă), un fluierar şi personajul principal - cerbul. Am reuşit să văd o astfel de echipă
cu 12 personaje în 2009, în comuna Cucuteni, localitate vecină
118 JOCURI RITUALE DIN MOLDOVA
