în spate un motiv programatic: în cazul în care există o gospodărie în care nu sunt tinere care să poată dansa cu membrii echipei, aceştia dansează împreună ca şi cum ar fi perechi. Doar to boşarul, fluierarul şi mânuitorul mascoidei de capră poartă haine obişnuite de iarnă.
De obicei, evenimentul din faţa Primăriei durează două-trei ore. Este singura dată când trupele de teatru popular joacă în public fără să fie plătite pentru asta. Imediat după, grupurile îşi încep periplul prin sat, de la o gospodărie la alta, iar gospodarii primesc alaiurile în curtea lor şi plătesc pentru a urmări spectacolul oferit.
Prima oprire a echipelor Jocului Caprei este la casa preotului. Ajuns acolo, preotul îi binecuvântează pe tineri. Sărbătorile de iarnă reprezintă şi un prilej de petrecere şi veselie. Dar uneori sătenii şi, în special, tinerii beau prea mult, provocând scandaluri şi chiar accidente. Este un motiv în plus pentru care echipa Caprei îl roagă
pe preot s-o binecuvânteze şi să spună o rugăciune pentru a proteja membrii împotriva ispitelor Diavolului. Totodată, preotul le plăteşte tinerilor o sumă de bani pentru spectacolul oferit în curtea lui. Pe vremea comunistă, când trupele de Capră trebuiau să plătească o taxă la primăria satului pentru a le fi permis periplul prin sat, preotul le oferea jucătorilor aproximativ echivalentul taxei percepute de primărie.
Fiecare echipă merge la preotul din satul propriu, adică echipele din satul Oboroceni merg la preotul din Oboroceni, în timp ce echipele din Hărmăneasa şi Heleşteni merg la preotul din satul Heleşteni, pentru că aceste două sate au o parohie comună. Interesant este că preoţii din aceste localităţi nu au nimic împotriva obiceiului Jocul Caprei. Deşi Biserica Ortodoxă s-a luptat vreme de sute de ani pentru a se debarasa de obiceiurile păgâne, în zilele noastre preoţii din sat susţin ritualurile şi le consideră parte intrinsecă a tradiţiilor rurale (informaţii din discuţiile cu preotul Dorel Crăcană, 50 ani, sat Oboroceni, 20 aprilie 2012, note de teren).
După vizita la casa parohială, interpreţii Jocului Caprei străbat trei din cele patru sate ale comunei Heleşteni: Oboroceni, Hărmăneasa, Heleşteni. Satul Movileni nu este pe itinerarul echipelor pentru că nu are o echipă proprie a Jocului Caprei care să poată
104 JOCURI RITUALE DIN MOLDOVA
colinda, la rândul său, celelalte sate din comună; prin urmare, nici celelalte echipe nu vizitează gospodăriile din Movileni. Traseul este stabilit de comoraş de comun acord cu ceilalţi flăcăi din echipă. Toboşarul, fluierarul şi mânuitorul mascoidei nu au nimic de-a face cu stabilirea traseului, deoarece sunt consideraţi membri închiriaţi ai echipei şi, prin urmare, trebuie doar să urmeze ordinele comoraşului.
În calitate de conducător al trupei, comoraşul este şi cel responsabil cu strângerea banilor de la sătenii pe care îi vizitează.
Începând cu această etapă a ritualului, toate spectacolele susţinute de formaţie se desfăşoară exclusiv pe bani şi doar în curţile gospodarilor. Totuşi, aşa cum am menţionat mai devreme, banii nu sunt singura motivaţie din spatele Jocului Caprei. Singurii membri ai echipei care participă la spectacol în principal pentru bani sunt muzicanţii, deşi, chiar şi în cazul lor, motivaţia financiară exclusivă este uneori discutabilă. În timpul interviurilor, unii dintre aceştia mi-au declarat că banii pe care i-au primit nu le recompensează nici pe departe eforturile de a cânta şi de a umbla două zile şi două nopţi, întruna, alături de echipe. Altfel spus, doar compensaţia materială nu i-ar putea convinge să se alăture ritualului şi, de fapt, la mijloc stă pasiunea pentru vechile tradiţii ale satului lor. Escalele de-a lungul traseului stabilit de comoraş
includ, în primul rând, gospodăriile cu fete necăsătorite, care sunt, încă o dată, un motiv important pentru băieţii care participă la ritual. De fapt, aşa cum membrii echipelor mi-au mărturisit în mod repetat, Jocul Caprei din comuna Heleşteni nu ar fi deloc distractiv fără elementul de curtare şi flirt, ce reprezintă sarea şi piperul întregului obicei.
Ajunşi în faţa unei gospodării din sat, comoraşul sau unul dintre membrii trupei întreabă cu voce tare: ,,Primiţi cu Capra?" Dacă
răspunsul gospodarului este „Da", atunci trupa intră în curte. În cazul în care răspunsul este „Nu", întreaga procesiune trece la următoarea gospodărie. Dacă însă gospodarul invită echipa Jacului Caprei, atunci el şi membrii familiei sale, femeile în special, trebuie să iasă din casă. În cazul în care nici o femeie nu iese să
întâmpine echipa, situaţia este considerată un semn de lipsă de COMUNA H ELEŞTENI DIN MOLDOVA ŞI JOCURILE RURALE 105
respect. Aceasta este totuşi o situaţie rară. De îndată ce membrii familiei care a decis să întâmpine Capra apar în cerdac, muzican
ţii încep să cânte, iar flăcăii să danseze o mică horă. Unii dintre flăcăi poartă cu ei fluiere de arbitru, iar sunetele acestora vin în ritmul tobei, însoţind cântecul de fluier şi zgomotul ritmic al mascoidei de capră a cărei mandibulă de lemn clămpăneşte continuu. În acest moment, ceilalţi flăcăi strigă cu voce tare: ,,Asta-i Caaa-pra căprelor, Caaa-praaa Oborocenilor" (sau Heleştenilor, sau Hărmănenilor, în funcţie de satul de origine al echipei). După
o scurtă horă, flăcăii invită fetele şi femeile casei la dans. Femeile e de aşteptat să danseze cel puţin o dată cu băieţii din echipă, dar, dacă li se cere să danseze din nou, pot avea loc două sau chiar trei dansuri la aceeaşi casă.
Un moment special este sosirea echipei la casa iubitei comoraşului. Acolo, fata dansează primul dans cu comoraşul. Apoi, dacă este invitată, dansează şi cu alţi membri ai echipei. Cu o seară înainte de ziua în care jucătorii Caprei îşi încep ritualul, iubita liderului trebuie să facă un colac mare împletit şi să-l ofere iubitului ei imediat după primul dans. Pregătirea colacului ar trebui să demonstreze că tânăra în cauză este o bucătăreasă pricepută deoarece, într-o comunitate ţărănească, gătitul este considerat o abilitate esenţială a viitoarei soţii. Chiar dacă nu sunt lideri, şi ceilalţi flăcăi din echipă sunt în general primiţi în casele iubitelor lor, unde trupa stă de regulă mai mult pentru ca „porumbeii" să poată petrece măcar o jumătate de oră împreună. În unele cazuri, totuşi, întreaga echipă este invitată în casă pentru o discuţie prelungită şi o mică gustare, situaţie în care popasul poate dura până la o oră.
Uneori, chiar dacă echipa este invitată în curte, şi nu în casă, jucătorilor li se oferă suc, vin, ţuică şi prăjituri. În munca mea de cercetare în satul Oboroceni, am avut ocazia să urmăresc toate etapele ritualului descris mai sus, cu excepţia oferirii colacului de către iubita comoraşului. Se pare că această parte a ritualului a fost foarte importantă în trecut, majoritatea intervievaţilor mei men
ţionând-o în mod repetat drept moment special al ritualului. Astăzi însă, această etapă ritualică a dispărut complet, cândva prin 106 JOCURI RITUALE DIN MOLDOVA
anii 19 50-1960, din câte am putut deduce. Oameni născuţi în jurul anilor 1935-1940 care organizaseră echipe de Capră în tinereţe mărturiseau că au fost martori la secvenţa oferirii colacului către comoraş sau că au fost ei înşişi comoraşi şi, ca atare, au primit colacul. În timpul muncii mele de teren, eu, unul, nu am reuşit niciodată să surprind momentul. Dispariţia acestui element ritualic denotă o serie de schimbări din lumea satului în ultimele decenii, inclusiv cu privire la reprezentarea rolurilor de gen, a rolului femeii în raport cu bărbatul şi erodarea sistemului paternalist local.
După ce au dansat cu fetele şi femeile din gospodărie, membrii echipei se angajează uneori în conversaţii cu gospodarul şi familia timp de 10-15 minute. Uneori, conversaţia este un bun prilej de a face schimb de informaţii despre întâmplări sau consăteni ori de a vorbi despre politică. Dacă gospodarul este un lider politic în sat, cum ar fi primarul sau viceprimarul, membrii echipei profită de ocazie pentru a-l întreba diverse chestiuni de interes comunitar sau personal. De exemplu, când o echipă de Capră şi-a încheiat reprezentaţia la gospodăria primarului, fluierarul echipei l-a întrebat pe acesta dacă ştie ceva despre intenţia guvernului de a mări pensiile. Acea informaţie era de o importanţă vitală
pentru fluierar, o persoană de peste 70 de ani, cu pensie mică, de fost lucrător la CAP.
