Băieţii care vin din ţări străine, de regulă, nu mai participă la bătălie. Ei zic că riscurile sunt prea mari şi nu are rost. De obicei, toţi aceştia au un serviciu bine plătit în Italia, Belgia sau Anglia şi nu vor să rişte să-şi piardă contractul pentru câteva momente de nebunie. Ei s-au învăţat cu altă mentalitate, că trebuie să respecte disciplina muncii, să fie sănătoşi şi aşa mai departe. Or, participând la Bătaia de dimineaţă riscă
să-şi rupă o mână sau un picior, şi apoi să piardă tot ce au acolo. Însă
i-am văzut pe mulţi venind cu filmatul. Şi-au cumpărat camere profesioniste, şi mai degrabă filmează decât să se mascheze ei înşişi. (Dumitru Lupu, 57 de ani, sat Rediu, 28 iulie 2012) În munca mea de teren, am încercat să verific relaţia dintre muncitorii emigranţi şi participarea lor la Confruntarea de dimineaţă.
Într-adevăr, am reuşit să identific doar un singur luptător care este, în acelaşi timp, şi emigrant într-o ţară străină. Este vorba despre fratele mai mic al domnului Michi Balcan, pe nume Ionel, care a venit din Italia special pentru obiceiurile de Anul Nou. Povestea lui este foarte interesantă pentru motivaţiile care l-au mobilizat să participe la confruntare, dar şi pentru viziunea idealist-tradiţionalistă care l-a făcut să străbată 2.000 de kilometri pentru a participa la luptă: Eu vin din Italia în fiecare an pentru această tradiţie. Dar nu toţi sunt ca mine. Mulţi care se occidentalizează, plecând afară la muncă, nu mai vin să participe la Confruntarea de dimineaţă. Totuşi, eu zic că 80%
dintre imigranţi vin să-şi petreacă sărbătorile acasă. Pentru că în Italia, spre exemplu, nu întâlneşti de Anul Nou astfel de obiceiuri. Eu lucrez în construcţii într-un oraş la 60 kilometri de Roma. Am venit seara trecută de acolo, 2.000 de kilometri fără să opresc motorul maşinii şi fără
să mă odihnesc o dată măcar. Voi participa la Bătălia de dimineaţă, iar apoi merg cu Malanca şi cu Ursul. Ăsta sunt eu, nu pot să fiu altfel...
Această luptă este mai degrabă ca o luptă cu tauri. Însă taurul te sfâşie.
Dar aici te poate ajuta cineva chiar şi din echipa cealaltă. Însă e cumva apropiată de această luptă cu tauri din Spania, care este un joc dur, şi totuşi autorizat. Confruntarea Mascaţilor este o tradiţie pe care o simt doar sătenii din zonă, deşi toţi cei care o privesc dau tot felul de explicaţii filozofice. Chiar şi poliţiştii care sunt de aici înţeleg despre ce este vorba şi o lasă să se petreacă. Cei care sunt din afară o văd însă ca o barbarie. Să ştiţi că sunt şi femei care nu mănâncă o sarma de Revelion dacă nu privesc la această luptă în dimineaţa zilei de 31 decembrie. (Ionel Balcan, 3 2 de ani, sat Dumbrăviţa, 30 decembrie 20n) JOCURILE RURALE DIN RUGINOASA, O COMUNĂ CU TRECUT ZBUCIUMAT 213
Această succintă descriere a Confruntării Mascaţilor este relevantă pentru maniera de raportare la lume şi la viaţă a unui om cu o identitate transnaţională de migrant de succes în Italia, dar, în acelaşi timp, de ţăran crescut într-o cultură rurală şi într-o familie puternic ataşată de tradiţii şi universul rural. Vorbind despre acest tip de identitate transnaţională, Michael Kearney o compara, prin complexitatea ei, cu identitatea corporaţiilor globale, care cu greu pot fi înţelese din perspectiva categoriilor logicii binare sau ale modelului dualist de tipul Noi-Ceilalţi, adoptat în construcţia identităţilor naţionale (Kearney, 1996, p. 146). Acest tip de identitate nu este doar mai complexă, ci şi mult mai greu de definit şi analizat pentru că este mai volatilă decât vechea identitate de ţăran. Aceasta din urmă era legată de lumea satului şi de muncile agricole, într-o gospodărie rurală mică, bazată pe munca membrilor unei familii. Analizând noile condiţii globale de viaţă
şi de producţie ale omului societăţilor agrare, şi Van der Ploeg vorbeşte despre o nouă ţărănime (new peasantry) (Ploeg, 2009), în timp ce Kearney foloseşte termenul polybians pentru a prezenta multiplicitatea de situaţii, expresii şi împrejurări în care apar ţăranii în societatea globală: Oamenii [implicaţi în economia informală] câştigă bani în diverse feluri, limitate doar de ingeniozitatea lor. O listă parţială poate include activităţi precum vânzările stradale, lustruirea pantofilor, spălarea parbrizelor de maşini oprite la intersecţii, îngrijirea bebeluşilor, cusut, cules de cârpe, cântat pe stradă, fabricarea de kitsch-uri, munca de menajeră, grădinărit, transport, prostituţie, cămătărie, producţia şi vânzarea de narcotice şi aşa mai departe. Într-un fel, aceste „activităţi informale" îmbracă chiar şi haina criminalităţi, aşa cum este ea definită
de stat, în timp ce altele alunecă într-o altă mlaştină conceptuală, rezumată de concepte precum „lumpenproletariat", ,,boschetar" sau „deviant". Şi mulţi astfel de polybians par fi ţărani, mai ales dacă acele momente particulare [ale identităţii ţărăneşti] sunt separate de alte secvenţe diferite ale vieţii lor (Kearney 1996, p. 146-147).
Din această perspectivă, discursul lui Ionel Balcan este revelator, întruchipând, într-un fel, conceptul de polybian expus de Kearney şi, totodată, prezentând informaţii importante despre derularea 214 JOCURI RITUALE DIN MOLDOVA
etapelor ritualului de Confruntare a mascaţilor din comuna Ruginoasa.
În seara asta, noi ne organizăm la fel cum un antrenor organizează
echipa înainte de meciul de fotbal şi spune: tu joci atacant, tu mijlocaş, tu stai în apărare, tu faci asta, tu faci aialaltă. Deci seara asta e mai importantă chiar şi decât confruntarea de mâine-dimineaţă fiindcă de ea va depinde soarta confruntării de mâine. În echipă, noi suntem acum 25. În partea aialaltă, poate sunt 20-30 şi ei. Cei mai importanţi luptători sunt cei din rândul din faţă. Fiindcă cei din spate poate că nu mai ajung să se bată dacă cei din faţă luptă bine sau prost.
Eu poate că nu trebuia să vin, dar sunt prea atras de aceste obiceiuri.
În primul rând, mi-am lăsat deoparte munca. Voi pierde două săptămâni de muncă împreună cu respectivul câştig pe care îl făceam dacă
stăteam acolo. Pe lângă asta, e vorba de cheltuielile de aici, care s-au ridicat la aproape 3.000 de euro. Plus că au fost ceva probleme la serviciu şi ar fi trebuit să stau până se rezolvă. Însă i-am spus şefului meu că
trebuie să plec, că nu am ce face. l-am spus în faţă: ,,Poţi să mă dai afară
sau să mă împuşti, eu tot merg de Revelion în satul meu". Eu am tradi
ţiile mele, părinţii şi fraţii mei aici, în sat, şi nimeni nu mă poate opri să vin să-i văd. Ziua mea este pe 19 decembrie, aşa că am vrut de ziua mea să fiu acasă. Iar tatăl meu, care are 80, de ani e cel care mă îmbracă
