Cu toate că folcloristica românească a avut ezitări în ilustrarea acestor realităţi, ele au fost surprinse cu un realism incredibil de mai mulţi scriitori, care au cunoscut îndeaproape lumea satului.
Iar aici pot fi enumeraţi mari clasici ai literaturii române precum Ion Creangă, Ioan Slavici, Liviu Rebreanu şi Marin Preda, care au 220 JOCURI RITUALE DIN MOLDOVA
scris pagini memorabile despre universul rural cu toate faţetele sale, incluzând violenţa, tensiunile, ura şi agresivitatea.
Modul idilic în care folcloristica prezintă ţăranul a dus la ignorarea de către cercetătorii autohtoni a agresivităţii ritualice din lumea satului românesc şi, deci, la excluderea Confruntării de la Ruginoasa din panoplia obiceiurilor tradiţionale. Din acest motiv, în încercările de patrimonializare de la nivel judeţean, factorii de decizie nu au agreat prezenţa obiceiului pe scena festivalurilor de folclor judeţene. În ciuda acestui fapt, aproape întotdeauna, la echipele de Malancă participante la festivaluri s-au alăturat măcar doi-trei luptători cu măştile lor urâte şi bâtele din lemn de salcâm.
Datorită mediatizării intense a ritualului Confruntării, aceşti mascaţi au avut de fiecare dată un succes incredibil printre orăşenii care le solicitau mereu să se fotografieze cu ei. Ipoteza mea este că
în acest context a sporit starea de confuzie generală asupra obiceiurilor din Ruginoasa, Confruntarea Mascaţilor ajungând să fie confundată cu Malanca. Această patrimonializare „pe furiş" a confruntării s-a răsfrânt probabil şi asupra relatărilor mediatice ale fenomenului din ultima vreme şi a avut drept consecinţă promovarea unor confuzii grave care au distorsionat fenomenul adânc înrădăcinat în istoria localităţii. Însă analiza antropologică pe care am întreprins-o asupra acestui ritual şi a relaţiilor socioeconomice şi politice implicate i-a demonstrat complexitatea şi mai ales legătura indisolubilă cu universul comunităţii săteşti.
Ideea de bază a acestui subcapitol este că tocmai destrămarea regulilor ritualice şi a sistemului de valori rurale a dus la declanşarea unor violenţe fără precedent în Confruntarea din comuna Ruginoasa, violenţe amplificate de prezenţa camerelor de luat vederi ale televiziunilor locale şi naţionale. Aceste tendinţe au fost dublate de ignorarea de către folclorişti a ritualului, împreună cu respingerea oricăror încercări de patrimonializare a acestuia din considerente ideologice ce ţin de însăşi formarea folcloristicii ca disciplină
academică în secolul al XIX-lea. În acest peisaj eteroclit şi devenit anomic, statul român, prin instituţiile sale, a fost nevoit să intervină atunci când regulile şi valorile comunităţii rurale din Ruginoasa n-au mai funcţionat sau n-au mai fost eficiente, iar bătălia JOCURILE RURALE DIN RUG INOASA, O COMUNĂ CU TRECUT ZBUCIUMAT 221
tradiţională s-a transformat într-o vendetă brutală, soldată cu numeroase victime. Sub influenţa ideologiei capitalismului global şi a setei de afirmare individuală, care stă la baza acestei ideologii, pătura socială de jos a satului Dumbrăviţa, compusă din persoane puţin educate şi sărace, au transformat bătălia tradiţională într-o luptă pentru obţinerea victoriei cu orice preţ, în condiţiile de-localizării şi globalizării arenei confruntării. Prezenţa civililor în cadrul ritualului, aspru criticată de susţinătorii tradi
ţiilor şi valorilor săteşti, este şi ea un semn că bătălia s-a deritualizat şi a devenit un joc agresiv, mai degrabă decât un obicei rural ancorat în lumea satului şi integrat într-un ansamblu ritualic complex şi coerent.
După 2011, interzicerea, printr-o lege locală, a bătăliei şi chiar a posesiei bâtelor în zilele de Anul Nou a trezit multe resentimente localnicilor, care se obişnuiseră să participe sau să asiste la ritual în fiecare an. Ca semn de protest faţă de decizia autorităţilor, începând cu 2014, băieţii care se confruntaseră în anii anteriori cu bâte au ieşit echipaţi cu aceleaşi costume şi măşti, dar cu tulpini de porumb în loc de bâte. Obiceiul s-a transformat, sub ochii antropologului, dintr-o luptă violentă într-un ritual de contestare a autorităţii statului. Simultan, a devenit o ironie însoţită de un sarcasm usturător împotriva acelora care interveniseră pentru eliminarea unui obicei considerat parte integrantă din tradiţia comunitară sătească. Prin această transformare, tradiţia Confruntării Mascaţilor din comuna Ruginoasa nu numai că a refuzat să
dispară, ci a demonstrat că reprezintă un ritual încă viu, prin perpetuarea ei într-o altă formă culturală, şi ea specifică tradiţiei jocurilor cu măşti din Europa - aceea a contestării şi ridiculizării acelor instanţe care încearcă să controleze lumea satului şi pe ţărani, împreună cu principiile şi valorile lor.
De aceea, studierea ansamblului ritualic al jocurilor rurale de iarnă din Ruginoasa, care cuprinde şi Confruntarea tradiţională
a mascaţilor, poate fi considerată o şansă extraordinară de către orice antropolog de teren. Şi nu se ştie dacă, peste doar câţiva ani, această şansă va mai exista. Pentru moment însă, ritualul este încă viu şi demonstrează că jocurile cu măşti reprezintă moduri 222 JOCURI RITUALE DIN MOLDOVA
de abordare a problemelor sociale, economice şi politice ale unei comunităţi săteşti. Acestea nu implică însă întotdeauna sentimente paşnice, ospitalitate şi armonie, ci şi disensiuni, conflicte şi animozităţi. Or Confruntarea Mascaţilor de la Ruginoasa este poate unul dintre exemplele cele mai grăitoare în acest sens. Poate tocmai de aceea, în ciuda violenţei, valoarea ei gnoseologică pentru antropologie este incontestabilă.
Concluzii
Pe parcursul acestui capitol, intervievaţii mei s-au referit frecvent la Confruntarea Mascaţilor din Ruginoasa utilizând conceptul de joc. Ei au construit paralele legitime între Confruntarea Mascaţilor cu bâte şi lupta mulţimii cu taurii din Pamplona, bătaia cu roşii din Bun.ol, în estul Spaniei, sau fotbalul modern. Aceste comparaţii sunt relevante, iar istoria unor sporturi foarte populare astăzi, precum fotbalul şi rugby-ul, arată că ele s-au dezvoltat din jocuri ţărăneşti violente. ,,Dacă îţi place fotbalul, probabil că
