ai fost conştient de istoria lui din timpurile recente. Dar fotbalul are un trecut lung, foarte violent şi extrem de interesant. Aşa începe povestea despre modul în care o distracţie ţărănească violentă a devenit o industrie de milioane de lire", ne spune istoricul Ariel Hessayon într-un articol recent (Hessayon, 2018). Un alt sport, Jocul cu mingea din Atherstone ( The Atherstone Bal! Game), recunoscut drept unul dintre cele mai brutale sporturi de pe planetă, a apărut şi el dintr-o tradiţie ţărănească începută în Anglia în I I99 (Reid, 201 7). În timp ce unele dintre aceste sporturi au evoluat în competiţii moderne de succes, altele au reuşit să-şi menţină forma rurală şi oarecum primitivă până la începutul secolului XXI. Un exemplu similar: Lelo Burti, un alt joc brutal cu mingea, jucat de ţăranii din Shukhuti, localitate din vestul Georgiei, o dată pe an, de Paştele ortodox (Keh, 2019). Merită menţionat şi jocul dur numit Buzkaşi (,,apucarea caprelor"): considerat astăzi sportul naţional în Afganistan, implică două echipe de călăreţi care se luptă să apuce corpul unei capre moarte şi să-l plaseze JOCURILE RURALE DIN RUGINOASA, O COMUNĂ CU TRECUT ZBUCIUMAT 223
într-un cerc situat la marginea unui câmp de 400 de metri (Rachel Martin, Sean Carberry, 2014).
Scopul nostru aici nu este totuşi să întocmim o listă cu toate jocurile violente ce au origini în cultura ţărănească, ci să medităm asupra relaţiei dintre aceste jocuri, cultura şi oamenii care le practică. În majoritatea articolelor din domeniul Studiilor asupra Jacului, aspectul pozitiv al jocului asupra minţii umane este adesea subliniat. Şi, într-adevăr, cu greu poate fi contestat. Cu toate acestea, majoritatea studiilor evidenţiază rareori riscurile şi costurile presupuse de participarea la astfel de competiţii, uneori foarte agresive.
Esenţiale pentru argumentarea noastră de aici sunt, în principal, două aspecte. Primul: creionarea portretului omului care a trăit în cultura ţărănească, dincolo de ideologiile romantice şi de idealizările folcloristicii naţionaliste. Al doilea: înţelegerea peisajului lăsat în urmă de diluarea culturii ţărăneşti şi înlocuirea acesteia cu principiile societăţii modeme. Bătălia cu bâtele a mascaţilor din Ruginoasa oferă antropologului şansa, aproape unică, de a surprinde un joc rural în timpul ciocnirii sale cu valorile societăţii modeme. De asemenea, este important să privim Confruntarea Mascaţilor de la Ruginoasa în relaţia ei cu modernitatea, dar mai ales cu expansiunea capitalismului global, precum şi puterea sa incredibilă de a comercializa tot ceea ce poate fi transformat în bunuri de consum şi de a elimina tot ceea ce nu se potriveşte principiilor economiei de piaţă. Într-una dintre lucrările sale recente despre capitalismul global, William I. Robinson punea în paralel expansiunea capitalismului cu criza accentuată a omenirii din ultimele decenii. Potrivit lui Robinson, criza globală întruchipează o serie de trăsături specifice tuturor crizelor politice şi economice majore. Printre acestea, unele sunt unice pentru starea actuală a capitalismului global. În particular, una dintre acestea se referă la procesul de de-ruralizare de la începutul secolului XXI.
Capitalismul îşi atinge [astăzi] limitele aparente ale extinderii sale globale. Nu mai există noi teritorii de semnificaţie care să poată fi integrate în capitalismul mondial, de-ruralizarea a avansat enorm, iar comer-224 JOCURI RITUALE DIN MOLDOVA
cializarea peisajului rural şi a spaţiilor pre- şi non-capitaliste s-a intensificat (Robinson, 2014, p. 17).
Dar această expansiune, dublată de de-ruralizarea despre care vorbeşte sociologul american, nu trebuie privită ca un simplu fenomen politico-economic sau geografic local. Ea afectează, de asemenea, cultura şi valorile acelor regiuni în care capitalismul global îşi extinde dominaţia. În acelaşi timp, capitalismul global nu ar trebui să fie perceput doar ca hegemonie a puterii corporatiste şi a politicii monetare în toate colţurile planetei. Comercializarea poate însemna şi o transformare a elementelor culturale locale în obiecte de consum media (naţional sau global) şi într-un subiect de dispută sterilă în spaţiul virtual al internetului, sub influenţa reportajelor de televiziune; în acest caz, şi televiziunea se bazează pe consum, audienţă ridicată şi eficienţă economică.
În acest sens, Bătălia mascaţilor de la Ruginoasa poate fi abordată ca un studiu de caz convingător al modului în care anumite transformări economice, sociale şi politice au afectat localitatea în deceniile precedente. Grefată pe o istorie locală a violenţei, această
confruntare poate fi, alături de jocurile rurale din Heleşteni, o prismă prin care se pot observa marile transformări produse de modernizarea României, începută în perioada interbelică şi continuată în perioada comunistă şi postcomunistă.
Însuşi începutul confruntării, în primele decenii ale secolului XX, se împleteşte cu zorii apariţiei capitalismului, alături de dezvoltarea relaţiilor capitaliste în mediul rural şi apariţia unor inegalităţi economice şi sociale tot mai accentuate în România.
Ulterior, în perioada comunistă, pe lângă aspectele pozitive legate de răspândirea învăţământului şcolar, inclusiv în mediul rural, modernizarea României a implicat proiecte uriaşe de inginerie socială precum planul comunist de cooperativizare a agriculturii şi trecerea patrimoniului agricol privat al ţăranilor în proprietatea statului. Autorităţile statului comunist nu au ezitat să folosească
constrângerea şi intimidarea prin violenţă pentru a-şi atinge scopurile considerate dezirabile pentru politica statului. O privire atentă asupra accentuării politicii represive în statul dictatorial JOCURILE RURALE DIN RUGINOASA, O COMUNĂ CU TRECUT ZBUCIUMAT 225
românesc din perioada Ceauşescu îşi poate găsi un pandant în escaladarea violenţei în Confruntarea Mascaţilor de la sfârşitul anilor '70 şi folosirea bâtelor în timpul unui ritual al cărui grad de violenţă fizică fusese mai scăzut în perioadele anterioare.
Totuşi, cele mai dure acte de violenţă din timpul Confruntării au avut loc după căderea comunismului, mai ales după începutul anilor 2000, când anumite televiziuni locale şi naţionale au început să difuzeze reportaje legate de acest ritual rural. Dorinţa combatan
ţilor de a câştiga cu orice preţ şi tendinţa de a căuta lumina reflectoarelor-două dintre tendinţele încurajate de societatea capitalistă, un sistem bazat pe competiţie şi succes - au fost transpuse în Bătălia tradiţională a mascaţilor. În aceste noi condiţii, Confruntarea -
ce poate fi inclusă în categoria ritualurilor care demonstrează
bărbăţia, existente şi în alte localităţi din zone rurale - a devenit o luptă aprigă pentru victorie cu orice preţ. Fair-play-ul şi regulile stricte ale tradiţiei din trecut au început să fie din ce în ce mai des înlocuite de agresivitatea combatanţilor şi de implicarea civililor şi a bărbaţilor maturi într-un ritual destinat iniţial doar tinerilor feciori şi celor costumaţi de luptă, protejaţi de măştile groase din blană de oaie.
Două dintre cele mai cunoscute teorii ale violenţei m-au ajutat să analizez şi să trasez conturul Confruntării. Teoria violenţei culturale a lui Galtung s-a dovedit a fi un cadru conceptual util în înţelegerea istoriei locale, în care violenţa a fost întotdeauna folosită pentru a articula relaţiile dintre localnici, într-o aşezare rurală cu o istorie conflictuală şi presărată cu acte de violenţă fizică. În acelaşi timp, teoria lui Whitehead privind violenţa ca expresie culturală m-a ajutat să înţeleg agresivitatea din cadrul bătăliei tradiţionale cu bâtele a mascaţilor, ca parte a unui peisaj cultural local unde influenţele societăţii naţionale şi globale au început să joace un rol tot mai important în ultimele decenii. Ruginoasa, comună situată pe traseul principalelor drumuri şi căi ferate ale judeţului Iaşi, a fost mai expusă acestor influenţe externe decât Heleşteni. Pe parcursul ultimului deceniu, transformarea Bătăliei Mascaţilor poate fi conectată la ideea lui Robinson de criză, o criză nu numai economică şi politică, ci şi umanitară, 226 JOCURI RITUALE DIN MOLDOVA
specifică tumultului de evenimente prin care a trecut omenirea în ultimele decenii. Această criză este foarte evidentă nu numai în societăţile globalizate, ci şi în societăţile tradiţionale ale căror valori şi principii au fost înlocuite cu cele ale capitalismului global. Ruginoasa s-a dovedit a fi un bun studiu de caz şi în acest sens.
După cum am mai menţionat, din cauza acestor influenţe externe şi a naturii sale agresive, ritualul a devenit imposibil de patrimonializat în mod oficial prin intermediul instituţiilor statului. Violenţa din timpul confruntării a contrazis în mod flagrant imaginea rousseau-istă a ţăranului paşnic şi ospitalier, impusă de folcloristica românească atunci când a construit un tip uman arhetipal, care se presupune că ar reprezenta poporul român. Pe de altă parte, disputele ideologice privind Confruntarea tradiţională a mascaţilor de la Ruginoasa, consumate în spaţiul virtual al internetului, pe bloguri sau în comentarii la postările de pe YouTube, denotă clar imaginea ambivalentă a ţăranului în mintea românilor. Unii dintre români s-au transformat în apărători fervenţi ai Confruntării, deoarece l-au perceput pe ţăran ca întrupând o serie de trăsături precum vitejia, neînfricarea şi bărbăţia. Dimpotrivă, cei mai vehemenţi adversari ai acestui obicei au fost, de fapt, cei care au privit ţăranul român în lumina modelului rousseau-ist, întrupând trăsături precum ospitalitatea, toleranţa şi bunăvoinţa.
Încă o dată, complexitatea de relaţii şi simboluri culturale legate de Confruntare demonstrează tocmai că imaginea ţăranului este mult mai elaborată decât reprezentările stereotipe promovate de mass-media şi de folcloristica de inspiraţie romantică. Întregul complex ritualic privind bărbăţia şi curajul, format din Bătălia mascaţilor, Malanca şi Târâitul, demonstrează trăsăturile antitetice ale spiritului ţărănesc al lumii rurale: de la brutalitate şi agresivitate la empatie şi reciprocitate. Acest complex ritualic arată că
problemele întâlnite de comunitatea ţărănească din Ruginoasa nu se deosebesc cu mult de cele ale comunităţii rurale din Heleşteni.
În ambele cazuri, vorbim de răspunsuri culturale diferite în faţa aceloraşi mari probleme întâlnite de oamenii comunităţilor agricole, a aceloraşi dileme sociale, economice şi existenţiale.
