Toate acestea sunt valabile pentru majoritatea emigranţilor din Ruginoasa pe care am avut ocazia să-i am interlocutori. Mulţi nu mai participă activ la obiceiurile din localitatea lor, dar sunt incapabili să se bucure de sărbători în ţara de adopţie. Un scurt fragment din interviul meu cu Cosmin Ungureanu este extrem de relevant în această privinţă:
Sunt băieţi care nu găsesc locuri de muncă aici în zonă şi pleacă. Se duc mai ales în Anglia, Italia şi Belgia. Astea sunt ţările preponderente în care vor să ajungă. Eu am un prieten care a plecat în Anglia şi nu a putut să vină de sărbători acasă. Aşa că a trebuit să-i filmez în direct cu telefonul Malanca şi celelalte obiceiuri, iar el stătea acolo şi plângea.
(Cosmin Ungureanu, 23 de ani, 4 aprilie 2017)
De asemenea, un alt fragment din interviul meu cu Dumitru Lupu, şef al Biroului de Asistenţă Socială din cadrul Primăriei Ruginoasa, cu o viziune comprehensivă asupra ritualurilor de iarnă din comună, întăreşte toate concluziile de mai sus: Dacă, dintre băieţii din comună, cei mai activi au plecat în ţări străine, iar cei mai inteligenţi s-au dus la facultate, cei care au rămas în sat sunt dintre cei mai slab pregătiţi intelectual. Iar ăştia nu ştiu să facă altceva decât Confruntarea de dimineaţă şi, poate, Malanca. Fiindcă la aceste două obiceiuri nu trebuie să înveţi nici un rol, pe când la Capră sau la Cerb trebuia să te pregăteşti zile în şir ca să-ţi poţi face rolul. Iar în trecut cei care se implicau mult în aceasta erau părinţii. Ei îi învăţau pe copiii lor aceste roluri. Acum ei nu se mai ocupă de toate astea fiindcă au mai puţin timp liber decât în trecut, iar copiii se fac toţi căldărari la Malancă
fiindcă acolo nu trebuie decât să dansezi, iar asta nu implică zile de repetiţie. (Dumitru Lupu, 57 de ani, sat Rediu, 28 iulie 2012) 218 JOCURI RITUALE DIN MOLDOVA
Imposibila patrimonializare a
Confruntării cu bâte de la Ruginoasa
Un alt aspect care a fost puţin discutat până acum în relaţie cu Bătălia mascaţilor de la Ruginoasa este patrimonializarea. Dacă
pentru majoritatea obiceiurilor de iarnă analizate - Jocul Caprei, Jocul Cerbului şi Malanca - s-a încercat patrimonializarea prin exportul lor la festivalurile de folclor din diverse oraşe ale jude
ţului Iaşi, nu acelaşi lucru s-a întâmplat cu Confruntarea Masca
ţilor. Liderii şi membrii instituţiilor de cultură care se ocupă de promovarea culturii tradiţionale în judeţul Iaşi au dat dovadă de o atitudine de respingere fermă şi chiar agresivă a acestei confruntări, prin excluderea ei din cadrul obiceiurilor care trebuie promovate.
Acest fapt este perfect explicabil. ,,Imaginile moderne ale ţăranului au fost construite istoric ca parte a statelor naţionale cu care a fost identificat", afirma Michael Keamey (1996, p. 42). Aşadar, folcloristica influenţată de naţionalismul romantic a păstrat din tradiţia ritualurilor rurale doar aspectul pozitiv, cel de colind paşnic şi de urare a unui An Nou cu belşug. Aceasta pentru că ţăranul a fost conceput de către folclorişti într-o manieră rousseau-istă, drept „bun sălbatic". Pe de altă parte, în antropologia ţărilor vestice cu istorie colonială, focalizarea asupra ţăranului a reuşit, timp de câteva decenii, aşa cum bine a demonstrat Kearney, să înlocuiască reprezentarea primitivului exotic din lumile tribale.
Odată cu dispariţia primitivului, ţăranul a ajuns să caracterizeze din ce în ce mai mult un Celălalt generalizat, dar un Altu/văzut nu ca primitiv sau primordial, ci ca „subdezvoltat" (Kearney, 1996, p. 35).
Însă ţăranul trebuia să fie „un Altul" (,,an Other") paşnic, ,,un Altul"
care personifică idei precum ospitalitatea, omenia, hărnicia şi sârguinţa. Alte aspecte ca oportunismul, agresivitatea, tensiunile lumii rurale, fragila piaţă maritală indisolubil legată de relaţia strânsă
a ţăranului cu pământul au fost excluse din această reprezentare.
Or Confruntarea de la Ruginoasa a fost şi este un afront adus tuturor acestor reprezentări statuate prin tradiţia folcloristicii JOCURILE RURALE DIN RUGINOASA, O COMUNĂ CU TRECUT ZBUCIUMAT 219
româneşti. Iar acest fenomen s-a amplificat în primul rând datorită imensei publicităţi la nivel naţional de care s-a bucurat ritualul în ultimul deceniu. Din acest motiv, o tradiţie care ar fi fost poate în continuare ignorată de cercetările folcloristicii şi chiar ale antropologiei autohtone a devenit subiect de senzaţie la nivel naţional, iar problematizarea acestuia n-a mai putut fi ocolită.
Mai mult decât atât, Confruntarea Mascaţilor din Ruginoasa a deschis sfera discuţiilor despre agresivitatea ţăranilor şi a adus în lumină şi alte astfel de ritualuri din zona rurală. Pentru că, trebuie subliniat, Bătălia mascaţilor din Ruginoasa nu este un ritual singular în lumea rurală din România. Ea intră în sfera mai largă
a confruntărilor masculine dintre cetele de flăcăi. În munca mea de teren, am descoperit mai multe astfel de manifestări ritualice care exprimă tensiunile lumii rurale, dar şi un gen de rituri de trecere - probe de maturizare pentru tinerii flăcăi de la ţară. Un astfel de ritual este şi cel numit Ţie, practicat de grupurile de momârlani de la vest de Valea Jiului, unde, în timpul sărbătorilor de iarnă, tinerii îmbrăcaţi în şube groase din blană de oaie se lovesc violent, umăr în umăr, până când unul din cei doi adversari cade la pământ.
Printre puţinele lucrări antropologice care vorbesc despre violenţele din lumea satului românesc se numără şi cea a lui Ruth Benedict, care a scris-o la cererea armatei americane, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. A fost publicată în 1943, cu titlul Romanian Cu/ture and Behavior (Cultura şi comportamentul românilor). În secţiunea intitulată „Oportunism şi agresivitate" din cap.
V (,,Câteva caracteristici ale românilor"), autoarea înfăţişează, în nu mai puţin de şapte pagini, atitudinea ţăranului român faţă de violenţă şi agresivitate, dar şi folosirea constantă a acestora - considerată legitimă şi legiferată prin proverbe şi zicători rurale - în educarea copiilor şi în relaţia dintre soţ şi soţie (Benedict, 1943).
