unul e operat la cap, iar după operaţie nu mai auzea nimic, aşa că atrebuit să îl opereze şi la aparatul auditiv. Unul e încă în comă şi e foartegrav. La altul, civil, i-au rupt osul de la mână şi e atât de grav, că trebuiesă-i pună tijă. Iar unul din fraţii mei, tot civil, a fugit, dar a fost prins şii-au spart capul, i-au fisurat osul de la mână şi i-au învineţit şoldul totprin lovituri de bâte. El a fost prins pe o uliţă lăturalnică, pe când mergea acasă, şi l-au înghesuit acolo. A avut noroc în final cu un om de laDeal pe nume Chiriac, care s-a băgat pentru el şi s-a interpus între atacatori şi fratele meu. Aşa a reuşit să scape, că altfel poate îl omorau. Şiacestea nu sunt toate victimele, au mai fost dintre cei cu capetele spartesau lovituri mai uşoare care au fost internaţi la spitalul din Paşcani, darau fost trimişi acasă în aceeaşi zi după ce li s-au dat îngrijiri medicale.
Eu, ca locuitor al comunei Ruginoasa, nu aş vrea ca acest obicei să
dispară. Fiindcă fără el noi nu mai suntem decât pe jumătate ceea cesuntem. Însă va trebui să cerem neapărat ajutorul forţelor de ordine, astfel încât aceste obiceiuri să se desfăşoare civilizat şi, mai ales, fără intervenţia civililor, care nu au ce căuta în această luptă. Trebuie să ne ajuteautorităţile, astfel încât mascaţii să se confrunte frumos, şi nu împreună
cu civilii. (Michi Balcan, 50 de ani, sat Dumbrăviţa, 2 ianuarie 2012)Lupta din 201 1 a consfinţit faptul că regulile tradiţiilor săteşti rurale care au început să se dezintegreze lent deja de pe vremea comunismului s-au evaporat aproape complet. O luptă care făceaparte dintr-un ansamblu ritualic complex a devenit doar o ştire desenzaţie de tip Reality TV, în care violenţa şi brutalitatea nu maiaveau nici o contrapondere, căci regulile tradiţiei care menţineaufair-play-ul luptei s-au risipit. Acest fapt a fost excelent observatde către unul dintre intervievaţii mei, care a remarcat:Acestor tineri din Deal, care fac şi alte prostii de-a lungul anului, cumar fi să ameninţe politicienii din opoziţie, li se spune piraţi sau huni. În general, ăştia sunt oameni fără educaţie sau cu educaţie puţină de tot.
Înainte, se băteau sat cu sat. Acum se bat cei din acelaşi sat. Dacă i-aţifi descoperit pe hunii ăştia de la Deal de măştile lor, aţi fi văzut că nufac parte din nici o altă formaţie în afară de Confruntarea de dimineaţă.
Ei nu organizează nimic din celelalte tradiţii frumoase. În plus, maimult de jumătate dintre ei sunt oameni căsătoriţi care nu ar avea ce să
caute acolo. Ăştia ar trebui săltaţi urgent de poliţie. În mod normal,primii care ar trebui să se mascheze sunt cei care organizează Malăncişi merg cu Târâitul. (Costică Nechifor, 65 de ani, sat Dumbrăviţa, 2 ianuarie 2012) 208 JOCURI RITUALE DIN MOLDOVA
Observaţiile domnului Nechifor sunt mai mult decât elocvente pentru cazul de faţă. Dezintegrarea lentă a valorilor şi principiilor ţărăneşti în comuna Ruginoasa a dus, în final, la insularizarea tuturor ritualurilor din această comună. În timp ce Malanca, la fel ca şi Jocul Caprei din Heleşteni s-au comercializat tot mai mult şi s-au transformat într-un „business" profitabil, confruntarea dintre delenii şi vălenii din satul Dumbrăviţa a devenit o ştire de senzaţie în care câştigătorii confruntării aveau satisfacţia de a-şi vedea figurile pentru câteva minute pe ecranele televiziunilor naţionale şi locale. Însă, în ciuda acestei concluzii preliminare, mai rămâneau o serie de nedumeriri cu privire la participarea la confruntarea din ultimii ani a aşa-zişilor civili şi a bărbaţilor maturi, căsătoriţi de multă vreme, care conform tradiţiei nu ar avea ce să caute acolo.
Cu viziunea sa holistică, învăţătorul Mihai Lupu a încercat şi el să ofere o explicaţie la toate acestea:
Cu puţin timp în urmă, am participat la un simpozion la Iaşi pe teme de tradiţie unde am pus întrebarea: ,,De ce este mai legitimă bătaia cu roşii din Buno/, în estul Spaniei, sau confruntarea mulţimii cu taurii din Pamplona, în nordul Spaniei, decât Confruntarea Mascaţilor de la Ruginoasa? De ce bătaia de la Ruginoasa este mereu sancţionată de poliţie şi jandarmerie, pe când aceste obiceiuri din Spania au devenit mari atracţii turistice?" Poate că este şi vina noastră, a profesorilor din comună, că nu ne-am implicat destul pentru a explica tuturor localnicilor scopul şi simbolistica acestei confruntări. Pe de altă parte, înţeleg că
prezenţa civililor în această confruntare a transformat-o într-o luptă
foarte violentă. Eu zic că civilii sunt cei care creează cele mai mari violenţe în timpul confruntării. Dar eu ştiu din experienţa mea că prezenţa acestor civili la confruntare este un fenomen mai recent, apărut numai după revoluţie. Însă nu pot să-mi explic nici eu această mutaţie produsă în mintea ruginoşeanului civil care a început să participe tot mai activ şi mai violent la această bătaie. Eu cred totuşi că e o mutaţie care s-a produs în timp, în ani de zile, şi are legătură cu anumite procese ale societăţii la nivel social, dar poate şi economic. (Mihai Lupu, 76 de ani, sat Dumbrăviţa, 4 mai 2017)
Observaţiile pătrunzătoare ale învăţătorului Mihai Lupu, care a înţeles foarte bine relaţia dintre schimbările economico-politico-sociale şi ritualurile de iarnă ale ruginoşenilor, vor constitui punctul de plecare al analizei din ultima secţiune a acestui capitol.
JOCURILE RURALE DIN RUGINOASA, O COMUNĂ CU TRECUT ZBUCIUMAT 209
Rolul migraţiei forţei de muncă şi al inegalităţilor socialeîn raport cu Confruntarea Mascaţilor de la Ruginoasa Analiza lui Mihai Lupu, dar şi interesul meu asupra migraţiei for
ţei de muncă şi schimbărilor sociale ale lumii rurale, în lumina capitalismului global, mi-au produs câteva dintre revelaţiile cele mai mari în privinţa Confruntării de la Ruginoasa. Încă din 1969, în capitolul intitulat „Din folclorul local" al monografiei sale despre comuna Ruginoasa, istoricul Boris Crăciun remarca marile transformări sociale şi economice petrecute în localitate în primele două decenii de comunism. Crăciun lega aceste schimbări sociale de situarea geografică privilegiată a comunei, între două
oraşe importante ale regiunii, Paşcani şi Târgu Frumos, şi în apropierea unor căi de comunicaţie importante, şoseaua şi calea ferată.
Toate acestea au favorizat migraţia spre zonele urbane şi naveta spre locurile de muncă aflate în oraşele din apropiere. La rândul ei, migraţia a produs schimbări importante în mentalitatea locuitorilor din Ruginoasa. Mulţi dintre ei au renunţat la vechile piese de mobilier, la maniera tradiţională de împodobire a locuinţei şi la vechi ocupaţii cum ar fi producerea uleiului de floarea-soarelui şi de cânepă cu prese de ulei primitive din gospodăria ţărănească
proprie (Crăciun, 1969, pp. 84-85).
Şi intervievaţii şi interlocutorii mei din comuna Ruginoasa mi-au vorbit de schimbările economico-sociale petrecute în localitate în timpul perioadei comuniste, dar şi în postcomunism.
Domnul Mihai Lupu explica inclusiv dispariţia confruntării dintre echipele de mascaţi din satele Rediu şi Bugioaia prin migraţia tinerilor din Rediu spre oraşe mari (Iaşi, de exemplu) unde au urmat studii universitare şi mulţi chiar şi-au stabilit domiciliul.
În acest context, cei care au rămas să continue confruntarea de tip violent au fost „o pătură mai ţărănească care a avut mai puţin contact cu lumea oraşului şi mai mult cu agricultura, munca la câmp şi lumea satului" (Mihai Lupu, 76 de ani, sat Dumbrăviţa, 4 mai 201 7).
