Continuând linia comparaţiei cu ritualurile din Heleşteni, se poate observa că Malanca din Ruginoasa are legătură cu peţitul şi căsătoria, la fel ca Jocul Caprei din localitatea învecinată, demonstrând aceleaşi tendinţe şi valori într-o lume ţărănească cu reguli riguroase şi ferme. Poate tocmai de aceea, unii localnici ai comunei numesc Malanca şi Capră. Şi, la fel ca Jocul Caprei din Heleşteni, acest obicei a fost surprins de mine în faza sa de sfârşit, când regulile ferme ale tradiţiei ţărăneşti începeau deja să fie înlocuite cu altele noi doar pentru a putea menţine în viaţă un obicei în fază de dezintegrare. Toate acestea rezultă perfect din chiar declaraţiile ruginoşenilor.
Să fii arnăut-şefînsemna o cinste mare, mai ales în trecut. Aceasta pentru că era greu să organizezi o Malancă şi să te ocupi de buna desfăşurare a acestui ritual. Înainte de toate, era vorba de o serie de cheltuieli pe care nu oricine şi le putea permite. Toţi tinerii care participau la acest obicei erau flăcăi cu armata făcută, care erau interesaţi să se căsătorească. Iar Malanca era ca un fel de oportunitate de a-şi construi reputaţia în faţa fetelor. Aşadar, obiceiul avea o legătură puternică cu ideea de căsătorie şi de întemeiere a unei noi familii. Mai recent, au apărut şi copii mai mici la Malancă, ba chiar şi fete pe post de arnăut.
Însă asta s-a întâmplat după revoluţie. Înainte, tinerii care organizau Malănci nu ar fi permis acest lucru. Acum însă, poate că obiceiul ar dispărea dacă nu ar fi aceşti copii care să facă şi ei formaţii. (Mihai Lupu, 76 de ani, sat Dumbrăviţa, 4 mai 2017)
Declinul lent al obiceiului Malăncii merge mână în mână şi cu tendinţa acumulării unui profit cât mai mare din practicarea acestuia, fapt devenit vizibil şi în cazul Jocului Caprei şi Cerbului din Heleşteni.
De câţiva ani încoace, există competiţie între arnăuţii-şefi pentru atragerea dansatorilor buni pe care aceştia îi şi plătesc mai bine. Dar asta doar de curând. Înainte nu exista aşa ceva. Iar asta se întâmplă pentru că tot mai mulţi tineri nu mai păstrează tradiţia şi nu mai vor să participe la aceste obiceiuri. De aceea, e tot mai greu să-ţi faci o formaţie. Eu, de exemplu, nu mă număr printre ei şi, chiar dacă câştig mai puţin, nu JOCURILE RURALE DIN RUGINOASA, O COMUNĂ CU TRECUT ZBUCIUMAT 203
vreau să plec în străinătate la muncă. Eu vreau să-mi petrec în fiecare an sărbătorile de iarnă la Ruginoasa. Mă mulţumesc cu salariul meu de profesor aici în localitate. (Cosmin Ungureanu, 2 3 de ani, 4 aprilie 2017) În acelaşi timp, se poate observa şi o atomizare a comunităţii, unii dintre gospodarii mai înstăriţi oferind sume mari echipelor de Malancă, pe când cei care nu mai pot concura cu aceste preţuri au ajuns să nu mai deschidă deloc porţile colindătorilor. Pe lângă
aceasta, violenţele tot mai mari ale Confruntării de dimineaţă au aruncat o lumină negativă peste întregul univers al localităţii, astfel încât aceasta s-a reflectat şi în desfăşurarea Malăncii.
Ar trebui ca această bătălie a mascaţilor să rămână, chiar dacă cele două
cete nu se mai confruntă, ci doar umblă îmbrăcate cu măştile lor urâte prin sat. Acum, bătălia s-a mai denaturat. Lumea s-a mai prostit. Anul Nou ţinea în trecut trei zile. Eu ţin minte că în trecut Malanca ajungea aici, la noi, în Rediu, care este un sat mai izolat al comunei, doar în data de 3 ianuarie. Şi îi primea lumea pe toţi. Când eram eu adolescent, gospodarii care ne deschideau uşa întotdeauna ne întrebau: ,,Ai cui sunteţi voi?" Iar noi le spuneam: ,,Suntem Malanca lui Lupu din Rediu sau Capra lui Todorescu spre exemplu". Acum sunt mulţi care nu mai primesc Malanca şi nici Capra. Însă cei care primesc dau bani mai mulţi ca în trecut. În trecut, primeau mai mulţi, dar banii oferiţi erau mult mai pu
ţini. Dar în trecut puteai avea încredere să îi primeşti pe mascaţi. Fiindcă
ei, după Confruntarea de dimineaţă, nu mai făceau alte prostii. Deci, chiar dacă băieţii se gâlceveau de dimineaţă, mai apoi umblau împreună
cu Malanca şi alte obiceiuri în toate satele. Parcă era o lege nescrisă.
După Confruntarea de dimineaţă, nu se mai bătea nimeni. Acum însă
nu mai poţi să ai încredere în ei. S-a măgărit lumea. Au devenit tinerii mai fără ruşine. (Dumitru Lupu, 57 de ani, sat Rediu, 28 iulie, 2012) Într-adevăr, schimbările economico-sociale petrecute în ultimii ani au afectat tot mai mult practica acestor ritualuri, ducând la insularizarea lor. Însă, în trecut, relatia dintre Confruntarea de dimineaţă şi alte ritualuri din sat era mult mai strânsă. Toate acestea au fost bine surprinse de înşişi localnicii Ruginoasei.
Malanca eu zic că s-a născut odată cu Confruntarea de dimineaţă. Spun asta pentru că ele sunt legate într-un fel una de alta. După ce te confruntai, trebuia să te şi petreci. Fiindcă, dacă privim Confruntarea de dimineaţă ca pe un fel de joc sportiv, e normal că după ce câştigi trebuie 204 JOCURI RITUALE DIN MOLDOVA
să-ţi sărbătoreşti victoria prin joc şi muzică. Malanca scoate toate supărările din noi. Ne spală necazurile şi ne spulberă greutăţile. Mie, unul, când aud fanfara de la Malancă şi îi văd pe băieţi dansând, îmi dau imediat lacrimile de fericire. Trăiesc momentul, îmi place. Însă, după confruntarea cea dură din 31 decembrie de acum câteva zile, parcă
s-a aşternut o linişte totală în Ruginoasa şi toată lumea a amuţit. Nici măcar măştile folosite în cadrul confruntării nu au mai fost luate în timpul ritualului numit Târâitul. (Michi Balcan, 50 de ani, sat Dumbrăviţa, 2 ianuarie 2012) Târâitul este un ritual care se aseamănă foarte mult cu Mascaţii Pantomimici din Heleşteni. Însă, spre deosebire de mascaţii din Heleşteni care merg la casele prietenilor gospodari, tinerii din comuna Ruginoasa care participă la Târâit nu merg decât la casele fetelor faţă de care au o anumită simpatie sau faţă de care membrii echipei nutresc chiar sentimente mai profunde. În general, Târâitul este un ritual simplu din punct de vedere morfologic şi mi-a fost descris foarte clar în câteva fraze de către unul dintre participanţi.
Târâitul are loc în seara de r ianuarie, dar şi pe 2 ianuarie, de seara până
dimineaţa sau depinde de rezistenţa fiecăruia. Scopul ritualului este ca flăcăii cu vârsta de însurătoare să meargă la casele domnişoarelor. Se organizează câte patru-cinci băieţi, de obicei prieteni foarte buni. Ei merg la casele gospodarilor care au fiice de vârsta căsătoriei, îmbrăcaţi cu măşti urâte. Deci nu se duc cu comănacele alea frumoase precum căldărarii de la Malancă. În cazul Târâitului, este vorba de o organizare mult mai puţin elaborată decât la Malancă şi de multe ori hotărârea se ia ad-hoc. La fel şi casele unde merg. Dar sunt vizate, în cazul acesta, doar casele cu fete de măritat. Întâi, grupul face gălăgie la geam sau spune o urare. Apoi, când fata iese din casă, mascaţii o dau cu ruj sau cu făină pe faţă. În acelaşi timp, fata este bruscată puţin, iar ea încearcă
să ghicească persoanele de sub mască. La fel şi gospodarul; dacă este în apropiere, este tachinat şi lovit cu fulare împletite, poşete vechi sau furtun uri de cauciuc. Cu Târâitul mergi doar la fetele din sat pe care le cunoşti. De aceea, de obicei, echipa nu merge la mai mult de patru-cinci case. Urarea este necesară la acest obicei, că nu-i frumos să te duci la cineva doar ca să îl chinui. Trebuie să îi spui şi o urare, iar gospodarul e obligat să te invite la masă după aceea sau măcar să îţi ofere nişte vin şi prajitură. La Târâit nu se plăteşte, şi nici ideea nu e aceea de a merge pentru bani; de aceea, o echipă poate sta la o casă şi o jumătate de oră, JOCURILE RURALE DIN RUGINOASA, O COMUNĂ CU TRECUT ZBUCIUMAT 205
