Confruntarea Mascaţilor, Malanca şi Târâitul -
un ansamblu ritualic complex
Deşi implică violenţă fizică, Confruntarea Mascaţilor este considerată de ruginoşeni tot o tradiţie de iarnă. În timpul discuţiilor şi interviurilor cu localnicii, nu puţini au fost aceia care mi-au atras atenţia că obiceiul n-ar trebui să fie mai mult decât o probă
de bărbăţie şi curaj, însoţită de fair-play, mai ales pentru că face parte dintr-un ansamblu ritualic complex care cuprinde Malanca şi Târâitul.
O primă astfel de descriere am cules-o chiar în seara zilei de 30
decembrie 20u, când am avut ocazia să asist la ultima etapă din confecţionarea măştilor luptătorilor din Vale. Unul dintre luptătorii care urmau să se mascheze în dimineaţa zilei următoare declara: În ciuda acestor violenţe, luptătorii se împacă după terminarea luptei.
Fiindcă ei se întâlnesc ulterior la Malancă şi poate chiar merg împreună
în aceeaşi echipă a unei Malănci. Or ei pot să fie chiar şi rude şi să sebată dimineaţa unul împotriva altuia. După-amiaza, se întâlnesc încentru, beau o bere, un vin şi relaţiile trebuie să fie omeneşti în continuare. (Mihai, luptător pentru echipa din Vale, 30 decembrie 2011) Urmărind linia continuităţii logice dintre cele două ritualuri, am surprins declaraţii similare şi în timpul interviurilor: Malanca poate fi considerată ca un fel de împăcare, în sensul că cei care se fac mascaţi de dimineaţă şi participă la confruntare iau ulterior parte şi la Malancă, deci vor ajunge să se ducă şi pe la casele celor cu care s-au bătut dimineaţă. Şi te întrebi atunci: ce fac dacă ajung la casa celui pe care l-au bătut dimineaţa, aşteaptă ca rudele lui să le dea în cap? Ei bine, acum există şi excepţii, poate că la casa unuia bătut rău precum băiatul acela din 20n cu fractură de craniu nu mai merg cei cu Malanca. Dar în rest s-au dus, nu i-a oprit nimeni şi au fost primiţi cam peste tot.
(Cosmin Ungureanu, 23 de ani, 4 aprilie 201 7) În aceeaşi linie de idei a argumentat şi un alt intervievat: ,,În ciuda violenţelor din timpul Confruntării Mascaţilor, ideea de bază este aceea că, chiar dacă te băteai dimineaţa, după-amiaza la Malancă
198 JOCURI RITUALE DIN MOLDOVA
trebuia să te împaci" (Dumitru Lupu, 57 de ani, sat Rediu, 28 iulie 201 2).
Însă cel mai revelatoriu fragment care vorbeşte despre relaţia dintre Malancă şi Confruntarea Mascaţilor provine din interviul meu cu Michi Balcan, cel care a participat de multe ori la ambele ritualuri şi, având statutul de om înstărit al satului Dumbrăviţa, a primit în curtea lui formaţiile Malăncilor ani la rând.
Malanca este exact inversul bătăii de dimineaţă. Eu, de exemplu, dacă
organizez Malancă, chiar dacă sunt din Vale, pot să am în Malanca mea vreo cinci-şase băieţi din Deal. Asta nu e o problemă. Odată cu începerea Malăncii, tot răul se uită şi se calcă în picioare. Iar în asta constă frumuseţea acestor obiceiuri! (declara Michi Balcan cu un zâmbet de triumf pe faţă, continuându-şi apoi ideea:) Odată cu Malanca, se îngroapă securea războiului, iar cei din capătul satului, din Deal, vin la mine cântând şi chiuind. Iar eu îi primesc pe toţi, iar între noi nu mai există nici o problemă. Aşa trebuie să fie Malanca. Pentru că, dacă eu spre exemplu sunt organizatorul Malancii, toată lumea ştie că trebuie să fac nişte eforturi deosebite. Cu această ocazie, trebuie să tai un porc de roo-150
kilograme, să plătesc o formaţie de şase-şapte muzicanţi, să îi pun pe toţi aceştia de cinci-şase ori la masă. De aceea, nimeni nu are voie să se certe în cadrul Malăncii mele, fie că sunt ei de la Deal sau de la Vale.
Pentru că asta m-ar jigni şi ofensa pe mine, care am cheltuit nişte bani şi am făcut nişte eforturi pentru ca acest obicei să aibă loc. (Michi Balcan, 50 de ani, sat Dumbrăviţa, 2 ianuarie 2012) Dar ce este de fapt Malanca? Horea Barbu Oprişan, unul dintre puţinii folclorişti care au cercetat obiceiul Malăncii de-a lungul mai multor ani, face o descriere foarte elocventă a acestuia: Alaiul Malăncii impresionează pe oricine. S-ar zice că întreg satul s-a pornit să petreacă, veselind pe cei care au rămas acasă. Malanca este o manifestare spectaculară proprie Bucovinei. În curgerea timpului, ea s-a lăsat şi în părţile moldovene până aproape de Roman, dar nu în formele pe care le are în Bucovina ... La origine, Malanca a fost colind, iar exteriorizarea sa era simplă; poate că aşa a venit sau a fost adusă din nord, din lumea slavă. Cu timpul, Malanca a luat forme dezvoltate, evoluând spre un alai care a luat înfăţişarea unui spectacol alcătuit dintr-o varietate de numere; nimic nu este fix. Totul este în funcţie de actori, dar mai ales de participanţi. (Oprişan, 19 81, p. 176) JOCU RILE RURALE DIN RUGINOASA, O COMUNĂ CU TRECUT ZBUCIUMAT 199
Multe dintre observaţiile lui Oprişan sunt valabile şi pentru Ma
Ianca din satele comunei Ruginoasa. În Ruginoasa, echipele de Malancă sunt alaiuri mari compuse din 15-25 de membri, iar uneori chiar 30. O astfel de echipă este formată din doi-patru arnăuţi1
(de obicei doi „în nasturi" - îmbrăcaţi în costum militar - şi doi
,,în flori" - îmbrăcaţi în haine populare), ro-20 de căldărari şi formaţia de muzică în care, de obicei, sunt patru-cinci muzicanţi, dintre care doi trompetişti, unul-doi trombonişti (tromboanele sunt numite şi baritoane în graiul local), un clarinetist şi un toboşar.
Cel mai important membru al echipei este arnăutul organizator, numit şi arnăut-şef. Acesta este responsabil pentru organizarea întregului grup şi planificarea întregului ritual de la A la Z. De aceea, Malanca respectivă poartă numele de familie al respectivului tânăr. Am auzit locuitorii Ruginoasei afirmând „Iată Malanca lui Lupu!" sau „Vine Malanca lui Cernăuţeanu!".
De obicei, arnăutul-şef, obligatoriu îmbrăcat în haine de arnăut în nasturi, îşi ia ca ajutor un prieten de nădejde, care se îmbracă şi el în arnăut în nasturi. Ei au rolul de a-i ţine în frâu pe cei ro-15
căldărari care au tendinţa să fie uneori prea vioi sau să iasă din formaţie atunci când fanfara cântă şi începe dansul. Ceilalţi doi arnăuţi, numiţi arnăuţi în flori, pe lângă faptul că dansează şi ei, au rolul de a merge la porţile gospodarilor şi a întreba dacă primesc alaiul Malăncii. Căldărarii sunt îmbrăcaţi în costume multicolore şi au în jurul brâului clopote de metal, iar în mâini badanale şi pârâitori. Numele tuturor acestor personaje se leagă strâns de istoria localităţii. Se ştie că, la curtea lui de la Palatul din Ruginoasa, domnitorul Alexandru Ioan Cuza avea soldaţi mercenari de origine albaneză, care se îmbrăcau în nişte uniforme specifice cu nasturi cusuţi în diagonală de-a lungul pieptului şi al spatelui. Or arnăuţii în nasturi de la Malancă poartă exact acest gen de costume militare, reproducând uniformele purtate de mercenarii r. Printre cele mai importante personaje ale acestui ritual, denumirea de „arnăut" poate părea surprinzătoare. Arnăuţi erau numiţi de către otomani toţi etnicii albanezi. În Ţările Române, arnăuţi erau numiţi soldaţii mercenari de origine albaneză angajaţi de domnitori în gărzile lor personale.
200 JOCURI RITUALE DIN MOLDOVA
