Când eram eu copil, se întâlneau cei din Rediu cu cei din Bugioaia şi se luptau cu bicele. Chiar mi-a rămas în minte un episod în care bugioienii i-au fugărit pe rădeni până sus în deal, la Rediu. Cu biciul îşi puteau face câte o vânătaie, dar în nici un caz fractură de membre sau de craniu ca acuma. Îmi amintesc doar de o singură confruntare atât de agresivă precum bătaia de acum câteva zile. Asta s-a întâmplat chiar înainte de colectivizare, iar bătaia a fost crâncenă, cu pari şi bâte. Cu alte cuvinte, a fost foarte asemănătoare cu cea care există acuma. Un tânăr din Ruginoasa, din familia Bârloi, a primit o ghioagă după ureche de i-a rupt urechea şi a rămas şi surd de acea ureche. Alţii au fost duşi şi ei la spital, deci a fost destul de rău. Colectivul s-a făcut aici în 1963, deci asta a fost ceva mai înainte, aşadar, e foarte probabil să fi fost chiar în iarna de dinainte, în 1962. Ţin minte că era primar al comunei Ruginoasa unul pe nume Toarbă Vasile. Miliţienii trimişi la faţa locului unde a avut loc confruntarea au fost şi ei terfeliţi de mascaţii din sat. La unii li s-au luat pistoalele şi aruncate în fântână, alţii au fost bruscaţi şi îmbrânciţi.
După acel moment, cei care au realizat aceste acte de violenţă au fost prinşi, şi miliţia împreună cu autorităţile legale din comună au făcut cu ei o înţelegere: ,,Nu vă băgăm la puşcărie, dar voi veţi răspunde de colectivizarea comunei!" Într-un fel, i-au obligat pentru că au avut cum şi cu ce. Iar aceşti bătăuşi erau trimişi la localnicii care trebuiau convinşi să
intre în colectiv. Dacă nu voiai să intri în colectiv, te băteau ăştia de nu mai ştiai de tine până când acceptai. Ei bine, eu zic că, începând cu acel moment, confruntarea de dimineaţă din 3 1 decembrie a devenit tot mai violentă. (Costică Nechifor, 65 de ani, sat Dumbrăviţa, 2 ianuarie 201 2) Toate aceste întâmplări vorbesc despre o istorie a violenţei în comuna Ruginoasa, localitate care era recunoscută încă de pe vremea lui Ion Creangă pentru temperamentul vulcanic al locuitorilor săi.
Cu alte cuvinte, ruginoşenii şi-au creat în timp o faimă de oameni aprigi, obişnuiţi să recurgă la violenţă pentru rezolvarea unor conflicte. În munca mea de teren, am avut ocazia să-mi verific această
ipoteză de mai multe ori. Spre exemplu, la târgul săptămânal care JOCURILE RURALE DIN RUGINOASA, O COMUNĂ CU TRECUT ZBUCIUMAT 191
avea loc miercurea la marginea comunei Heleşteni, veneau constant şi locuitori din Ruginoasa ca să-şi vândă produsele agricole.
Nu o dată, prietenii care mă însoţeau m-au făcut atent la comportamentul potenţial agresiv al ruginoşenilor: ,,Ai grijă, dă-te din faţa ăstuia cu căruţa, că are număr de Ruginoasa şi dă peste tine, că ăştia nu ştiu multe". Altă dată, vizitând o familie din Heleşteni, am observat comportamentul neastâmpărat al nepoatei lor de patru ani. Unul dintre membrii acestei familii a încercat să se scuze îngăimând: ,,N-ai ce să-i faci la fata asta. Aşa e ea tot timpul.
Se vede că mamă-sa îi din Ruginoasa. Că aşa îs ăştia de pe acolo, un pic mai nebuni!"
Totuşi, violenţa din timpul Confruntării din 2orr a creat perplexitate chiar şi printre ruginoşeni, fiind dincolo de înţelegerea sătenilor de rând. În zilele ce au urmat acestei confruntări, dar şi în lunile următoare, am reuşit să iau o serie de interviuri cu mai mulţi localnici ai comunei. Violenţa confruntării dintre cele două
grupuri a lăsat urme adânci în memoria sătenilor care au asistat la evenimente.
Eu l-am şters pe acela căruia îi curgea sânge şi din nas, şi din urechi, şi din gură. L-am spălat cu apă la o fântână, l-am şters ... Am şi acuma tricoul ce l-am purtat atunci. Şi e plin de sânge. Din îmbulzeala aia, el a ieşit direct spre mine. Iar eu, când l-am văzut aşa, l-am luat şi l-am dus deoparte, iar apoi l-am spălat până şi-a mai revenit. El căzuse pe jos, şi toţi care au venit din Deal i-au mai dat câte o bâtă. Până la urmă, o femeie din Deal i-a oprit pe cei care îl loveau, şi aşa a scăpat. În final, după
ce l-am spălat, a venit şi ambulanţa şi l-a dus la Paşcani. În general, sunt doar oameni cu puţină educaţie care se bagă în confruntarea asta. Dacă
ar exista un primar ca lumea, confruntarea ar exista doar între mascaţi.
Eu zic că această confruntare, din acest moment, nu mai poate să aibă
loc fără prezenţa şi intervenţia poliţiei şi jandarmilor. (N echifor Gabi, 3 5 de ani, sat Dumbrăviţa, 3 ianuarie 201 2)
O previziune asemănătoare şi la fel de lucidă am reuşit s-o surprind în interviul meu cu domnul Michi Balcan. Iată ce declara acesta la doar două zile după confruntarea din 31 decembrie 2011: La ceea ce s-a întâmplat anul ăsta, eu zic că este ultimul an când această
luptă a avut loc. Eu cred că Prefectura Judeţului Iaşi va veni cu o lege 192 JOCURI RITUALE DIN MOLDOVA
specială prin care va interzice definitiv această confruntare. Sau vor aduce anual aici trupe foarte numeroase de jandarmi care vor împiedica desfăşurarea luptei. Pentru că ceea ce a fost anul ăsta eu n-am mai văzut nicicând: civili şi mascaţi să lovească pe oricine, chiar şi pe cei căzuţi la pământ. Iar delenii, dacă au câştigat anul ăsta, după luptă trebuiau să se ducă la primărie să îl ureze pe primar, să aştepte muzica şi Malăncile şi să-şi sărbătorească frumos victoria. În loc de asta, ei s-au dus pe o uliţă învecinată şi au mai făcut victime. S-au mai dus şi pe alta şi au bătut şi acolo nişte băieţi. Chiar şi eu, consilier local şi reprezentant al primăriei fiind, a trebuit să o iau la fugă de frica lor. Nu s-au mai uitat că am peste 50 de ani şi am copii de vârsta lor. Ar fi dat şi în mine ca să se răcorească. Şi am văzut cum, la un moment dat, venind în jos spre primărie, şi-au dat jos măştile şi au început să se arate la toată lumea că ei sunt câştigătorii şi că sunt cei mai tari. Şi între timp, dacă
prindeau chiar şi civili din vale, îi băteau şi pe ăia ... Iar eu care m-am făcut mascat ani de zile pot să zic că nu sunt un om fricos. Am făcut şi lupte, şi zic că mă ţin bine pe picioare chiar şi acum, la vârsta de 50 de ani. Însă anul ăsta unul din fraţii mei a luat parte la confruntare, şi m-am îngrozit că o să fie prins într-o busculadă şi nenorocit, iar eu n-aş
fi putut să fac nimic. Fiindcă toţi civilii care au încercat să salveze mascaţi căzuţi la pământ şi-au luat-o şi ei. Ei bine, pot spune că anul ăsta pentru prima dată mi-a fost frică. Şi cred că dumneavoastră, care aţi fost martor acolo la toate evenimentele, aţi şi înţeles foarte bine de ce. Ceea ce s-a întâmplat anul ăsta ochii mei nu au văzut niciodată. În primul rând, erau mai mulţi civili decât mascaţi cu bâte în mână, şi toţi erau la fel de implicaţi în luptă ca şi mascaţii. Deci civilii şi mascaţii din ambele tabere se băteau între ei încât nu mai ştiai care e civil, care e mascat şi cine cu cine luptă. Asta nu mai e un meci curat. E doar răutate umană şi dorinţă de răzbunare prostească. Anul acesta au fost opt spitalizaţi, şi mascaţi, dar şi civili. Ei bine, asta nu mai e treabă. (Michi Balcan, 50 de ani, sat Dumbrăviţa, 2 ianuarie 2012) În mod interesant, mulţi localnici de ambele genuri au ajuns la concluzii similare, fără însă să poată da o explicaţie validă privind radicalizarea Confruntării.
Acum mi se pare că această bătălie e mai dură, mai prostească, mai fără
rost şi, mai ales, mai fără ruşine decât oricând altcândva. Fiindcă acuma nu se mai uită unde şi cum dau. Tu, ca luptător, trebuie să te gândeşti că sub mască este un om. Indiferent câte necazuri şi divergenţe ai avut cu cineva de-a lungul anului, tot trebuie să te comporţi ca un om şi în acele momente. Şi nu trebuie să te gândeşti doar la răzbunare. Pentru JOCURILE RURALE DIN RUGINOASA, O COMUNĂ CU TRECUT ZBUCIUMAT 193
Scenă din ti m p u l Confruntării Mascaţilor din data de 31 decembrie 2010, sat Dumbrăviţa, com una Ruginoasa.
că îmi pare că acuma această bătălie a ajuns doar un fel de răzbunare.
Parcă înainte bătălia era mai mult o chestie de bărbăţie şi supremaţie, nu un act de răzbunare. Dar iată că acum doi ani i-au dus pe mulţi cu salvările de aici, la fel şi anul trecut pe 3 1 decembrie. Deci iată cum stau lucrurile. S-a dus vestea că la Ruginoasa suntem barbari şi aşa mai departe. Eu zic că nu e normal ca un băiat tânăr ca acela bătut anul ăsta să ajungă cu sechele pentru toată viaţa. Cum am spus şi înainte, eu aş
vrea ca această tradiţie să nu dispară, dar totodată nici n-aş mai vrea să
