/ Făinî într-însa nu-i, / Pusei oala la foc, / Lemni nu sunt diloc, /
Aşa, tat', aşaa!" (vezi Anexa I).
Astfel, Jocul Cerbului, aşa cum se prezintă în satele din Heleşteni, întruchipează întreaga complexitate a lumii ţărăneşti, o lume dominată nu doar de realităţile şi presiunile economice, ci şi de magie, poveşti, superstiţii, joc, satiră şi ludic. Aceste dimensiuni aparţin lumii ţăranilor şi, împreună, fac parte din sistemul de valori în jurul căruia gravitează universul lor. Se întâlnesc aici valorile economice şi morale, dar şi valori estetico-ludice.
Ideea transcenderii normelor sociale şi a tuturor problemelor mundane apare nu numai în Jocul Cerbului, ci şi în în ritualul Mascaţilor Pantomimici. Cetele de mascaţi merg în gospodării şi, în loc să se comporte conform normelor etice statuate, îl apucă
pe gospodar de cap, lovindu-l cu fulare, păpuşi vechi, jordiţe de lemn. În acelaşi timp, femeile din gospodărie sunt sărutate şi pipăite în faţa gospodarului, capul familiei. Cu toate acestea, mascaţilor li se oferă prăjituri, mâncare şi băuturi, iar familiile îi primesc cu bucurie. Pe parcursul întregii derulări a ritualurilor, se şterg diferenţele de clasă, statut, poziţie socială sau diferenţe interetnice. Mai mult, oamenii de pe treptele inferioare ale ierarhiei sociale intră în centrul atenţiei comunităţii lor datorită reputaţiei de dansatori talentaţi ai măştii de cerb, ca fluierari renumiţi în formaţia Caprei sau datorită scheciurilor inspirate, interpretate în cadrul grupurilor de mascaţi.
Orice lucru care ar putea fi o provocare de-a lungul anului, inclusiv disensiunile, frica sau anxietatea, este ridiculizat, luat în derâdere cu această ocazie. Realităţi terifiante precum moartea, boala, decrepitudinea, sărăcia şi lipsurile de tot felul, precum şi relaţiile interetnice şi diferenţele de clasă socială, împreună cu mândria, infatuarea şi prostia politicienilor şi vedetelor TV, toate sunt satirizate prin aceste ritualuri.
Pe lângă multiplele lor semnificaţii relevate în capitolele 2 şi 3, jocurile rurale din zona Heleşteni-Ruginoasa pot fi interpretate ca un răspuns cultural al comunităţilor rurale ţărăneşti împotriva regulilor stricte ale societăţii, a inegalităţilor şi a nedreptăţilor sociale de tot felul, a absurdului din viaţă şi politicilor strâmbe, bo-242 JOCURI RITUALE DIN MOLDOVA
lilor, sărăciei, decrepitudinii şi chiar morţii. În acest răspuns, poate fi dezvăluită incredibila putere de adaptare a comunităţii săteşti, bazată pe un sistem de valori care le permite sătenilor să depă
şească limitele înguste ale propriilor reguli sociale şi toate temerile care îi ţin sub povara cauzalităţii imediate. Astfel, din analiza acestor ritualuri, se pot observa diverse poziţii ale ţăranilor în relaţia lor cu clasele supraordonate. În acelaşi timp, poate fi decelată
o întreagă gamă de expresii pe care le cuprind jocurile rurale: dans, ironie, teatru, satira şi pantomimă. Toate acestea demonstrează că
lumea ţăranilor este departe de a fi un peisaj total gri, deprimant şi lipsit de joc, aşa cum fusese înfăţişat adesea de autorii marxişti.
Dimpotrivă, în conceptul foarte larg de joc, ea conţine toată multitudinea de experienţe şi sentimente omeneşti.
Intercunoaşterea: structurarea de către grupul familiala vieţii economice şi sociale a indivizilor
În această secţiune voi analiza a doua trăsătură a societăţii ţărăneşti, pe baza modelului lui Mendras, şi anume intercunoaşterea: grupul familial structurează viaţa economică şi socială a indivizilor şi stabileşte regulile care guvernează viaţa acestora (toată
lumea îi cunoaşte pe toţi ceilalţi din cadrul grupului şi este capabilă să identifice toate aspectele personalităţii şi poziţiile sociale ale celorlalţi în cadrul comunităţii). În acest scop, am considerat că e productiv să analizez lucrările scriitorilor care au cunoscut universul ţărănesc din interior, ca membri ai unor comunităţi săteşti ei înşişi. Mari scriitori ai lumii de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi primele decenii ale secolului XX au scris pagini memorabile, care cuprind viziunea ţăranilor asupra lumii şi obiceiurile lor, între graniţele micilor localităţi rurale. Mai mult, unii scriitori au înţeles importanţa jocurilor rurale în viaţa culturală, estetică, socială şi economică a satului.
Cei născuţi la sat şi care şi-au petrecut copilăria la ţară - cunoscând bine realităţile lumii ţărăneşti - au descris în amănun
ţime şi foarte colorat jocurile rurale. Unul dintre ei, laureat al COMUNITĂŢILE RURALE CUTUMIARE ŞI SISTEMUL LOR DE VALORI 243
Premiului No bel pentru literatură, scriitorul polonez Wladyslaw Reymont, deschide o fereastră către lumea complexă a jocurilor rurale şi legătura puternică dintre aceasta şi comunităţile cutumiare ţărăneşti. În cea mai cunoscută şi mai substanţială lucrare a sa, compusă din patru volume, Ţăranii, el scrie (Reymont, 1965
[1908]):
- Pe la voi au trecut cu ursul? întrebă Rocho, ca să abată atenţia în altă parte.
- N-au trecut, da' acuş trebuie să pice; au ajuns la dascăl...
- Şi cine colindă?
- Păi, zgâmboii lui Gulbas cu ai Filipkăi, cine alţii!
- Vin! Uite-i că vin! începură să ţipe fetele.
