"Unleash your creativity and unlock your potential with MsgBrains.Com - the innovative platform for nurturing your intellect." » Romanian Books » „Jocuri rituale din Moldova” de Alin Rus

Add to favorite „Jocuri rituale din Moldova” de Alin Rus

Select the language in which you want the text you are reading to be translated, then select the words you don't know with the cursor to get the translation above the selected word!




Go to page:
Text Size:

În tinda casei se auzi un răget lung, apoi fel de fel de glasuri de dobitoace: cotcodăceli, behăieli, grohăieli, nechezături - şi un sunet limpede de fluier. Uşa sări, dată de perete; înăuntru intră un băiat cu un cojoc întors în spinare, cu o căciulă ţuguiată pe cap; avea faţa unsă cu smoală, de-ai fi zis că e ţigan, şi trăgea după el, de funie, un urs îmbrăcat în păstăi uscate de mazăre, cu scăfârlia acoperită de o blană de oaie, cu urechi de hârtie, mişcându-se într-o parte şi alta şi cu limba roşie atârnând de-un cot; în mâini purta câte un băţ frumos împodobit cu frunze, legate cu panglici, încât arătarea părea că umblă în patru labe, iar îndată după el venea un alt ursar, cu o funie de paie şi cu o măciucă plină

de ghimpi, de care atârnau bucăţi de slănină, felii de pâine, pungi umflate; alaiul îl încheia Michal, argatul dascălului, care cânta din fluier, însoţit de-o ceată de băieţi, care izbeau cu ciomegele în podea, zbierând cât îi ţinea gura. (Ibidem, p. 493)

Obiceiul descris de scriitorul polonez se numeşte Ursul sau Jocul Ursului. Alături de Jocul Caprei, acesta este unul dintre cele mai răspândite ritualuri de iarnă din categoria jocurilor rurale din întreaga Europă. În ecranizarea romanului lui Reymont realizată de regizorul Jan Rybkowski, şi el un bun cunoscător al vieţii rurale din Polonia, scena vizitei echipei Ursului este una dintre cele mai piperate din întregul film. Este chiar mai picantă decât episodul descris de Reymont în romanul său, vizita fiind prezentată ca o indecenţă tolerată, însoţită de o pipăială neruşinată a tuturor femeilor din gospodărie de către membrii echipei Ursului. Toate acestea se întâmplă într-un univers rural marcat de regulile stricte 244 JOCURI RITUALE DIN MOLDOVA

Jocul Ursului din satul Bădeni, comuna Sticlăria, judeţul laşi, 1 ianuarie 2010.

ale tradiţiei privind tema erotismului şi a relaţiilor intime premaritale. Episodul demonstrează, încă o dată, libertatea şi permisivitatea acordate de ţărani mascaţilor pe parcursul ritualului, dar nepermise în alte perioade ale anului şi în alte împrejurări. Astfel, atât în roman, cât şi în film, scena ritualului este în concordanţă

cu povestea centrală din roman, cea a Jagnei, o tânără care se dedă

plăcerilor erotice şi aventurilor romantice, fiind aspru pedepsită

de comunitatea sătească, unde se promovează o morală riguroasă

şi foarte restrictivă în acest sens.

Ursarul dete „bună seara", făcu cucurigu ca un cocoş, behăi ca oaia, necheză ca un armăsar înspumat şi începu să răcnească:

- Ehei, oameni buni, noi suntem ursari, şi venim de peste nouă

mări şi nouă ţări, din ţara unde oamenii umblă cu cracii în sus, unde gardurile-s făcute din cârnaţi şi unde tot omul se răcoreşte la foc, unde oalele fierb la soare, porcii înoată prin apă şi plouă cu rachiu; noi umblăm prin lume cu un urs rău, tare rău! Şi oamenii ne-au spus că în satul aiesta sunt bărbaţi de soi, cu dare de mână, muieri miloase şi fete mândre! De-aia venirăm din ţara noastră îndepărtată, de dincolo de COMUNITĂŢILE RURALE CUTUMIARE ŞI SISTEMUL LOR DE VALORI 245

Dunărea cea largă, ca frumos să ne primiţi, bine să ne ospătaţi şi gologani de drum să ne mai daţi, amin! (Ibidem, p. 493) După cum arată Reymont, uneori Jocul Ursului apare însoţit de un colind sau o urătură care, trebuie menţionat, diferă de la o regiune la alta. De cele mai multe ori, acest colind include elemente care scot în evidenţă defectele morale şi slăbiciunile gospodăriilor vizitate, cu aluzii clare la evenimentele petrecute în comunitatea satului de-a lungul anului. În prezent, Jocul Ursului a dispărut în comunele Heleşteni şi Ruginoasa, dar l-am găsit prezent încă în comuna Scobinţi din judeţul Iaşi. Atributul ritualului de a dezvălui faptele şi trăsăturile de caracter considerate imorale de comunitatea satului apare, spre exemplu, şi în colindele/urăturile Mascaţilor Pantomimici, obiceiul din Heleşteni care conţine şi numeroase improvizaţii. Descrierea de către Reymont a Jocului Ursului într-un sat polonez din secolul al XIX-lea susţine ipoteza că, atunci când comunităţile săteşti erau vii şi pline de viaţă, jocurile rurale erau şi ele bogate în improvizaţii. Aveau o legătură

strânsă cu relaţiile sociale din comunitatea satului şi reprezentau un fel de îndreptar pentru lumea satului.

- Arătaţi ce ştiţi şi-om găsi şi noi să vă dăm câte ceva, le zise Klomb.

- Acuş! Hei! Moş Martine! strigă el, înghiontind ursul cu ciomagul.

Ia joacă să te vază boierii!

Şi-atunci fluierul prinse a cânta în larma flăcăilor care băteau cu ciomegele în podea şi răcneau, pe când ursarul făcea ca toate lighioanele de pe pământ, iar Moş Martin sărea în patru labe, mişca din urechi, scotea limba, învârtindu-se, alergând după fete; ursarul se prefăcea că-l ţine strâns, că nu-l lasă, şi mereu izbea cu ciomagul de jur împrejur, strigând. (Ibidem, p. 494).

O caracteristică comună a Jocului Ursului îl reprezintă dansul ursului sub mâna iscusită a dresorului său. Este un dans ritmat executat de animal la ordinele stăpânului său - de obicei, un personaj deghizat în ţigan. După cum am văzut în capitolele anterioare, personajul Ţiganul apare şi în Jocul Cerbului, iar uneori şi în Jocul Caprei. Pentru lumea rurală, ţiganul este dresorul de animale prin excelenţă şi, poate, datorită acestei abilităţi, este şi un 246 JOCURI RITUALE DIN MOLDOVA

personaj înconjurat de o aură magică. Probabil aceasta este şi cauza pentru care, şi în Jocul Cerbului din Heleşteni, cele mai numeroase personaje din echipă şi, totodată, cele desemnate să

păzească cerbul poartă numele de ursari. În Europa, la sfârşitul secolului al XIX-lea, când şi-a scris Wladyslaw Reymont romanul, artiştii ţigani încă hălăduiau prin sate şi târguri, cu urşi dresaţi dansând în cântec de fluier. Există ipoteza că piesa Jocului Ursului interpretată de ţărani a fost inspirată de acei artişti călători (Oprişan, 1987).

- Bărbăţel de n-ai aflat, cu băţul te-am măritat!

Şi ce ţipete, ce tevatură, ce zarvă şi alergături, ce fugăreli! Se tăvăleau pe jos de râs cu toţii, iar ursul se rotea întruna, făcea giumbuşlucuri, se trântea la pământ, răgea, ţopăia, îmbrăţişa cu labele lui de lemn fetele, trăgându-le în joc, în sunetele fluierului lui Michal, pe când ursarii dimpreună cu ceilalţi flăcăi zbierau, se dădeau de-a berbeleacu', de te mirai cum de nu se prăvale casa peste ei de-atâta larmă, fugăreală

şi râs! (ibidem, p. 494)

Are sens

Copyright 2023-2059 MsgBrains.Com