2 Epistula, LXXX, 107, ed. N. Festa, 1898.
3 P. G., 140, 1361 B; 1391 A.
4 A. Vasiliev, op. cit., II, 213.
5 Ibid., 236.
6 Krombacher, op. cit., p. 478.
7 P. G., 140, 1266, synopsis sexti sermonis.
294
B A S I L E TATA K I S
dată, să aibă În vedere noţiunea de natură Într-un mod clar filosofie.
Universul, spune Teodor, îi datorează naturii unitatea sa, fondului comun al tuturor fiinţelor. Totul este unul şi În acest unul (natura) fiinţele individuale se divid, se disting şi se distribuie.
Există două moduri de comuniune a fiinţelor: u,nul Ka'ra cpuolv (secundum naturam), comun tuturor, altul Ka'Ca KQl'.XULV (secundum temperationem).1 Cel de-al doilea mod nu constituie o unire absolută, ci una În raport cu proprietăţile elementelor aflate În comuniune; acesta este modul care diferenţiază fiinţele Însufleţite de ceea ce este neînsufleţit şi le conferă propria lor individualitate.2
A
ln lucrarea sa, acest mod este sprijinit de nefiinţă, care, divizmdu-se şi ea În părţi şi pătrunzând peste tot, contribuie şi ea la unele sau altele dintre uniri, făcând În aşa fel Încât să nu existe totul În fiecare fiinţă. Ca atare, dacă totul este unu, În natura sa comună, fiin
ţele, În realitate, se disting prin proprietăţile lor care, la rândul lor, decurg din complexiunile naturii.3 ln ultimă instanţă, proprietatea este cauza unirii sau a disoluţiei complexiunilor, al căror număr este infinit. Diversitatea corpurilor şi a dorinţelor, a modurilor de acţiune şi de concepţii nu este datorată decât acestei infinităţi a complexiunilor, căreia îi corespunde o infinitate a proprietăţilor.4
A
1n tot tratatul său, Teodor face o analiză minuţioasă a celor două
moduri de comuniune.* Natura este înfăţişată aici ca principiul ce leagă toate fiinţele, până la extremele lor individuaţii şi care le aduce din nou la universal, la ea;5 În fond, aceasta este tema plotiniană aplicată de Teodor doar creaţiei.
1 Jbid., 1270 AB.
2 P. G., 140, 1270 B; 1277 B; 1277 A.
3 Ibid., 1279 A.
· 4 Ibid., 140, 1294 A; 1297 B.
• ,,Comuniunea" nu trebuie Înţeleasă În registru religios ca „Împărtăşire", ci într-un registru filosofie, de „partajare", de „Împărtăşire" a unor valori, idei, calităţi etc. Am preferat redarea prin „comuniune" pentru a păstra sensul textului original şi pentru a nu lăsa loc de interpretare, În sens religios, a acestui termen. (n. tr.).
5 Jbid., 1277 A, cf. 1297 A.
U l t i m e l e t r e i s e c o l e
295
Teodor distinge În mod radical cantitatea de calitate. Calitatea, spune el, este capabilă de intensitate şi de relaxare, cantitatea nu este; iar după calităţile lor, fiinţele vor fi numite asemănătoare sau neasemănătoare. În calitate, Teodor va căuta explicaţia fiin
ţelor. Astfel, 92 de sizigii În comuniunea stărilor temperamentale şi a părţilor sufletului îl explică pe om. Aceste dispoziţii - irascibilitatea, raţiunea, dorinţa - sunt primele cauze ale comuniunii Între oameni, apoi urmează educaţia.1 Ceea ce este forma pentru materie este educaţia pentru om. Rezultă În mod necesar că o natură ce a primit ritmul educaţiei şi care a fost informată despre asta este mai bună dedt o natură lipsită de cultură.2 Culmea, dar şi perspectiva educaţiei este filosofia, care, fiind calitate, permite amplificarea şi diminuarea.3 Dat fiind că ceea ce este prin natură
este mereu bun - natura nu a produs nimic rău - şi mai bun decât adevărul convenţional, care este capabil de bine şi de rău, adevărata nobleţe este mereu nobleţea naturii; o singură comuniune îi corespunde, cea care se face după natură şi după ştiinţă, oricare alta nefiind bună.4 Dar numai o foarte bună natură poate să obţină
cunoaşterea;5 cu cât această natură este informată mai mult prin educaţie, cu atât atinge mai mult perfecţiunea. Tocmai În acest scop natura i-a revelat omului cunoaşterea6 ce-l ajută să Înţeleagă
ordinea pe care o urmează şi să aleagă cea mai bună comuniune.
Este de la sine Înţeles că este bine pentru orice om să se Împărtă
şească de filosofie: "Gândeşte-te, spune Teodor, că buzele sunt uşi, uşile Înţelepţilor, pentru ca tu să asculţi cuvintele virtuoase care vor face sufletul tău mai bun; nu uşile bogaţilor, aceştia vor face mai bună materia, căci ei te vor face să Îţi pierzi partea ta inteligibilă. "7
1 Ibid., 1317 A; 1338 B.
2 Ibid., 1341 B; 1391 A.
3 P. G., 1343 A; 1345 B.
