4 Ibid., 1297 A; 1357 A; 1362 B; 1363 A.
5 Ibid., 1364 A.
6 Ibid., 140, 1391 A, 1393 B.
7 Jbid., 1394 AB.
296
B A S I L E TATA K I S
Comuniunile care sunt proprii celui aflat În fruntea unui popor sunt cea a filosofiei, cea a strategiei şi cea a medicinei. Conducătorul, veghind la salvarea trupurilor şi a sufletelor tuturor, trebuie mai intâi să se Împărtăşească de filosofie, pentru salvarea sufletelor şi a trupurilor, apoi de strategie şi de medicină pentru salvarea trupurilor. Nu are nevoie să Înveţe celelalte ştiinţe şi arte; hrănit cu cele trei Împărtăşiri de mai sus şi puternic, el va şti să
vegheze ca totul să fie reglementat după cunoaştere şi după natură.1
Pentru a fonda mai bine propoziţiile celor şase discursuri ale sale, Teodor le dovedeşte prin demonstraţii geometrice şi prin consideraţii matematice. Noţiunea pe care el şi-o face despre natură, ca natura naturans şi despre fiinţele individuale ca natura naturata, cele două moduri de comuniune, ca şi procedeul lui geometric şi locul important pe care îl acordă ştiinţei şi virtuţii ne îndeamnă
să vedem În el un precursor, deşi îndepărtat, al lui Spinoza.
Tot secolului al XIII-lea îi aparţin şi Gheorghe Pachymeres (1242-13 10) şi Maxim Planudes (1260-13 10), cei mai mari reprezentanţi ai renaşterii literare din secolul Paleologilor. Totul În scrierile lor, subiect, argumentare, exprimare, limbaj, îl fac pe cititor să creadă că ei trăiesc În epoca clasică. Pachymeres a fost primul care a oferit În istoria lui o expunere foarte detaliată a certurilor dogmatice care înflăcărau pe atunci spiritele; exemplul lui va fi urmat de Nichifor Gregoras şi de Ioan Cantacuzino. ,,Sufletul istoriei, pentru a mă exprima astfel", spune el, ,,este adevărul...
cel care pune falsul În locul adevăratului săvârşeşte un sacrilegiu ... ; mai bine taci decât să spui faptele altfel decât s-au Întâmplat. "2 Această grijă pentru adevăr marchează un progres spre obiectivitatea cerută de istorie În calitatea ei de ştiinţă.
Pachymeres este autorul unei mari lucrări pe care a intitulat-o
<l>Li\oao<ţ>(a; În cataloagele de manuscrise ea poartă numele de Paraphrasis in universam philosophiam A ristotelis; ea este Împărţită
În 12 cărţi, 7 de titluri şi 238 de capitole. Din această lucrare fac 1 Jbid., 1361 B; 1362 A.
2 P. G., 143, 444 A; 445 B.
U l t i m e l e t r e i s e c o l e
297
parte şi tratate despre ştiinţele din quadrivium, ştiinţele matematice, ca cel despre liniile insecabile. Ch. Em. Ruelle a remarcat1 faptul că Pachymeres „nu foloseşte mereu aceleaşi metode atunci când îşi comentează autorul (Aristotel). Uneori, textul lui Aristo-A
tel este analizat În detaliu sau sensibil prescurtat ... In altă parte el se aşază În locul lui Aristotel Însuşi şi nu are nicio remuşcare ...
Alteori, utilizează al treilea procedeu ce constă În realizarea În domeniul filosofie a unor peregrinări care îi îmbogăţesc fraza.
Lucrarea lui Pachymeres În aceste locuri nu mai este o simplă analiză ... , ci o operă sensibil personală." Doar o editare completă a acestei lucrări, care a fost mult citită, ne-ar permite să ne facem o idee precisă despre valoarea contribuţiei personale a lui Pachy-A
meres. In afară de Aristotel, Pachymeres a parafrazat şi prima carte a matematicianului Diofant şi lucrările lui Dionisie Pseudo-Areopagitul.2 Despre Dionisie el declară că nu este nici interpret, nici unul care parafrazează, ci un auditor al vocii sale inspi�ate.
El crede că, avansând Încet, pătrunde În adevăratul sens al textului, aude trâmbiţa din cer şi sfârşeşte prin a se uni În perfecta cunoaştere.3 Admirator al clasicilor şi parafrazator al lui Aristotel şi al lui Diofant, Pachymeres nu Încetează să fie un creştin mistic, plin de iubire pentru Dumnezeu, de iubirea ce îi permite omului să evadeze de la pluralitate spre unul.
Despre savantul care era Pachymeres ne mai vorbeşte şi tratatul lui de muzică sau de armonie, ce, după opinia editorului său, Vincent, poate fi considerat unul dintre cele mai interesante pe care le avem din acest domeniu. 4 Maxim os Planudes, om de o erudiţie extr�ordinară, prezintă interes din -punct de vedere ştiin
ţific şi filosofie. Mai Întâi, el este primul bizantin care a studiat latina şi teologia occidentală. Cunoscând latina a putut să traducă
În greacă, printre altele, Visul lui Scipio, de Cicero, Cato şi, ceea 1 AEG., 1873, p. 166-167.
2 P. G., vol. 3 şi 4.
3 Ibid., 3, 112 B.
4 Notices et extraits des manuscrits, t. 16, p. 384.
298
BASILE TATA K I S
